8,628 matches
-
lor se afla un bărbat Între două vârste, cu părul cărunt tuns scurt, Îmbrăcat Într-un kimono de culoare roșie. La intrarea noilor sosiți, bărbatul dădu o comandă scurtă, iar discipolii se aliniară de o parte și de alta. Ștefănel păși Înăuntru, alături de Liu Huang, privind cu uimire desenele de pe pereți. Toate reprezentau poziții clasice ale boxului chinezesc. Ajunși la cinci pași de bărbatul În roșu, cei doi salutară, Înclinându-se cu mâinile În semn de rugăciune. - Maestrul Shan Bao... șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ordinul Apărătorilor ar fi fost, vreodată, desființat. Alexandru și Erina primiseră cu Îmbujorare această Înaltă dovadă de prețuire. Sfatul fusese Întrerupt de sosirea unei solii din partea regelui Ungariei, pe care Ștefan o primise pe loc. Pe culoarul din mijlocul sălii pășiră patru soli În armuri de argint, punând genunchiul la pământ În fața domnitorului. - Regele Matei Corvinul Îți trimite, prin noi, semn de pace și prietenie! spuse șeful soliei, ridicându-și privirile spre domnitor. Ștefan Îl recunoscu pe căpitanul de lăncieri Jan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chiar dacă avea de recuperat o distanță extrem de mare. Dacă acel străin exista, el trebuia să se ascundă Într-una din caravanele care se Îndreptau spre vest. Iar caravanele Înaintau foarte Încet. Vânturile acoperiseră cu nisip aproape totul. Amir descălecă și păși printre micile movile ce păreau a fi cadavre. Răscoli nisipul cu vârful cizmei și descoperi o platoșă de piele ce purta semnul șarpelui și al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care-l Însoțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cutremurător În acea zi. Sufletul tânărului era inundat de suferință și nici un alt semnal din lumea energiilor nu putea depăși În intensitate această revelație Întunecată. Își mai apăsă o dată palma deasupra inimii, Îi simți bătaia regulată, apoi se ridică și păși spre palat. Nu mai era mult și acel palat va deveni ceea ce fusese deșertul Gobi pentru cei o sută de Cuceritori. Un loc al morții. Aceeași zi, ora 13.40, Cetatea Albă, Moldova Apărătorul izbi ușa și strigă un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
seamă sunt blocate drumurile către hotare! - Nechifor! Astea sunt măsuri de război! - Da, domniță Erina. Dar mai multe nu știu. Tânăra se dădu la o parte, lăsând să treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea călăreților spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
De aceea ordonase războinicilor săi să intre În formație de apărare, chiar dacă pericolul nu se profilase Încă. Cadavrele pe care le găsise dincolo de poartă Îi confirmaseră, Însă, supozițiile. Luptătorul necunoscut ajunsese Înaintea lui și se afla, poate, chiar În palat. Păși pe coridoarele pustii, atent la fiecare zgomot. Dar clădirea părea nelocuită. Nici una din străjile din interior nu se mai afla la post. Își dădu seama, deodată, că dacă Cei Patru mai sunt În palat, atunci trebuie să se afle În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritor, cu mâinile tremurânde. Moarte! Focul se Întinse repede În Încăpere. Dar și mai Înspăimântător era zgomotul unor voci indistincte, apropiindu-se ca un val de furie. Ștefănel făcu un pas spre Cuceritor. Apoi Încă un pas. În locul În care pășise, focul se stinse. Brusc, tânărul ridică mâinile lateral și apoi le duse În față, ca și cum ar fi Împins o greutate imensă. Sub privirile Încremenite ale Cuceritorilor, În Încăpere porni o rafală de vânt. Un vânt rece, de iarnă adâncă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
n-o vei face. Și mai știm amândoi că vei suferi dincolo de orice Îți poți imagina acum. Și că, până la urmă, vei ceda. Toți cedăm. Nu putem trece dincolo de limita noastră omenească. Vom Începe de mâine. Ali se ridicase și păși spre ușă, dar se Întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva. - Nu te hrăni cu iluzii. Nu vei evada. Printre altele, fiindcă nu vei putea niciodată nici să mergi pe picioarele tale, nici să ții o sabie În mână. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție pe care abia acum o simțea, ca pe o revărsare de memorie și de așteptări. Erau locuri În care se jucase cu prietenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru protecția Marelui Maestru. Era grupul de cincizeci de luptători condus de Midhat, care se afla spre marginea pieței, În așteptare. O ciocnire Între ei și ceilalți Cuceritori n-ar fi dus decât la o inutilă baie de sânge. Ștefănel păși Încet pe culoarul deschis de Cuceritorii răzvrătiți. Privirile lui Înregistrau fiecare chip și fiecare mișcare. Văzu, la colțul din stânga pieței, cum un fals negustor dispare pe străduța ce duce la țărm și, cu simțurile dezvoltate În tabăra Ninja de pe muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vâjâitul unei săgeți care pornea spre cartierul grecesc. Iscoadele Apărătorilor transmiteau deja mesajul rebeliunii Cuceritorilor. Știa că, cu cinci zile Înainte, Midhat trimisese un mesager spre mongolii lui Amir Baian. Dar acestea erau doar informații periferice. În secundele În care pășea liniștit spre interiorul cercului războinicilor, tânărul Începuse deja lupta. El aplica tehnicile Yomi, arta citirii gândurilor, care Îi dezvălui, Într-o străfulgerare, care erau adevărații dușmani și În ce consta planul de asasinare. Cei patru din fața lui aveau să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din ceea ce Învățase În Țara Soarelui Răsare. Totul era nedrept. Și totuși, totul era firesc. Era lumea În care trăia. Aspră, ilogică, murdară, lacomă, imperfectă. Lumea Imperiului Otoman În anul 1476 de la nașterea lui Isus Hristos. Întoarse spatele tuturor războinicilor și păși, la fel de Încet cum venise, spre treptele palatului. Era un gest de negare și, Întrucâtva, de dispreț. Nu mai voia această lume, pe care o cucerise aproape fără să-și dea seama. Nu mai voia decât liniștea și frumusețea gesturilor simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mă gândesc să te cruț. Te vei Întoarce la sultan fără nici un cuvânt din partea mea. Vremea e bună, așa că nu veți simți lipsa cailor. Pe jos veți putea admira În voie frumusețile Moldovei și, Înainte primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe care nu vreau s-o supăr și care, sunt sigur, Îmi va păstra o amintire frumoasă și Înlăcrimată. Mă gândesc la voi toți, la Veneția și la Întreaga mea copilărie. A fost frumos. A fost suficient de frumos ca să pășesc În moarte cu bucuria că am văzut lumina Adriaticii și am simțit culorile lagunei. Ați Înțeles, desigur, că e o scrisoare de rămas-bun. În tot ceea ce văd, nu e nici o șansă de izbândă. Dacă va fi să cad, voi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care pare o bucată de Paradis. Ușa chiliei se deschise parcă singură. Voievodul privi spre ea, nehotărât, apoi se uită la Alexandru. - Dacă tot veni vorba de Paradis... mormăi tânărul, arătând spre chilie. Eu aș zice că merită Încercat. Ștefan păși Încet spre chilie, se opri o clipă În fața ușii, apoi intră. Daniel Sihastrul Îl aștepta În picioare. Era Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri și cu barba lăsată să crească până la piept. Era Îmbrăcat Într-o rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să pășești În chilia mea și să Îndrăznești a-mi spune că ești Înfrânt? Ești umbra lui Ștefan? Atunci Întoarce-te În umbră! Ești Însuși Ștefan? Atunci Îți spun ție, așa cum Mântuitorul i-a spus, cândva, lui Lazăr: „Ridică-te și umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vederea? Ia cornul de vânătoare și vino cu mine! Ștefan văzu cu mirare că pe masa de rugăciuni apăruse un corn de vânătoare care, din câte Își amintea, nu fusese acolo când intrase prima oară. Îl luă În mână și păși pe urmele călugărului, care deschise ușa chiliei și ieși În poiana Încărcată de miresme de brad și de foșnete de animale care se strecurau spre culcușurile lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai departe. - Nici o strajă... șopti femeia. Ciudat... Cel mai scurt drum spre ieșirea din tabără e la stânga, pe lângă șirul de căruțe cu ghiulele și printre corturile spahiilor. - Să mergem, spuse Oană. Încet. Fără zgomot. Cei doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul căzu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de călăreți aproape În zdrențe. Aveau fețele supte, ca după o lungă Înfometare. În urma lor ieșiră femei și copii. Câteva din femei se apropiară de Ștefan și voiră să-i sărute carâmbii cizmelor. Voievodul descălecă și le ridică de umeri. Păși În mijlocul lor, se opri În fața unui băiețel și unei fetițe care se țineau de mână și se lăsă În jos, Îndoindu-și genunchii. Copiii erau slabi, se vedea că suferiseră de foame, abia se țineau pe picioare. Ștefan Îi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
exersat, i-am zis împăciuitor într-o zi: - Eu cred că... - Ha-ha-ha! i-a apărut din nou acel rînjet oribil pe fața aia scîrnavă. Crezi! Crezi! Crezi! - Nu umbla cu copilării! Bănuiesc că atunci cînd ai dedesubt pămîntul pe care pășești, deasupra cerul la care n-ai cum s-ajungi, cînd, în orice parte ai lua-o, linia orizontului ar da fermitate solului, iar mersul Soarelui, al Lunii și al stelelor ar părea să urmeze imperturbabil mișcări circulare în jurul temeiului vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
le dezmierde cu vorbe duioase, bucurându-se de coloritul și parfumul lor. ...Dar jocurile întâmplării și ale sorții mi-au hărăzit să-mi petrec viața într-un apartament de bloc, departe de natură, lipsit de plăcerea și dorința de a păși și trăi direct pe pământ. În aceste condiții, m-am străduit să aduc în casă o mică parte din frumusețile naturii sub forma plantelor de apartament care se comportă ca niște vietăți ce-mi atenuează singurătatea și îmi umplu inima
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
aflată în cel mai îndepărtat colț al încăperii. Se uită cu grijă să nu fi apărut vreo insectă sau alt animal care să-și facă culcuș în sau lângă vasele de apă, ori poate în vreun colț al mobilierului, apoi pășește pe suportul jos, din lemn, așezat lângă cadă și-și toarnă șapte litri de apă în cap și alți șapte peste corp. Se așază pe vine să-și mai toarne un litru, cu mare grijă, și peste organele genitale, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari și sensibile ale elefanților, murmurându-le acestora să pășească încrezător, să nu se teamă. Pădurea ia locul ierbii înalte și invitații descalecă, mergând pe jos spre locul unde Maestrul Regal de Vânătoare al nababului a decretat că poate fi atras un tigru. Șeful vânătorii, el însuși o fostă slugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
piele, maro. Uitându-se înapoi să vadă dacă nu cumva l-a urmărit vreunul din Macfarlane, și-l pune la mână, suflă peste cadran, apoi îl șterge de pantaloni. Acum este gata, identitatea de stradă fiindu-i alcătuită. Tânărul domn pășește sigur pe domeniul său. Pretty Bobby, prințul încoronat al celui mai rău famat dintre toate cartierele, scursura Indiei: Falkland road. Falkland Road este la momentul transformărilor de fiecare seară, al trecerii de la haosul de peste zi, la cel de noapte. Schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acestea erau doar alte denumiri pentru Îndoială. Și când căzu, căzu de sus. O flacără pâlpâie într-o colibă aflată pe dealul din Assam, fante gălbui, unsuroase ivindu-se în spațiul liber dintre stinghiile de bambus. Andrew, tânăr pe atunci, pășește nervos în sus și-n jos, iar conturile trupului său gol rămân imprimate în sudoarea cearceafului de pe pat. Bea apă din cana acoperită de pe masă. Îngenunchează să se roage. Își trece palmele peste piele, cu unghiile roase își scarpină pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]