5,163 matches
-
a eului ca o istorie În curs de desfășurare, ale cărei linii de acțiune și substanță sunt complet dependente de diversele caractere și evenimente cu care o persoană intră În relație. Gergen sugerează că „etapa finală În aceasta tranziție către postmodern este atinsă atunci când eul dispare complet Într-o fază de relaționare”. Într-o lume conectată global, conchide Gergen, „persoana Încetează să creadă Într-un eu independent de relațiile În care este implantată... punând astfel relațiile În poziția centrală ocupată de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Greenwich, 1997; van Steenbergen, B., „Towards a Global Ecological Citizen”, În van Steenbergen (coord.), The Condition of Citizenship, Sage, Londra, 1994; Held, David, Democracy and the Global Order, Polity, Cambridge, 1991; Urry, John, Consuming Places, Routledge, Londra, 1995; Bauman, Z., Postmodern Ethics, Routledge, Londra, 1993. 13. Urry, John, Beyond Societies: Mobilities for the Twenty-First Century, Routledge, Londra, 2000, p. 166. 14. „Charter of the United Nations: Chapter 1: Article 1:3”, HYPERLINK "http://www.un.org/aboutun/charter/chapterl.html"www
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
of the Wealth of Nations, 1776, Ed. Edwin Cannan, Methuen, Londra, 1961. Smith, Anthony D., Nationalism: Theory, Ideology, History, Polity Press, Cambridge, 2001. Smith, Dennis, Wright, Sue (coord.), Whose Europe? The Turn Towards Democracy, Blackwell, Oxford, 1999. Soja, Edward W., Postmodern Geographies, Verso, Londra, 1989. Sombart, Werner, Why Is There No Socialism in the United States?, International Arts and Sciences Press, White Plains, 1976. Strauss, Leo, Natural Right and History, University of Chicago Press, Chicago, 1950. Strayer, Joseph R., On the
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de care ar trebui să țină seama tatăl său. Această pildă a lui Iisus este o adevărată lecție de dragoste părintească, iar virtutea pe care trebuie s-o percepem, cu cea mai mare seninătate, și împotriva tuturor mentalităților lumii noastre postmoderne, este iertarea. După ce ne-am smerit (re)văzându-ne și (re)cunoscându-ne gravitatea faptelor, gândurilor sau vorbelor noastre, suntem datori să mai urcăm o treaptă din Scara Raiului și să ne îmbogățim spiritual cu virtutea care ilustrează în cel
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
natură și cultură, dintre credință și cunoaștere rațională, dintre public și privat. Un model binar disjunctiv e mereu la lucru în felul cum clasificăm realul, cum îl gîndim și îl comunicăm, într-o formă care tinde să devină electronică. Ideologia postmodernă nu a criticat acest model decît pentru a celebra asurzitor explozia multiplicității, pluralismul nesistematizabil. Un cercetător german, Bernard Schlink, afirma că, în ciuda uriașei lor brutalități, totalitarismele erau menite să eșueze tocmai fiindcă ele pretindeau să abolească diversitatea, să nege însuși
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
întîlnirea cu textul, de a te înstăpîni asupra lui, impunîndu-i un înțeles care trebuie să fie neapărat străin de intenția textului, de contextul lui originar 4. Cînd demersul lor e dominat de pozitivismul secolului al XIX-lea sau de relativismul postmodern, științele religiei ne pun în față o distanță verticală nu doar anulată, ci chiar interzisă, imposibilă. Ele ajung la performanța de a-și lichida obiectul de studiu. Tipologia distanței se completează astfel cu rubrica ei extremă, cu al său caput
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
noastră nu e numai scena ascensiunii fundamentalismelor politizate, agresive. Ea se caracterizează și prin fenomenul cu totul nou al deschiderii conștiințelor către diversitatea religioasă, către legitimitatea și beneficiile ei spirituale. Există analiști care înclină să califice această deschidere ca relativizare postmodernă a credinței. A admite că și alte religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o parte ; ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nationalism in the new Europe, CEU, Budapesta. Basch, Linda; Glick Schiller, Nina; Szanton Blanc, Cristina. (1997). Nations unbound: transnational projects, postcolonial predicaments, and deterritorialized nation-states, Amsterdam: Gordon and Breach. Burawoy, Michael. (2000). Global ethnography: forces, connections, and imaginations in a postmodern world. Berkeley [u.a.]: University of California Press. Carsten, Janet. (1995). The politics of forgetting: migration, kinship and memory on the periphery of the southeast Asian state, Journal of the Royal Anthropological Institute, I, 2. Castells, Manuel. (1997). The power
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
gustă mediat voluptatea culorilor și sunetelor lumii, ceea ce dă un sens special subtitlului Călătorii. Concomitent, publică în reviste literare însemnări de călătorie în diverse țări. Cartea de eseuri Text și context, în două volume (1983-1988), al doilea subtitulat Moderni și postmoderni, reunește pagini dedicate unor scriitori americani (William Faulkner, Norman Mailer, John Dos Passos, Vladimir Nabokov, John Updike, J.D. Salinger), precum și note de călătorie în SUA, pe urmele acestora. Aici figurează și un eseu de teorie a prozei narative (un comentariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
and Intercultural Communication Annual, editat de Alberto Gonzalez și Dolores V. Tanno încearcă să identifice și să confrunte provocările în ceea ce privește criticile acțiunii retorice atunci când studiul conține tradiții și practici culturale, dorindu-se crearea de posibilități critice interculturale. Perspective critice specifice (postmoderne, etnografice, istorice) sunt relaționate cu criticismul retoric intercultural. În Handbook of International and Intercultural Communication, 2001, editorii Gudykunst și Bella Mody explorează comunicarea cross-cultural, interculturală și internațională, și dezvoltarea comunicării. În 2003 a apărut Cross-Cultural and Intercultural Communication, editat de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
în vedere crearea unui cadru în care culturile minoritare participă la o reconstrucție continuă a principiilor modelatoare ale sferei valorilor. Multiculturalismul apare ca "un discurs tipic pentru o modernitate târzie care își asumă experiența socială a diversității și diferenței". Gândirea postmodernă a pus în evidență relațiile de putere care se află în spatele revendicărilor privind identitatea culturală. în numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge,în aparență, la o împingere în plan secund a drepturilor individului, în favoarea impunerii în sfera publică a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a societății" încearcă să pună în corelație și să reconcilieze cele două dimensiuni contradictorii ale Europei și ale lumii actuale: unitatea si diversitatea. Este o formulă care ne permite să înțelegem coexistența paradoxală a unității si diversității în configurația culturilor postmoderne. Trecerea de la paradigma disjunctivă la cea conjunctivă nu semnifică doar o reformă epistemologică importantă, cu participarea "noilor alianțe" ale câmpului cunoașterii sau ale demersurilor interdisciplinare, ci un proces de restructurare a valorilor și de rearanjare existențială a relațiilor între identitățile
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
corrélation deux dimensions contradictoires de l'Europe et le monde d'aujourd'hui: unité et diversité. Il s'agit d'une formule qui nous permet de comprendre la coexistence paradoxale de l'unité et de la diversité culturelle dans la configuration postmoderne. Le changement de paradigme dans la conjonctive disjonctive ne signifie pas seulement importante réforme épistémologique, impliquant la connaissance "nouvelle alliance" du champ ou des approches interdisciplinaires, mais une restructuration de valeurs et de réorganisation existentielle des relations entre identités culturelles
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
for development of the company" tries to reconcile the two correlation and contradictory dimensions of Europe and the world today: unity and diversity. It is a formula that allows us to understand the paradoxical coexistence of unity and diversity în postmodern cultural configuration. The paradigm shift în the conjunctive disjunctive means not only important epistemological reform, involving 'new alliance' knowledge of the field or interdisciplinary approaches, but a restructuring of values and existential rearrangement of relations between cultural identities în their
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
noi s-au putut identifica pe seama evoluțiilor mai recente: naționalism legitim, manifest în limite re-onabile, pe cînd cel ilegitim nu ar ști de măsură 10. Atributele bun și rău s-au folosit în același sens11. Mai neutru pare epitetul de postmodern, la fel de echivoc ca și postmodernismul însuși 12. Uniformizării modului de viață în lumea postmodernă i se opune adesea un "naționalism cultural", ca o "megatendință" a acestui sfîrșit de mileniu 13. " Cu cît devin mai omogene stilurile noastre de viață, cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
re-onabile, pe cînd cel ilegitim nu ar ști de măsură 10. Atributele bun și rău s-au folosit în același sens11. Mai neutru pare epitetul de postmodern, la fel de echivoc ca și postmodernismul însuși 12. Uniformizării modului de viață în lumea postmodernă i se opune adesea un "naționalism cultural", ca o "megatendință" a acestui sfîrșit de mileniu 13. " Cu cît devin mai omogene stilurile noastre de viață, cu atît ne simțim mai legați de valorile profunde religie, artă, limbă și literatură. Pe măsură ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Andreescu, Laurențiu Ulici, Dan Oprescu 33 etc. Ansamblul definește o dezbatere semnificativă nu numai pentru realitățile românești de după 1989, dar și pentru căutările impuse de nevoia unui nou echilibru geopolitic pe mapamond. Mai este națiunea o referință obligatorie pentru lumea postmodernă? Se mai poate apăra un "naționalism bun, legitim ori decent", într-un moment cînd lumea are deja o certă propensiune globalistă, viziuni mondialiste, programe integrative tot mai ambițioase? În numele acestor programe, unii recomandă să se renunțe la punctul de vedere
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
efemere. Ea nu se opune ferm participării civice și electorale, dacă e să credem sondajele care arată că participarea se relevă a fi mai elevată la aceia - care sînt cei mai instruiți - pe care sociologii îi onorează cu titlul de "postmoderni", decît la alții.419 Însă acest civism la modă acum se convertește nu doar într-o exaltare a solidarității cît, mai ales, într-un elogiu al eterogenității. Acum, cînd justificarea econo-miei naționale în maniera lui List a dispărut, civismul răspunde
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
national revival în Europe, Cambridge University Press, 1985; Camil Mureșanu, Națiune, naționalism. Evoluția naționalităților, Cluj, 1996, p.22. 11 Andrei Roth, Un naționalism "bun" și unul "rău"? Delimitări terminologice și conceptuale, în Polis, 1994, 2, p.137-152. 12 Michael Bruner, Postmodern nationalism among University Students în Texas, în Canadian Review of Studies în Nationalism, 20, 1993, 1-2, p.35-44. 13 John Naisbitt, Patricia Aburdene, Anul 2000. Megatendințe, Bu-curești, 1993, p.124-126. 14 Ibidem, p.126. 15 Marin Aiftincă, Universalism și naționalism
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
serie de discursuri ale unor personaje ciudate (animale, păsări, obiecte etc., foste cândva oameni și care, în urma „deconspirării” din final, se vădesc a fi pensionarii unui ospiciu psihiatric), transcrierea fiind atribuită unui Anonim, și un masiv corp de „note”, foarte postmodern, asumat de autorul real în pretinsa lui postură de editor și glosator al scrierii Anonimului. În afară de comentariile caleidoscopice și fanteziste (ce includ uneori mici narațiuni independente etc.) ale pseudo-„îngrijitorului de ediție”, sunt introduse și fragmente ale unui al doilea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
211-221, passim; Negrici, Lit. rom., 379-388; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 191-196; Emil Vasilescu, Despre arta romanului, „Biblioteca”, 2003, 1; Alex. Ștefănescu, Mircea Horia Simionescu, RL, 2003, 4; Ioana Pârvulescu, Biblioteca particulară, RL, 2003, 4; Ioan Bogdan Lefter, Primii postmoderni. „Școala de la Târgoviște”, Pitești, 2003, 129-165. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
cheia alegorică spre final; nu lipsesc nici ironia, conștiința livrescă sau oralitatea discursivă. Lirismul de factură alegorică, în cheia unei drame individuale și naționale (Careu) sau păstrând o trakliană ambiguitate simbolică (Praful și pulberea), ajunge până la simplitatea și ingenuitatea trucată, postmodernă a unor poeme precum Căci spune chinezoaica: „Nu mai desena omuleți,/ oricât de mici,/ oricât de veseli,/ dacă nu-ți poți stăpâni creionul/ și-l lași să se împlânte/ - fie și numai un pic -/ în inima celui desenat.// Desenează altceva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
numai un pic -/ în inima celui desenat.// Desenează altceva./ Desenează ceva ce n-are inimă./ Să zicem: o femeie scriind.// Căci spune chinezoaica: În meditație sunt ca o fiară».” Romanul Cubul de zahăr (1991) îmbină formula sadoveniană tradițională cu intertextualitatea postmodernă prin prezența auctorială a naratorului. Narațiunea este axată pe contrastul dintre proiecția utopică a visurilor și aspirațiilor adolescentine ale protagonistului, Sava (cubul de zahăr este simbolul armoniei, purității, „dulceții vieții” și perfecțiunii morale), și perspectiva antiutopică pe care o impune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
n. 1928), Veyne (n. 1930) etc. Tot acest fond de cunoaștere personalizată dezvoltă un raport clar-obscur în gândirea foucauldiană. Din această perspectivă, gândirea și dialogurile lui Foucault sunt discontinue. De aici și mitul "postmodernului Foucault". Foucault nu a fost niciodată postmodern. Totuși ce poziție avea Foucault în societatea franceză contemporană? Din ceea ce spune el și din ceea ce spun prietenii lui (Veyne ș.a.), Foucault a fost mai tot timpul criticat (distructiv!), atacat într-un mod subversiv și plin de ostilitate față de ideile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scrierilor foucauldiene, respectiv a... Sensului Lumii, a Ordinii Istoriei. Cu toate că Foucault s-a recunoscut și, chiar, identificat cu tot ceea ce are mai de preț secolul al XIX-lea din punct de vedere cultural și social, unii intelectuali ce-și spun "postmoderni" s-au grăbit să-i lipească eticheta de "postmodern". Foucault rămâne cel mai etichetat gânditor contemporan, demonificat în fel și chip! Ceea ce nu înțeleg anumiți filosofi, ceea ce nu înțeleg practicienii "științelor" sociale este însăși condiția istorică a existenței unei lumi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]