60,135 matches
-
Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-un nor de ceață. Deîndată ce am rămas singur, am răsuflat ușurat. Mi se părea că tocmai m-am eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel încât să văd în jurul meu. Am pus vasul pe piept, ținându-l cu mâna. Biciul pocni în aer. Caii porniră spumegând. Înaintau cu salturi înalte și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le pipăie corpurile sângerânde, cu gâtul tăiat, cu ochii sticloși, cu craniul violet din care le ies pleoapele însângerate. În sfârșit, ia un cuțit cu mâner de os, le tranșează cu grijă și, cu surâsul pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
hohotul de rîssmuls cu cleștele. În loc de aplauze, merită fluierături, precum fotbalistul care ratează golul și apoi se uită mirat, la bocanc. Cabotinul nici scuza bocancului n-o are!” ( În revista Teatrul, nr.8/75). S-ar mai pune o problemă, pornind de-aici : este ca botinul una și aceeași persoană cu manieristul? PÎnă la un punct, poate! Dar acesta din urmă ar putea avea atuul elaborării: spre exemplu, marele Emil Botta era un manie rist, dar unul de geniu. Fiindcă avea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
avalanșant, precizările sunt peremptorii, zona definițiilor devine interdisciplinară „ Raportul identitate alteritate, cu toate derivatele deformării - dubla identitate, ambiguitatea persoanei, identitățile multiple - sunt des invocate În științele psihologice, filosofice, sociologice și constituie teme recurente ale literaturii și teatrului” (p.45); se pornește, deci, de la romanul lui Flaubert, dar se fac trimiteri și la marii pictori, apoi la Freud, Nietzsche, Sartre, Jouvet, Barba, Grotowski, Brook, Roland Barthes, George Banu, Monique Borie și mulți alții; se comentează, În paralel, figura bovaricului și cea a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ani, alături de marele actor Marcel Anghelescu. Ce unește aceste două secvențe, despărțite de 30 de ani de viață ? Sintagma din titlu. Frica (falsul respect?) față de memorie. Dar, să le iau pe rînd, cronologic . 1973.Discuția cu celebrul artist al poporului pornise de la o recentă premieră a Nopții furtunoase ; Întrebîndu-l pe actor dacă a văzut montarea de la Teatrul de Comedie, mi-a răspuns, demn/jignit : „ Nu! Nici nu mă duc s-o văd! Fiindcă eu știu cum arăta tata, nu trebuie să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
putea vorbi chiar de complicitate! ( fiindcă și culturnicii Îl urau, În sinea lor, pe Ceaușescu!). Mai exista o solidaritate sală/scenă. S-au văzut cenzori/diletanți sau cenzori/prudenți. Cenzori luminați și creatori vinovați. Am constatat că multe dintre interdicții porneau din interior - actorii jigniți și comediene frustrate cerînd urgent anchetă...Critici sîrguin cioși puneau, fără să-și dea seama, paie pe foc ( exigența lor căzînd, nu o dată, În reproșuri ...cu reflexe politice). Mai există În carte un episod absurd, kafkian
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Să nu mai vorbim de Mircea Micu sau Mihai Ungheanu, care n-au făcut decît rău mișcării noastre artis tice! Și ca să nu credeți că am fixații, vreau să reproduc un fragment din volum, citînd de la pagina 401 :” În 1994 pornea de la Cabinetul Ministrului Culturii spre județe, o circulară redactată Într un limbaj primar/agresiv , menită să atragă atenția Inspectoratelor Județene de Cultură asupra unor persoane din țară și străinătate al căror scop este căpătuiala și care ademenesc pe conducătorii unor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pentru adulți, studenți și copii ( Șiretlicurile pasiunii, după Scaliggeri Camillo, Bruni Domenico, Verucci Virgilio ; Bubico, Dl.Goe, Dea...Caragiale, Prostia omenească, Capra cu trei iezi, Micul prinț - aici nu mai e cazul, desigur, să citez autorii de la care s-a pornit). Ruxandra Bucescu se ocupă, cu seriozitatea și alonja intelectuală care o caracterizează, de specificul genului abordat, dar și de concepte ancilare : arhetip, pantomimă, carnaval, ludic ș.a.m.d. Autoarea precizează că a cunoscut cu adevărat Commedia dell’Arte la ea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
regizoral notabil (deoarece scenaristul-pedagog a montat textele cu pricina, cu studenții : iar Micul prinț a văzut luminile rampei pe scena Luceafărului). Din Argument, rețin că din unele reprezentații păpușărești cuvîntul poate lipsi, iar În altele, textul de la care s-a pornit musai să fie comprimat. De acord - majoritatea scenariilor mele pentru copii nedepășind 19 pagini... Apoi, ader la ideea că textele conului Iancu sunt ideale pentru teatrul de animație :”... Prezența a numeroase elemente specifice păpușeriei, Între care personajele măști, funcționarea mecanică
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
diaristice, religioase etc.), m-a cucerit dinainte de-a deschide cartea. Dar să trec și la chestiuni concrete, că de fantasme & deliruri lu mea o fi sătulă... Patru scriitori clujeni - Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga și Virgil Mihaiu - au pornit pe urmele eroilor capodoperei lui Bulgakov, Maestrul și Margareta. Au refăcut traseul lor prin Moscova ; au căutat noi unghiuri de atac ale cărții; au Încercat un studiu comparatist (orașul deatunci și cel de azi); au discutat cu moscoviții inițiați; și-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în piept și nu mi-ar fi făcut mie curent prin birou. Al dracului ghinion! Credeam că după ce o să-i dau prostia aia de proiect o să se care naibii și o să mă lase-n pace. Dar ți-ai găsit! Era pornit rău. M-a rășpăluit pe sinapse o jumătate de ceas. Ce-am vrut să spun cu aia, ce-am vrut să exprim cu ailaltă, de ce am detaliat colo și am trecut prea lejer dincolo. Numai tâmpenii și ifose. Mă uitam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
are și câteva lucruri interesante..." "E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase și decocturi eliberatoare?", nu pot să mă abțin și-mi dau în petic. Nu, nu!", surâde tipa. "E cu altceva. Mai bine nu-ți spun nimic, tocmai ca să nu pornești cu idei preconcepute. Sunt curioasă ce o să-ți spună spiritul tău analitic. Și cel critic, desigur." "Sper să nu se manifeste și spiritele mele cele îndoielnice. E o perioadă în care observ că au devenit supărător de active", încerc eu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spuneau toți Scufiță, neîndoielnic cu multă simpatie. Acum, de!, și Doru luase același număr de puncte de expert, dar el era întotdeauna un băiat discret și excesiv de modest. Noroc că îl suplineam eu, și încă cu vârf și îndesat. Venisem pornit pe fapte mari. Mă mâncau palmele de poftă și aveam o logoree de zile mari, promițându-le ălorlalți că o să le-o tragem de-o să le sară coaja. S-au făcut axele. Două erau deja cunoscute dinainte: noi, stelele, eu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
primitivi! Asta ca să nu vorbesc de lentoarea acestui Cătălin care, pe lângă încetineala lui de-a dreptul proverbială, de-ai fi zis că-i ardelean, nu moldovean, avea și tot soiul de habitudini câtă eleganță a expresiei! de natură epicureică. Când porneai atacul, firește că voiai să vezi dacă ai calculat cât mai aproape de adevăr cărțile mortului. Tom le etala și așteptai să vezi răspunsul. Ei bine, exact atunci bestia asta își turna tacticos bere în pahar, încetișor, încetișor, să nu facă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
super-ok, cum ar spune o vedetă mediatică foarte trendy) viiturile vieții, fiind gata să primesc verdictul drept în față. Totuși, am scos un binevoitor: "Așa...". Nu mă inspiră deloc", a luat el brusc taurul de coarne. "E cam greu să pornești de la un subiect pe care Kafka..." "Ce Kafka? Care Kafka? Ce treabă are Kafka cu treaba la care m-am gândit eu?", l-am întrerupt năvalnic. "Păi, cam are. Nu ți se pare? Un tip care se transformă într-un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sărit de la etajul zece, cel puțin. M-am aruncat. Vorba vine. Mai degrabă m-am lăsat să cad. Nu mai făcusem asta niciodată, așa că am aterizat un pic cam ridicol, pe spate. Dar n-aveam timp de studii estetice. Am pornit îndârjit spre bucătărie. Când am ajuns la vreun metru de ușa dormitorului am constatat că era închisă. Ah, ce obicei tâmpit aveam! Cine naiba mă pusese să o închid? M-am apropiat și am răsuflat ușurat. Spațiul dintre marginea ușii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a zice și, reîntorcându-mă în biroul meu, i-am chemat la ordin pe camarazii mei din nucleul dur al organizării mele gândăcești. Mi-am ales cinci băieți Dorinel și Costeluș nu puteau să lipsească și, fără multe explicații, am pornit în acțiune. Puțin înainte de ora cinci după-amiază, am pătruns în apartamentul tatălui meu. Eram înarmați cu mină de creion, diametrul cinci milimetri, pe care o găsisem tot în sertarul meu. O rupsesem în trei bucăți și o cărasem de la universitate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
amănunte o să-ți dau cu proxima scrisoare sau telefon. Te îmbrățișez cu drag. Dan" Am mai aruncat o privire lucrării și am oftat. Apoi m-am mobilizat din nou și am revenit la starea de un dinamism extrem cu care pornisem să rezolv marile probleme ivite dinaintea mea. I-am chemat pe cei doi și ne-am canonit cu coala aia de hârtie de am înnebunit. În cele din urmă, am reușit să o prindem exact deasupra televizorului, acoperind cu ea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de timp, le va îmbina într-un mod fericit pe amândouă. Cât despre ceilalți contemporani ai mei... Ce să faci? Așa se formează opiniile pro sau contra unuia, mă rog, uneia. În general, imensa majoritate a părerilor emise pe seama cuiva pornesc de la presupuneri greșite. Paradoxal, ele sunt cele mai la îndemâna analistului de ocazie. Dar adevăratele mobiluri, adevăratele dedesubturi care determină acțiunile unui om sunt eludate datorită șabloanelor cu care ne-am obișnuit să-l categorisim pe cel în cauză. Și cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochii și antenele către mine. O liniște adâncă se lăsase peste tot sertarul ce devenise sala noastră de întruniri. Nu am să intru acum în detaliile discursului care unora li se vor părea poate prea patetice. Cert e că am pornit prin a-i îmbărbăta și a căuta să le ridic moralul. Le-am spus că nu suntem nicidecum înfrânți dinainte și că, dacă vor urma întocmai aplicarea planului pe care-l elaborasem, vom ieși învingători din această bătălie. Dar, ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să se ducă și să-i anunțe pe cei din locurile lor de baștină, pregătindu-i pentru ce avea să urmeze. Disciplinați, m-au ascultat și au tulit-o imediat să facă tot ce le spusesem. Peste un minut, am pornit și eu cu grupul meu. * * * În orice istorie, oricât de personală, la un moment dat autorul este nevoit să fie ubicuu. El trebuie să le știe pe toate, în cele mai diverse planuri ale narațiunii. Că doar cine altcineva să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
venit și mie, așa, cân' te-am văzut cum te dedeai mare..." Șoferul scoate telefonul mobil și se uită să vadă cât e ceasul: "Gata, moșule. Hai că-i târliu, nene, și să închide la cașcaval". Urcă în cabină și pornește motorul. Nea Vasile deschide poarta, uitându-se în susul și în josul străzii. Liber. Se duce în mijlocul ei și îl dirijează cu dibăcie pe Virgil, așezat în așa fel încât acesta să-l vadă prin oglinda retrovizoare. O dată ieșit cu camionul din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-ți marc banu'." Da, mă, acolo." " Și vezi dă sticla aia..." Nea Vasile nu reacționează în niciun fel, făcându-se că, din cauza zgomotului, n-a auzit. Virgil nu mai comentează și ambalează motorul de zdrăngăne geamurile clădirilor din jur. Apoi pornește țanțoș cu camionul de zece tone prin centrul capitalei noastre atât de europene. Intră pe bulevard ca un zmeu. Un Bentley și o Alfa Romeo frânează, făcându-i loc, șoferii acestora înjurându-l cu sârg și întrebându-se ce caută
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Privi după aceea circumspect în jur și se opri dinaintea ușii metalice verzulii, dincolo de care se aflau recipientele cu insecticid. Fruntea i se încreți de mulțimea și viteza gândurilor care îi alergau pe sub scăfârlie. După câteva clipe de cumpănire adâncă, porni iute spre un dulap metalic în care își ținea lucrurile. Și ăsta avea sudate două urechi solide care erau prinse între ele cu același dispozitiv artizanal pe undeva având și el un anume specific național care nu se descuia decât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]