6,499 matches
-
este puternic împădurită, alunecările de straturi, mai ales acolo unde s-au produs despăduriri, iar forme mari, hârtopurile sunt numeroase, iar panta șesului este domoală, 3, 5 m la 1 km. Din această cauză, ca și din pricina materialului rostogolit la poalele coastei și în albia majoră, valea inferioară a Lohanului are o luncă destul de bogată în iazuri, bălți și smârcuri, prin care firul anemic al apei lui, cu greu își croiește drum. Versantul drept este încă domol, ca și în bazinul
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mulți prieteni. Pregăteam atunci câteva oale și mai aduceam mese. Le plăcea să mănânce aici, pentru atmosferă, sau, când erau prea mulți, la cherhana, nițel mai departe, dincolo de calea ferată, pe malul estuarului. Și, pe urmă, un episcop. Își ridica poalele sutanei ca să meargă mai ușor prin nisip. Foarte vioi, în ciuda burdihanului. Și pe urmă, și alții, notari, actori, un grefier de tribunal, o doamnă de onoare a reginei, în rochie de seară. Era o viață frumoasă, domnule comandant. Locotenent, dacă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
asta era dragostea, dar semăna cu dragostea. Până la autopăcălire, autoamăgire. El se păcălise. Puțin, mult, cu patimă, deloc. Este neverosimil și este posibil. Făcea câte un salt până la București ca s-o vadă, iar ea venea să-l întâlnească la poalele Carpaților, în orășelul de garnizoană, în pofida lui taică-său, care era numaidecât informat. O împunsătură de neliniște îi aduse aminte de bătăile în ușă din liniștea încremenită a nopții, de trupurile lor ghiftuite, topite unul în altul, muiate în sudoare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
proiectă înăuntru un bărbat pe cap cu o căciulă neagră, ascuțită, din blană de miel, care îi dădea un aer de scit, căci sciții purtau, pesemne, căciuli de blană în ierni asemănătoare. Noul venit holbă ochii: un ofițer tânăr, cu poalele vestonului date deoparte, cântând la pian, în crâșma asta, unde frigul se infiltra pe sub ușă, unde soba nu izbutea să încălzească ungherele cele mai ascunse, unde o băltoacă lăsată de încălțămintea clienților nu se uscase încă... Ce de lucruri se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gară, locotenentul hotărî să-i facă o vizită cu o zi înainte. În aceeași dimineață, îl trimisese la gară pe Ion cu cutia de la bunică-sa, conținând sticle de șampanie și micile daruri care trebuiau să-și aibă locul la poalele pomului de Crăciun. Dar dacă se ducea la gară, asta presupunea să-l salute în drum și pe Grigore. Nu putea să pice mai prost. Într-un colț al restaurantului, câțiva pescari cu fețe mohorâte beau în tăcere, iar în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
peronul gării, se apropie de fereastra luminată a restaurantului și aruncă o privire înăuntru. Prin geamul aburit, îl văzu pe Ifrim, pescarul, stând la masă cu veșnica lui carafă de vin dinainte, și un ofițer tânăr, așezat la pian, cu poalele vestonului desfăcute. O muzică dumnezeiască ajungea, vătuită, la el... Înțelege de ce, în cele două cazuri, lipsește continuarea. Naratorul e anonim și se vrea mai mult sau mai puțin neutru. Or, în esența oricărei povești se află angajat un narator. Trama
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-mi așez mâna pe ceafa ei gingașă, a cărei amintire este, în această clipă, singurul punct luminos din viața mea, și s-o cer în căsătorie..." Nel citea iar și iar această parte din scrisoare, ștergându-și lacrimile cu poalele rochiei. Un întreg trecut, apropiat încă, ai cărui actori fuseseră Filip, Lillișu, ea însăși, i se înfățișa într-o altă lumină, ca la sfârșitul unui spectacol când actorii își recapătă adevărata identitate. Și sufletul ei își recunoștea în sfârșit povara
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de picioare, cu părul ud de parcă abia ieșise de sub duș, când un bărbat, care alerga cu capul adăpostit sub un ziar, făcu brusc doi pași îndărăt: "Tu ești!" Ahile intră sub portal alături de ea și o acoperi râzând cu o poală a impermeabilului, dar, sub brațul lui cald care îi înconjura umerii, ea nu contenea să dârdâie. O strânse lângă el ca s-o facă să nu mai tremure: Ce caută aici aversa asta, anotimpul ei nu e toamna!" Margareta izbucni
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Dacă cerul e ca o divină cupolă unde stelele o luminează (ne place să credem că acolo se află și steaua fiecăruia dintre noi), pentru Prometeu stânca de care era înlănțuit era sub cerul Caucazului. Legendele create de populațiile de la poalele versanților masivi au lăsat imaginea uriașului încătușat, din Kuban până în Armenia acesta era reprezentat de Amirani (izbitor prin asemănarea cu Prometeul grecilor). Acest Amirani, așa cum ne este înfățișat de caucazieni (georgieni, armeni, azeri, ceceni ș.a.) este eroul cu nimic mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar sângele din scoarța copacilor când din clorofilă scad miracolele la încrucișarea clipelor de taină, doar poala cerului în care zboară suratele păsării în popas pe masa lui mai înseamnă idoli cu înfățișarea fulgerului solemn, a focului cu para semnului de întrebare. Și deodată, la fel ca și picătura de apă, cercul din mintea somnolentului înțepenit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
răspândit știrea liberării, grupuri de oameni din toate stările sociale au început să pornească, care pe sus, care pe jos, spre Văcărești. Ziua era frumoasă și câmpul înverzit. Întovărășit de mai mulți camarazi și ziariști, am mers pe jos până la poalele dealului. Preumblare plăcută și înveselită prin foarte numeroasele trăsuri, cabriolete și căruțe care treceau către închisoare. După o destul de lungă așteptare - până ce au fost îndeplinite toate formalitățile - poarta Văcăreștilor e deschisă și Nicolae Fleva urmat de Nicolae Filipescu apare. Era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
că iubitul său prefect s-a prea întrecut cu gluma, a tăiat un zero și a cerut de la Cameră numai 15 000 lei.“ Ce vremuri! Cincisprezece mii lei fonduri secrete la poliția din București! Reflecțiunile unui liber-cugetător politic: „Dunărea spală poalele Severinului în loc să-i spele capul! Sperăm că d. Gheboegeanu nu ar avea de ce se plânge în ultima supozițiune.“ D. Gheboegeanu era prefectul județului Severin. „Aflăm din izvor sigur că d. Ion C. Brătianu, care făgăduise un lanț de gâtul d-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
care comite abuzuri și permite guvernului să facă totul este Regele. El este samsarul tuturor trădărilor intereselor naționale, el este sufletul blestemat al regimului ce ne guvernează. Călătoriile acestui om sinistru sunt totdeauna fatale țării, totdeauna el vine aducând în poalele mantiei sale de ulan, umilința și înjosirea. Fiecare își aduce aminte că acum patru ani Regele a îngenunchiat țara Austriei; după serbarea inaugurării statuii lui ștefan cel Mare el s-a dus la Viena și acolo ne-a umilit; venind
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
încărcat de voci răgușite. În stânga mea, lângă intrare, o canapea veche după felul cum arată, cel puțin la prima vedere... Drept în față, câteva scaune, vechi și ele, în jurul unei mese murdare și probabil cu aceeași vechime. * * * Măsuța, așezată la poalele unui stativ de metal, cam la 180 cm înălțime și pe ea se află o colivie din lemn lăcuit ce ține captiv un televizor parțial color, vechi și acesta, de pe la începutul anilor '90. Marca spune totul despre acest aparat. Aici
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
relaxați toți mușchii. Alegeți o altă parte a corpului pe care să o relaxați, de exemplu palmele și brațele. Inspirați normal și țineți-vă respirația timp de șapte secunde. Concomitent, încordați mușchii palmei și ai brațului, așezînd confortabil mîinile în poală, lipite, și apăsînd-o pe cea de deasupra, în timp ce încercați să o ridicați pe cea de dedesubt. sau Puneți mîinile sub laturile scaunului pe care stați și trageți de scaun. sau Apucați partea din spate a scaunului și încercați să distanțați
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nu uitați să încordați mușchii treptat, într-un ritm lent. Localizarea tensiunii Modul de încordare Modul de relaxare Umeri și gît Apropierea umerilor de cap Lăsarea umerilor în jos, cu brațele atîrnînd Mîini Strîngerea pumnului Relaxarea degetelor. Așezarea mîinilor în poală Elemente importante ale tehnicii de relaxare rapidă 1. Relaxarea este o aptitudine se îmbunătățește dacă este exersată în mod frecvent și regulat. 2. Efectuați exercițiile imediat ce observați că sînteți tensionat. 3. Creați-vă obiceiul de a reacționa la tensiune prin
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ferestrele de la toate etagele caselor împodobite cu flori, verdeață, covoare și pavoazate cu colorile naționale. O adevărată ploaie de buchete și de cununi acoperea în trecere pe Majestățile-Lor și pe Augustele Lor rude. La orele 12 cortegiul regal, ajungând la poalele dealului Mitropoliei, Majestățile-Lor au fost întâmpinate de II.PP.SS.LL. mitropolitul primat și mitropolitul Moldovei, de PP.SS.LL. episcopii eparhioți și înaltul cler, în vestminte sacerdotale, de d-nii miniștri și de d-nii președinți al Senatului și al Adunării
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a se păstra în arhiva Statului. Terminându-se, astfel, ceremonia benedicțiunii coroanelor, Majestățile-Lor și Augustele Lor rude, urmate de corpul diplomatic, de d-nii miniștri și de toți înalții demnitari, precum și de doamne, au coborât colina Mitropoliei și, înaintea coloanelor, în poalele ei, Regele a încălecat, iar Regina și familia regală s-au suit iarăși în trăsura de mare gală și cortegiul s-a pus în mișcare spre a se întoarce la Palat, în aceeași ordine cu care venise. Nu mai puțin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
grea, am plecat din nou pe frontul de la Oituz, la Verdea, lîngă Mărăști. Fusesem, în timpul bolii, mutat la un regiment de obuziere. Am ajuns la noua unitate, pe la începutul toamnei anului 1917. Bateria la care fusesem repartizat era întinsă la poalele unui munte, iar soldații în adăposturi împlîntate în peretele muntelui. Eram la baterie patru ofițeri și comandantul, căpitanul Lupașcu un ofițer de elită și un frumos caracter. Ne făceam singuri de mîncare, dormeam toți ofițerii în același adăpost. Trăiam ca
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
treburi mai dificile, recurgea la sprijinul sătenilor, prin așa-zisele clăci. Din timp tata anunța prin cumetri, rude, subalterni, câțiva gospodari mai omenoși că la data cutare are loc claca. Mama pregătea de-ale gurii: cocea un cuptor de plăcinte "poale-n brâu", tăia tata un berbec mai gras sau un vițel (dacă-l avea în acel moment), făcea un cazan de supă, răcituri și friptură. Tata se ocupa de băutură. Procura o damigeană de vin și câțiva litri de țuică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
apoi am plecat. N-am vrut să primim bani și de la oamenii școlii, fiind și noi elevi. Ne-am continuat urarea, ajungând până la Țarnă. Aici, verișoara mea, Viorica Nemțoc, ne-a primit regește. Fiecăruia ne-a oferit câte o plăcintă "poale-n brâu" și turtă dulce. Nu ne-a lăsat până n-am băut câte o cană de suc de pere, care era foarte aromat și dulce. Banii i-am refuzat, dar Vasile (care făcea pe casierul) i-a primit pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe jos) precum și valuri pentru saci și țuhali. Toate se făceau în cantități considerabile, fiind în casă două fete de măritat. Lada trebuia să fie plină-ochi cu zestrea noastră. O gospodină vestită, de pe gârlă, Casandra Vatamaniței, ne cosea (broda): cămăși, poale, năframe, tișlaifuri, fețe de pernă, fețe de masă, perdele, mileuri, de o rară frumusețe. În vacanțele de peste an, eu și sora, coseam altițe pentru cămășile noastre și ale părinților. (Mama și tata umblau numai național. Aveau cămăși "de purtat" și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc, crăcană). Mai erau niște polițe, o masă, câteva taburele și multe plase pentru scurgerea cașului. Ciobanii, feciori din sat, aveau cămăși înnegrite de funingine și împodobite la poale și mâneci cu fluturi strălucitori. Ei scoteau oile la păscut pe tarlale (toloci) cu iarbă, arvonite de la gospodarii avuți sau de la primărie. La prânz, veneau cu oile la stână, la muls. Toți le mulgeau în donițe de lemn și de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
doar că pomenile se dau la toți și în special la copii. Cu ce eram eu mai cu moț? Încă o întâmplare... Printre îndeletnicirile mele preferate de acasă, era să caut cuibarele găinilor și rațelor și să aduc ouăle în poală, la bucătărie. Uneori se întâmplă, ca în cuibare să găsesc multe ouă și atunci poala mea nu mai rezista. Mare parte din ele le scăpam în curte și eu veneam cu ochii în lacrimi la mama. Nu mă certa pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
eu mai cu moț? Încă o întâmplare... Printre îndeletnicirile mele preferate de acasă, era să caut cuibarele găinilor și rațelor și să aduc ouăle în poală, la bucătărie. Uneori se întâmplă, ca în cuibare să găsesc multe ouă și atunci poala mea nu mai rezista. Mare parte din ele le scăpam în curte și eu veneam cu ochii în lacrimi la mama. Nu mă certa pentru asta, că ouă aveam destule. Ba, îi spunea tatei, cât de săritoare sunt la treburi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]