5,945 matches
-
persoana a III a, ca despre un altul, fapt ce este de regulă fie semn de mare modestie, fie de orgoliu extrem. Cum autoatribuirea măștii Inorogului exclude modestia, credem mai curând în varianta orgoliului creatorului, ca pură motivație psihologică, un orgoliu ieșit din frustarea și nemulțumirea celui care se știe superior și nu este valorizat ca atare de către societate. Faptul este explicabil, întrucât pamfletul său politic cu nuanțe de roman psihologic falsifică realul și creează autorului o biografie fictivă compensatorie care
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
până când nu mai rămâne nimic de demonstrat, prostia fiind fără echivoc, constituind “condiția ei nativă”. Asta face și în continuare, când își incită dublura să o întrebe pe Struțocămilă cum o cheamă. însă “tâmpă mintea săracăi Struțocămilei se arătă”, dar orgoliul și infatuarea ei rămân la fel de mari ca la început: <citation author="D. Cantemir"> “Iară ea răspunsă: <<Eu pe mine niciodată nu mă chem (au în locul numelui gramatica n-ați citit, unde arată că mă în locul numelui, eu, de căderea chemătoare
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
România era mai fain, mai organizat, mai unit ca de obicei. Încă mai cred că nu m-am înșelat, că e doar o chestiune de cât de bine se comunică un mesaj pentru ca oamenii ăștia să se unească, indiferent de orgolii și rivalități.“ Pe 30 decembrie 2010, Daniel Răduță scria pe blogul pe care îl crease special pentru această campanie un mesaj intitulat „Mai rar am văzut o asemenea mobilizare“. Se referea nu doar la Internet, ci și la România în
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
atunci când conducătorii discuțiilor menționau calitățile străinilor. În acel moment, reacția multora era să scoată în evidență însușirile românilor în comparație cu cei din alte țări. Un „patriotism reactiv“, cum l-a numit account directorul Ruxandra Săvulescu. Decizia echipei a fost să stârnească orgoliul românilor și să asocieze Rom cu cele mai puternice sentimente naționale. Campania a început printr-un spot în care un american anunța, dintr-un birou corporatist, că Rom se schimbă, pentru ca românii să poată împărtăși valorile visului american: vechiul ambalaj
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
am inventat pe detracatul bântuit de puritate Balduin de Tyaormin. Eram priapic - suferință ce a durat toată adolescența mea, până la adânci tinerețe - și întrețineam cu stăruință în subconștientul meu un cult al falusului, de semnificație narcisic-infantilă, care îmi colora vehement orgoliul ce sporise fără măsură. Cât de departe mă aflam de cosmopolitismul naiv, când îi mai cultivam pe Théophile Gautier, pe Sully Prudhomme, pe Leconte de Lisle! Peste această stare psihologică și morală proprie, ca și peste întreaga mentalitate transilvană, unde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
caut nici măcar egali mie, ci superiori. Și ce poate fi atunci mai grozav, în dragoste, decât ca superioritatea copleșitoare a ființei iubite să se realizeze chiar în actul sacrificator de a mă iubi pe mine? Personalitatea mea e țesută din orgoliul cel mai viu, mai nealterat, uneori în forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fior moral și tendință creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. Înăuntrul lui se ascunde totuși o umilință grozavă, năzuința arzătoare de a idealiza
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se realizeze chiar în actul sacrificator de a mă iubi pe mine? Personalitatea mea e țesută din orgoliul cel mai viu, mai nealterat, uneori în forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fior moral și tendință creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. Înăuntrul lui se ascunde totuși o umilință grozavă, năzuința arzătoare de a idealiza, de a simți intimitatea superioară a ființei iubite. Această nevoie de superioritate în afara mea mi-e generală. Aș fi fericit dacă aș trăi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
atât aprobare, cât și dezaprobare. Într-o continuitate frapantă cu Școala de la Chicago, R. Williams dezvoltă ideea, după părerea noastră, foarte actuală, a comunității și experienței sale structurate, ca o condiție pentru elaborarea unui răspuns consistent, pentru care să diminueze „orgoliul sursei” și concepția potrivit căreia comunicarea înseamnă transmitere. Este o altă viziune despre comunicare în care nu avem de-a face doar cu două persoane, ci cu două lumi, cu două tipuri de experiențe sociale, ceea ce presupune înțelesuri și interpretări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
unde plecau românii la muncă imediat după Revoluție? În Turcia (fost imperiu) și în Germania (idem). Apoi în Grecia, Italia și Spania. Toate mari puteri, foste imperii, obișnuite să folosească sclavi. Când aceștia nu au mai fost, a rămas probabil orgoliul de a avea putere asupra altora și au căutat grupuri de oameni instabili economic. Emi granții. De curând am aflat că fetițele italiene se laudă la școală: — Îngrijitoarea mea e româncă și știe să facă și crochete de orez! — Ei
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care este de obicei, la oamenii aceștia, pasiunea pentru glorie și bunul nume. Amețiți de elogii, par adesea modești; însă strădaniile pe care le fac pentru a le do bândi le dezvăluie motivul și lasă să se întrevadă vanitatea și orgoliul. Iată portretul celor mai buni dintre noi. Pe ceilalți îi locuiesc interesul, invidia, gelozia, cruzimea, răutatea, perfidia. Nu există un singur om căruia să-i destăinui sufe rințele tale fără a-i prilejui o bucurie răutăcioasă și fără a te
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Dacă îți vine ideea să vorbești măgulitor despre cineva, se umbrește, protestează împotriva judecății rostite și atunci se laudă pe ea însăși cu atât de puțină măsură și modestie, încât nu te poți împiedica, în ciuda indignării pe care o inspiră orgoliul ei, să râzi de lipsa de meșteșug și de ingenuitatea amorului ei propriu. Dispozițiile ei sufletești sunt atât de excesive încât o fac să fie cea mai nefericită persoană din lume și adesea cea mai ridicolă: nu știe niciodată ce
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
căldură pe care o numea „tunetele și furtunile Operei“. Nu și-a pierdut niciodată gravitatea de senator și defectul lui era, poate, la începuturile lui, acela de a fi puțin scorțos și cu ifos; își înălța capul cu prea mult orgoliu și își manifesta uneori disprețul ajungând la insolență. De necrezut pare faptul că, în timp ce vorbea, i se trimiteau la tribună bilețele scrise cu creionul ăcum se scriau nenumărate în timpul Adunării), și că el avea capacitatea de a citi aceste note
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ridiculizeze câteva afirmații și câteva extravaganțe ale lui Marat, dar din alte puncte de vedere nu i-a făcut dreptate. O dreptate pe care Marat n-a obținut-o în cursul vieții sale: o rară fatalitate pe care o datora orgoliului său nemăsurat și diatribelor sale scandaloase. De exemplu, academicienii s-au înverșunat împotriva experiențelor asupra luminii, focului, electricității, dar nu l-am văzut pe nici unul distin gând și declarând ce anume era nou în aceste experiențe; nimeni nu voia nici măcar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
picante, dar totodată, nu încape îndoială, din cale-afară de scandaloasă. TALLEYRAND 1754-1838 SIEYÈS Nimeni nu are un spirit mai viguros decât Sieyès; inima îi e rece, iar sufletul nevolnic; inflexibilitatea o are doar în cap. Poate să fie neomenos, pentru că orgoliul îl împiedică să dea înapoi, iar frica îl ține în mrejele crimei. Nu profesează egalitatea din dragoste de oameni, ci dintr-o ură violentă împotriva puterii celorlalți. Și totuși, nu se poate spune că exercitarea puterii îi convine, pentru că nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
are nimic remarcabil din punct de vedere filozofic. Nu e lipsit de oarecare căutare în gusturile sale, este dificil în privința serviciului, a locuinței, a mobilierului. Nu este lacom, dar nu are un suflet destul de elevat pentru a disprețui averea; nici măcar orgoliul lui n-a fost destul de puternic pentru a evita ca reputația lui politică să fie umbrită din acest punct de vedere. Spiritul lui nu este abil; nu discută, pentru că nu știe decât să ordone. Nu știe să stea de vorbă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aceea nu respingea pe cineva ca opozant, ci ca imbecil, iar gura îi era plină de expresii de desconsiderare și de dispreț. Își făcuse alte reguli de optică decât ale celorlalți oameni. Adăugați la aceste predispoziții coruperea caracterului, fiică a orgoliului, a beției succesului, a obiceiului de a bea dintr-un potir fermecat, a amețelii pe care o dă întreaga tămâie a universului, și veți fi pe calea cea bună ca să vă explicați spiritul acestui om: unea, în ciudățeniile sale, tot
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ca ele să nu fie publicate decât peste patruzeci de ani mi se pare o scamatorie postumă. Leneș și fără cultură, natură frivolă și inimă inconsistentă, prințul de Bénévent se glorifica tocmai cu ceea ce ar fi trebuit să-i umilească orgoliul: cu faptul că rămânea în picioare după căderea imperiilor. Spiritele de prim rang care fac revoluțiile dispar; spiritele de rangul al doilea, care trag foloase de pe urma lor, rămân. Aceste personaje care supraviețuiesc și, ingenioase, profită de tot, asistă la perindarea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Orice preocupare era însemnată de îndată ce era a lui, orice idee era gravă câtă vreme o gândise el. Personalitatea lui atotputernică nu se dăruia cu generozitate, dar se comunica deplin oricărui lucru pe care îl atingea. Repet, nu era vorba de orgoliu, sau era un orgoliu atât de natural, atât de spontan, încât unui om inteligent îi era cu neputință să fie șocat. Orice gând care îl cuprindea îl poseda, și atunci el trebuia să se arate la lumina zilei, trebuia ca
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de îndată ce era a lui, orice idee era gravă câtă vreme o gândise el. Personalitatea lui atotputernică nu se dăruia cu generozitate, dar se comunica deplin oricărui lucru pe care îl atingea. Repet, nu era vorba de orgoliu, sau era un orgoliu atât de natural, atât de spontan, încât unui om inteligent îi era cu neputință să fie șocat. Orice gând care îl cuprindea îl poseda, și atunci el trebuia să se arate la lumina zilei, trebuia ca sentimentul care-l însuflețea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se preface, dar care își susține prefă cătoria și face din ea ceva autentic, un impostor care ar merge până la martiriu. Lucrul acesta e adevărat mai ales când este vorba de a juca rolul demnității și al forței. Un nobil orgoliu îl împiedică să se oprească pe calea pe care a intrat din bravadă. Reușește mai puțin când afectează alte feluri de merit. Astfel, de pildă, nu încape îndoială că este capabil de afecțiune, chiar de o anume tandrețe, dar are
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mic exces de calcul, deliberarea în toate, afectarea de a rezolva orice; iar ca să-i ceri sacrificii adevărate ar fi să te înșeli. Dar cui să i le ceri? Dacă te-ai găsi prea direct în calea ambiției sau a orgoliului său ăceea ce este destul de greu, pentru că ambiția și orgoliul său se înalță într un zbor prea înalt ca să întâlnească multă lume în drumul său), n-ar trebui să te lași în seama acestei bunăvoințe totodată naturale și simulate. BENJAMIN
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rezolva orice; iar ca să-i ceri sacrificii adevărate ar fi să te înșeli. Dar cui să i le ceri? Dacă te-ai găsi prea direct în calea ambiției sau a orgoliului său ăceea ce este destul de greu, pentru că ambiția și orgoliul său se înalță într un zbor prea înalt ca să întâlnească multă lume în drumul său), n-ar trebui să te lași în seama acestei bunăvoințe totodată naturale și simulate. BENJAMIN CONSTANT Când l-am cunoscut, lui Benjamin Constant puțin îi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o dispoziție binevoitoare și facilă, un caracter omenos, un suflet blând și chiar destul de tandru, fără a fi slab de fire, multă siguranță în relațiile cu oamenii, o perfectă simplitate, o anumită modestie în ce privea persoana sa în cuprinsul orgoliului nemăsurat pe care i-l dădea obârșia. Capabil să simtă afecțiune, putea s-o facă să se nască la cei care se apropiau de el. Con versația îi era rară și stearpă; nu avea deloc meșteșugul de a-i face
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a profesorilor, "mercenară", dominată de individualism, competiție, elitism, uneori autosuficiență; o subcultură a cadrelor didactice vârstnice/sau cu vechime, caracterizată prin conservatorism, nostalgie, înțelepciune, rutină etc. și o subcultură a cadrelor didactice tinere/fără vechime în care dominante sunt: creativitatea, orgoliul, exuberanța, dorința de afirmare, spiritul critic etc.; se detașează, de asemenea, o subcultură feminină 3 care tinde a acapara fenomenul educațional și o subcultură masculină mult mai puțin reprezentată. Deși educația pare a fi o sarcină mult mai specifică femeilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de simplă cedare în fața neputinței subzistenței prin forțele proprii. Oricum, satul nu mi-a lăsat impresia că e pe cale de dispariție. Rămâne ca și organele comunale să-i întindă o mână de ajutor, salvându-i atât mândria trecutului cât și orgoliul încăpățânării de a mai avea un viitor. IV. Familia Barbu ... Îi are ca principali autori pe tata, notar comunal, și mama, casnică, ambii proveniți din sate de răzeși tutoveni: tatăl, din Obârșeni, mai sărac și orfan de tată; mama, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]