5,484 matches
-
Radio-ului, fără rezultat, dar și fără să se prindă pe vinovați; răscoale și omoruri la Galați, Brașov, Cluj și în alte orașe din Ardeal. Regele, foarte speriat, cheamă pe gl Antonescu, abia ieșit din închisoare. Cu ochii roșii de plâns și părul vâlvoi, se aruncă în brațele lui: „Scapă-mă, Antonescu, scapă-mă“. Ce cădere pentru el și ce înălțime pentru fostul lui prigonit de 2 1/2 ani! Ce laudă pentru caracterul lui! abdicarea regelui. dictatura lui i. antonescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chemați. Amândoi generalii povățuiesc să nu abdice, răspunzând de armată și străinătate. La ieșirea din Palat sunt arestați până a 2-a zi dimineață. La orele 4, George Brătianu este chemat la Palat. Găsește pe rege cu ochii umflați de plâns. „Ce să fac?“ „Să abdicați.“ „Dar ce am făcut? Nu sunt vinovat în nimic, împrejurările au fost potrivnice.“ „Priviți carta României cum ați primit-o și carta de azi. V-ați declarat șeful Partidului Națiunii, conducător și răspunzător. Aveți răspundere
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Calul Troian mănâncă soldați. * Istoria nu e o antologie de povestiri, ci de drame. * Nici o agenție turistică nu organizează călătorii pe hartă. * Drumul drept nu e neapărat și direct. * Cei născuți la aceeași dată nu sunt întotdeauna de-o seamă. * Plânsul ușurează, dar nu înlătură cauza. * Câinele turbă de prea multă grăsime; omul de prea mult bine. Dacă e băut fără cap, vinul amețește orice minte. * Nu viile bune trebuie stârpite, ci vinurile proaste. * Unele flori dorm ziua, iar noaptea stau
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
S-au îndepărtat în grabă. Treaba lor, ne am zis, dar ușa s-a deschis din nou și a ieșit de astă dată Venera Antonescu, asistenta lui Tudor Vianu, care, spre surpriza (ca să nu spun stupefacția) noastră, a izbucnit în plâns. Nu se putea opri și cu greu am reușit să deslușim de la ea că profesorul s-a supărat, că este furios la culme, că fetele se prezentaseră lamentabil, absolut lamentabil, pe noi acest din urmă lucru nemirându-ne totuși prea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
trista vietate“, câinele Degringo. Urmează poeziile din Nevoia de cercuri (1966), mai lirice decât... Aventurile lirice. Ele captează ecouri din spațiile intimității, ale erosului, cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea între râs și plâns, în vechiul spirit din Aritmetică sau din Libertatea..., volume de altfel încorporate în Nevoia de cercuri. Acum poetul își reprezintă un „personaj“, o proiecție a ideii sale despre condiția umană. Acest personaj este un ins din rasa „păguboșilor“, a celor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60) * RUSU, Vasile. Eminescu. Motivele vegetale și faunistice / Vasile Rusu. Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mare parte din petrecerea și veselia casei a dispărut. El a fost îngropat cu cinste în grădina mea sub arborele cel mai frumos, iar când am aruncat țărână peste trupul lui, n-a fost nici muzică care să ne excite plânsul, afară doar de ciocârliile care ciripeau în lumina soarelui, nici coroane de flori depuse în vedere de moșteniri, nici oratori funebri care să rostească discursuri ipocrite și să caute vorbind de răposat să se lustruiască pe sine, cum zice Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus și fără să poată articula vreun cuvânt, i-a arătat soției ochelarii. În aceeași clipă a izbucnit și ea într-un plâns amar. S-au dus amândoi în camera copilului, care întins în pat, plângea cu sughițuri. Tăticul a greșit și a venit să-și ceară iertare. Mă ierți fiule? Te iert,... tăticule... A răspuns copilul printre suspine... Din păcate, în multe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Încercam să nu simt durerea. Există un anumit prag al durerii, dincolo de asta nu mai simți nimic. Parcă nici nu eram eu acolo, pe masă. Strângeam cearșaful, muchea mesei, scrâșneam. Îmi curgeau lacrimi fără să vreau, fără să le permit. Plâns involuntar. Ca și cum durerea aia a mea ar fi fost ceva firesc. Să te gândești la cu totul altceva. Așa îmi spuseseră și la anestezie, înainte de operație. La ceva frumos. Că ăsta e remediul. Când mi-au înfipt acul ăla în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și răsturna banca. Îi ardea câte o scatoalcă colegului și mai să se scape în pantaloni. Nu cred că mai poți să râzi la enormitățile pe care le debitau poeții în anii ’50. Mai sincer ar fi să te pufnească plânsul. Prostia de cele mai multe ori întristează. Râsul ălora era unul fals, forțat. Să nu cumva să creadă Nicky, cum îi zicea o tipă fleașcă de importanță de lângă mine, că ei nu pricep. Ei știu că Nicky bate adânc. Era o veselie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
făcut ceva de valoare. Ea crede că l-a luat pentru că libidinoșii ĂȘTIA din juriu și-ar fi dorit să se culce cu ea. Și, când îmi povestea, nu am avut deloc senzația că se răsfață. Aproape să o apuce plânsul. Că ea n-a luat niciodată un examen pe bune și că a îmbătrânit, s-a prostit, că aici dai doar de blazați care au bani și nu știu ce să facă cu ei și nu știe pe nimeni care să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care desigur, îmi place s-o spun, face parte din existența mea. Până pe la 6 luni mă deocheam frecvent, mama nu știa ce să mai facă să poată depăși această neputință, nu putea ieși cu mine, nu se putea expune, plânsul meu sistemic și starea de agitație sleind-o progresiv de puteri. Maria era prietena din tinerețe a bunicii și dăduse naștere unui băiat cam în aceeași perioadă cu mama. Era o femeie corpolentă, curată și extrem de cinstită ce pentru nimic
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
el acasă: „Hai Înapoi În oraș, că nevastă-mea e cu ăla al ei În casă la mine.“ Aproape ca și prietenul meu, eram și eu cât pe aci să fiu adus de o cochetă, cu binișorul, la situația de plâns a pro fesorului Unrath din filmul Îngerul albastru, găsindu-mi scă parea În singurătatea și În scrisul meu de astăzi. [...] Care să le fi fost - mă Întreb eu acum, la spartul târgului, eu și cu prietenul meu, ajunși amândoi la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
afară, consternată a mă vedea așa cum nu mă văzuse niciodată; iar fata, privind până atunci năucită și la unul, și la altul, ca neve nindu-i a-și crede ochilor, ieși repede și speriată după coconița cea frumoasă, sugrumată de un plâns abia stăpânit. Prietenul P.G. era Însurat cu o mlădiță de coconiță din cel mai bun neam moldovenesc, pe care o adoram pentru frumoasele ei virtuți de soție și de mamă, pentru sveltețea trupului ei rasat, pentru blândețea spiritului și dulceața
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se spunea, pe noi, liceenii, chemându-ne cu dulci alintări materne („Vin’ la mama, școlerule!“), flatate grozav de șepcile noastre cu dungă de „curs superior“, ni se aban donau, dragele de ele, și ne că deau În brațe hohotind de plâns ca niște proaste („Tu ești Emi nescu al meu!“, Îmi spunea una când o mângâiam pe frunte). Ei, dar până să ajungem la ele, În Crucea de piatră din Dudești, În Gramont din spatele Mitropoliei sau la Chiriță din Dealul Spirei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Doamnă, se stinge copilul, aprindeți-i o lumânare! Mama, care de obicei e foarte reținută în manifestările sale, acum nu se mai abține, strigă cu glas sfâșietor Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu și se pornește pe plâns, pe țipat și pe jelit. Ochii mi se închid, iar inima încetează să-mi mai bată: în secunda aceasta se pare că am murit. 6 TC "6" \l 1 Nu zic am murit, ci zic se pare că am murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe frații mei iubiți, pe prieteni, pe toți oamenii cunoscuți și necunoscuți, s-a sfârșit totul, drumul meu e fără întoarcere și, îngrozit la gândul acesta, izbucnesc (sunt încă în camera unde ai mei mă priveghează...) în hohote asurzitoare de plâns, hohote pe care, desigur, nu le aude nimeni. Plângând sfâșietor, încep să-l lovesc în piept, cu pumnii strânși, pe tatăl meu, apoi îi izbesc pe frații mei, cu disperare vreau să le dau un semn că mă aflu acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
orășel. Cameniță s-a apropiat și, prin surprindere, în loc de bună ziua, l-a pocnit pe Vlad peste față. Fratelui meu i-a țâșnit sângele pe nas. Era prea mult pentru el: nu putea rezista la un asemenea tratament. A izbucnit în plâns, hohotitor, și a căzut în genunchi: Iertați-mă, fac orice-mi cereți, numai nu mă loviți, vă rog, s-a pomenit el implorând și chiar el era mirat de ce spune. Atitudinea studentului l-a făcut paf pe tovarășul Cameniță: hopa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
căzând în genunchi, pe obrajii lor curgeau șiroae de lacrimi și sărutând pământul Țării. Pe câțiva români ai Basarabiei furate i-am văzut luând câte o mână de pământ și după ce o sărutau o puneau la piept în hohote de plâns. Alții aveau fotografii vechi prinse la piept. Alții, cu fotografiile puse în vârful unui băț și cu ochii plini de lacrimi, întrebau, strigau: “Cine, cine-i cunoaște? îi știe cineva unde sunt cei din fotografie? știe cineva de familia cutare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cameră se auzea un aparat de radio. Aneta a bătut în geam și a venit să deschidă ușa măicuța Natalia Ilașcu. Văzându-ne și controlând într-o fracțiune de secundă întregul grup, nu și-a văzut băiatul. A izbucnit în plâns, un zguduitor bocet cu spasme, pe care îl redau, după înregistrarea audio: “De ce nu vine băietul meu cel scump, pe care l-am crescut cu măliguță și cu cir?... Puiul mamei, chinuitul mamei, osânditul mamei! Vreau să-mi ieu în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu capul în radio stau!...” Măicuța Natalia plângea în hohote, iar aceste cuvinte de durere de mamă, pentru fiul său, crescut în cruntă sărăcie, veneau din toată ființa sa. Eram neputincioși privindu-i zbuciumul și chipul îndurerat, transfigurat de atâta plâns, de atâta durere. Cineva din grup îi oferă ceva de încălțat, la care măicuța Natalia răspunde: “Poate or fi de înmormântare. N-aveam cu ce-l îmbrăca pe moșneag, au adus bieții oameni din România. Dar nu mi-o adus
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
am abonat, că nu am bani. O să mă duc dis de dimineață, am să mă duc la moșneag la mormânt și să-i spun iaca, o fost, o venit copiii, da copilul tău n-o venit (plânge cu spasme, un plâns zguduitor ce venea din toată ființa sa, iar noi cei veniți eram neputincioși în acele triste momente, eram copleșiți de atâta mare durere, durere trăită de o mamă, de o mamă de erou). Cum vă gândiți, cum o să trăiesc eu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
durerea ce o simțea din cauza nepăsării autorităților de la București, față de ce se întâmplă cu Basarabia și cu băștinașii ei, frații noștri români abandonați. Plânge, cum nu mi-a fost dat să văd un zbucium mai mare al unei mame, un plâns înecat în lacrimi, ce venea parcă din toată ființa sa, un plâns al nedreptății ce se face întregului neam românesc: “...floarea mamei, băietul mamei, scumpul mamei, de ce nu ai venit!... Dacă mai vreți, mai veniți. Să veniți să mă luați
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
întâmplă cu Basarabia și cu băștinașii ei, frații noștri români abandonați. Plânge, cum nu mi-a fost dat să văd un zbucium mai mare al unei mame, un plâns înecat în lacrimi, ce venea parcă din toată ființa sa, un plâns al nedreptății ce se face întregului neam românesc: “...floarea mamei, băietul mamei, scumpul mamei, de ce nu ai venit!... Dacă mai vreți, mai veniți. Să veniți să mă luați să mă duceți la mănăstire, la Daniel. La Daniel la Iași, la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oleacă! Nu l-o mai adus și nu l-o mai văzut! Eu am fost o dată și l-am văzut. O fost și moșneagul, dar nu i-o dat drumul să-l vadă, nu la mai văzut niciodată (hohote de plâns).Pentru ce ? Pentru ce? Pentru PRUTUL ista și GRANIȚA asta???” Doamne!..., aceste dramatice cuvinte rostite de măicuța Natalia Ilașcu, mama eroului Ilie Ilașcu, ascultate așa cum au rămas înregistrate pe banda de reportofon, cu vocea sa zbuciumată, venită din adâncul sufletului
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]