7,232 matches
-
puțini l-au cunoscut, într-o ambianță familiară, binevoitoare și afectuoasă, respirînd încredere, eleganță, noblețe. De-a lungul paginilor, se creionează un univers conținut într-un loc magic, în care libertatea fiecăruia și atenția pentru celălalt sunt singurele reguli, un paradis (artificial) în care inițierea intelectuală, sentimentală, sexuală se desăvîrșește, adesea alimentată de droguri dure, în galaxia tinerilor sclipitori ce gravitau în jurul maestrului, între care și talentatul și atît de repede dispărutul scriitor Hervé Guibert. Sau cei care doar trec pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Și asta pentru că leneșul are infinit mai mult simț metafizic decît agitatul." (CD) Elogiul leneviei trezește în Cioran numeroase aluzii biblice, pe care le întoarce, în bună măsură, împotriva lui Dumnezeu, vinovat de a nu fi știut să creeze un paradis suficient de atrăgător pentru primii oameni din moment ce nu s-au mulțumit cu el, și nici o lume destul de satisfăcătoare din moment ce aspiră la alta. Mai rău, lenea neutră în care se scălda Adam s-a transformat treptat în "lene tragică ce are
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe care și-o recunoaște, cu subtilă autoironie: " Cheful de lucru nu-mi vine decît atunci cînd am o întîlnire. Mă duc totuși, dar cu convingerea că am pierdut o ocazie unică de a mă depăși." (MA) Această supraviețuire a Paradisului care este lenevia elimină tentația înjositoare a nevoilor materiale și îl propulsează pe om dincolo de consecințele imediate ale păcatului, la nivelul unui Dumnezeu de duminică, extenuat de muncile săptămînii de creație, care și-ar privi opera și s-ar privi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005, pp. 133-141. 364 În acest sens, Spitzer remarcă: "Prin toate panourile și afișele ei, publicitatea pare să lanseze strigătul următor: "Paradisul aparține celui care cumpără și celui care consumă!" [...]. Speranțele utopice oferite omenirii sub formă de sugestii sunt oarecum atenuate de un sentiment de desegaño; dar în intervalele dintre visele paradisiace și realitatea dură, florile grațioase și gratuite ale poeziei, conștiente
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce îmi scapă din mînă în pilaf Un fluture ce-n vîntul de seară o ia razna O pîlnie-nfundată cu o cireașă-amară Un gard pe care scrie cu creta un copil Un mic dulgher ce-și face o casă-n paradis O rochie cu franjuri și mînicile-nguste Serafi ce umblă-n lapte și cîntă la trompetă O floare-amarnic prinsă-n țîțîna unei uși Un bulion albastru băut contra tristeții O bilă care-și joacă la biliard chiloții Un cub de zahar
Mi-am amintit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8778_a_10103]
-
-i las loc liber Moșului, să-l văd Dacă mai are sacul plin în spate, Dac-a scăpat, ca mine, din prăpăd... (2007) Perfidele zăpezi Ne îngropăm în albul zăpezii ca-ntr-un vis Pierduți când ne întoarcem din straniul Paradis Al toamnelor nebune de culori, în care poți, tot ca în vis, să mori... Să mori și să învii la primăvară, Din palma înghețată să-ți răsară, Eliberat cu vârful și lama de cuțit, Un mugure de lume-ndrăgostit... Dar
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
buchetul lui Caravagio din "Le joueur de luth" Ca și cum aș fi arșița potolită de tine cînd semeni cu un regesc cimitir Ca și cum aș fi semnul egal între viață și povară Ca și cum n-ar fi permisă călătoria în trăsuri pentru pasărea paradisului Ca și cum ziua fulguie funingine din cruciadele în care am murit iar noaptea crini evadați din "Le Bois sacré" a lui Denis Ca și cum aș fi fagurele în care toamna adună miere din "Le Buisson" pictat de Van Gogh Ca și cum aș fi
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
de pe piețele dezvoltate , însă și rentabilitățile sunt superioare, mai ales pe termen scurt, ceea ce asigură atractivi tatea acestora. Astfel, noile piețe emergente d in Asia de Est, America Latină și Rusia erau considerate de investitori, în an ii ̕90, un „paradis al veniturilor mari și al riscurilor aparent reduse“ Dar vulnerabilitatea ac estor economii emergente a fost accentuată de intrările masive de capital, ca urmare a liberalizării piețelor, ceea a condus la crizele financiare din Mexic (1994 - 1995), Coreea de Sud, Thailanda, Indonezia
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
de înfășurăturile lui albe și cenușii; munții fumegară a vreme bună. Iablanicioara se limpezi și scăzu în albia-i întortocheată și adâncă". Imaginea de concordie montană se completează cu lăudabilă migală narativă: nici un element nu este lăsat la voia hazardului. Paradisul pastoral se compune din fotografii, decupate ca de pe banda de celuloid, ale oilor și ale copiilor (simboluri transparente ale inocenței, dar și ale fragilității). Agripina pregătește prânzul în atmosfera idilică a unei naturi temporar îngăduitoare, iar naratorul, deși nerenunțând la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în aer, iar prăpăstiile rostogoliră un ropot de pistoale". Decizia femeii este dictată mai mult de instinctul de conservare și de protecție maternă decât de rațiunea rece și lucidă; de aceea tot ce-și propune, spontan, este să evadeze din paradisul proaspăt contaminat: "Agripina se repezi la Păunaș, îl ridică din albie, îl puse în poală și, prin ușa din fund, țâșni în grădină. Se strecură pe lângă grajd, ajunse pe Măriuca și pe Vlad și, târându-i după ea, începu să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Drama umanismului ateu, traducere din franceză de Cornelia Dumitru, Editura Humanitas, București, 2007, 314 p. Ultima afirmație poate fi nuanțată atunci când vrem să-l înțelegem și pe M. Eliade când scrie că "" nostalgia eternității" atestă că omul aspiră la un paradis concret și crede că dobândirea acestui paradis este realizabilă aici, pe pământ și acum, în momentul prezent". Apud. M. Eliade, Tratat de istorie a religiilor, prefață de Georges Dumézil și un Cuvânt înainte al autorului, traducere de M. Noica, Editura
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Cornelia Dumitru, Editura Humanitas, București, 2007, 314 p. Ultima afirmație poate fi nuanțată atunci când vrem să-l înțelegem și pe M. Eliade când scrie că "" nostalgia eternității" atestă că omul aspiră la un paradis concret și crede că dobândirea acestui paradis este realizabilă aici, pe pământ și acum, în momentul prezent". Apud. M. Eliade, Tratat de istorie a religiilor, prefață de Georges Dumézil și un Cuvânt înainte al autorului, traducere de M. Noica, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 371-372. 11. Culegerea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sunt de găsit la George Steiner. În primul rând, sunt identificate sursele unei astfel de concepții: Goethe, Hölderlin, gnosticismul iudaic. Primul reper menționat este deja discutat în prologul epistemo-critic. Interesant este conceptul de fenomen originar, asimilat acum „limbii pure“ a paradisului. Dezvoltările istorice ulterioare căderii duc la pluralitatea limbilor, aflate însă nu într-o relație discontinuă, ci într-o continuitate a metamorfozelor și a „densității“ cu care limba originară își imprimă mărcile și, în ultimă instanță, își manifestă puterea. Continuitatea limbilor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care îi este constitutivă și îi deconstruiește caracterul reic, anistoric. În cazul copilului, aceasta se întâmplă de la sine, prin jocul alegoric care îl leagă de lumea lucrurilor. La adultul care își rememorează copilăria, pedagogia privirii presupune o căutare „metodologică“ a paradisului pierdut. Câteva exemple pot fi invocate. Gilloch le discută în Myth and Metropolis. Walter Benjamin and the City și voi urma, întru câtva, demersul său. În primul rând, este vorba de imaginea monumentului. Berlinul imperial este marcat, din loc în loc
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
vag o idee a lui Gilloch, se poate spune că, astfel, orașul este supus unei arheologii inverse: dincolo de suprafața anonimă, reificată, fetișizată a lucrurilor, nu se găsește un univers al trecutului, ci un proiect viitor. Copilăria berlineză nu este un paradis închis, rememorat ca atare. Ea este, pentru scriitorul matur, o sarcină de îndeplinit, o chemare la care tre buie să se răspundă; la fel, Berlinul începutului de secol nu este pentru Benjamin un ideal, un oraș alternativ în raport cu cel al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
subiectului istoric este luat de legendă și mit, dar și acestea constituie vehiculele unei sondări a sinelui, un rapel enigmatic, anamnetic, reflectând o état d'âme. În acest sens încearcă pictorul să apere un tablou al lui Franz von Stück, Paradisul pierdut, de acuzația de monstruozitate și brutalitate. Tabloul nu are nimic monstruos, cuplul damnat Adam și Eva întoarce spatele Paradisului la porțile căruia veghează un înger înarmat. Cele două trăsături, mai ales prima, introduc în scenă decadentismul cel puțin tematic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anamnetic, reflectând o état d'âme. În acest sens încearcă pictorul să apere un tablou al lui Franz von Stück, Paradisul pierdut, de acuzația de monstruozitate și brutalitate. Tabloul nu are nimic monstruos, cuplul damnat Adam și Eva întoarce spatele Paradisului la porțile căruia veghează un înger înarmat. Cele două trăsături, mai ales prima, introduc în scenă decadentismul cel puțin tematic. Idealismul în pictură are ca reper o nouă modalitate de reprezentare sensibilă a ideii, păstrând ceva din dimensiunea abstractă, imaterială
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mizerabilistă a decupajului istoric. Dacă prima pictură întreține un simbolism difuz recuperabil din haloul unei suferințe spiritualizate, în cea de-a doua, catafalcul improvizat, modest pe care zace Ellenai a fost înlocuit cu aripile îngerului Eloe care o poartă spre paradis. Remarcabil în pictura lui Malczewski este tocmai această trecere dinspre tabloul cu subiect istoric, cu o intrigă, la compozițiile simboliste. Cadrul realist al unor picturi din seria Thanatos este brizat de apariția îngerului morții în cel mai familiar loc cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictorul român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones și Dante Gabriel Rosetti, și nu a înțeles nici naivitatea pudică a convalescenței prerafaelite și nici perversitatea stilizată a lui Aurby (sic) Beurtsley (sic)"79. Influențele prerafaelite apar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
așează în mâinile desfăcute ale Beatricei, aflată într-o atitudine de transă mistic-opiacee, de devot, chiar instrumentul morții și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de Rossetti, devine modelul pentru picturi care impun o notă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut rămâne Ciclul lui Perseu inspirat de poemul lui William Morris, Paradisul terestru. Rapetti consideră că el este cel care introduce "spiritul Renașterii italiene în cultul quattrocentesc care marcase debutul său"91, fapt care va influența simbolismul anilor 1890 și nu numai. Burne-Jones abordează o mulțime de teme mitologice, majoritatea necreștine. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Comparația cu un realism elementar, relevabil prin tipologiile clasice, precum cea a avarului, subliniază distanța pe care o ia noua estetică, ce evidențiază "o altă domnie decât aceea a realităților care trec, domnia ideilor eterne, degajate de orice senzualitate, acest paradis pierdut sau visat, unde nu accezi decât prin extaz". Pentru aceasta trebuie să ai în vedere "misticismul care are drept limbaj semnul, care evocă invizibilul prin simbol, care sugerează abstractul prin concret, absolutul prin finit și eternul prin efemer"110
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pânză, 1,815 x 0,805 cm, semnat stânga jos cu verde, nedatat, pe verso cu cerneală violetă, inventar 1488) readuce în atenție mai vechea temă a păcatului originar, care a prezidat la izgonirea lui Adam și a Evei din Paradis. Loghi a redus impactul alegoric al dimensiunii religioase la nivelul unui simbolism difuz. În picioare, o femeie care ține o batistă la gură, întinde mâna către un fruct care se află pe o masă, însă fără a-l atinge. Sub
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]