5,162 matches
-
istoria povestită de el”, prin Barthes are loc o mutație fundamentală, important în definirea mitului nemaifiind conținutul, ci modul în care se vorbește despre un obiect. Are loc astfel o mutație dinspre fond spre forma discursivă, ca parte a obsesiei postmoderne pentru forma lucrurilor, discursul: „mitul este un mod de semnificare, o formă”, „mitul nu se definește prin obiectul mesajului său, ci prin felul în care-l spune” Din acest punct de vedere, mitologia, știința care se ocupă cu studiul miturilor
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
1939, Reșița) este un pictor și gravor român, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, Doctor în Arte Vizuale, personalitate de prim rang a artei românești. <br> este soțul artistei decoratoare Teodora Stendl Mă simt bine în această lume postmodernă, în care un centaur poate fi mai autentic decat un Ferrari. Mă plimb cu văzul sau cu gândul în minunatul muzeu imaginar, fascinat de comorile văzului de care șunt înconjurat.<br> După o zi de truda, mă așez obosit pe
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
obosit pe pluta Meduzei ce a eșuat la marginea deșertului de lut și revăd întocmirea lucrurilor. Adesea, se cuibărește langa mine melancolia și în umbră serii ce se lasă reușesc să-i spun că mă simt bine în această lume postmodernă în care... Ion Stendl Cercetările artistului au mers, în toți acești ani, în mai multe direcții: desenul, obiectul, fotografia, pictură, tapiseria, gravura, arta monumentala au fost preocupările constante ale creației sale, impuse în peisajul artei noastre contemporane prin atitudine și
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
continuare, exact asta a făcut în Contele Zero (1986), o lucrare axată pe studiu de personaj cu acțiunea desfășurându-se în "Sprawl" la care se făcea aluzie în romanul anterior. Mai apoi a avut intenția de a scrie un roman postmodern de gen space opera, fără legătură cu cele de dinainte, intitulat "The Log of the Mustang Sally", dar a reziliat contractul cu editura Arbor House după o neînțelegere legată de supracoperta ediției hardcover a romanului "Contele Zero". Abandonând "The Log
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
profetice uluitoare asupra vieții contemporane în scenariile sale fantastice și deseori de-a dreptul paranoide.” Criticii îi situează opera în contextul post-industrialismului; David Brande o numea „oglindă a relațiilor pe scară largă tehno-sociale de astăzi”, și o narațiune a versiunii postmoderne a culturii de consum. Este lăudată de critici pentru descrierea „capitalismului târziu” și pentru „reinterpretarea subiectivității, a conștiinței umane și a comportamentului puse recent în dilemă de către tehnologie.” Tatiani Rapatzikou, în "The Literary Encyclopedia", îl numește pe Gibson drept „unul
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
dintre cei mai aclamați scriitori nord-americani de științifico-fantastic”. Povestirile lui Gibson de la începuturi sunt caracterizate de Rapatzikou în "The Literary Encyclopedia" drept un factor efectiv de „renovare” a științifico-fantastic-ului, un gen considerat la acea vreme „nesemnificativ”, influențând prin estetica sa postmodernă dezvoltarea de noi perspective în studiul științifico-fantastic. După cum spunea producătorul de film Marianne Trench, viziunile lui Gibson „au scos scântei din lumea reală” și „au schimbat felul în care oamenii gândesc și vorbesc” într-o manieră fără precedent în literatura
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
tentative de a scrie o epopee au avut și alți poeți, ca Bolintineanu sau celebra Anatolida a lui Ion Heliade Rădulescu. La capitolul epopei încheiate putem trece și Levantul, opera lui Mircea Cărtărescu, reprezentând o unică, în felul ei, epopee postmodernă.
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
celelalte condiții care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea. ul, pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filosofic la condiția postmodernității. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă. În eseul său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filosofic la condiția postmodernității. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă. În eseul său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context", criticul american Ihab Hassan listează câteva ocurențe și contexte în care termenul a fost folosit, încă înainte să devină atât de popular: Alți
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
cultural, artistic, academic sau filosofic la condiția postmodernității. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă. În eseul său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context", criticul american Ihab Hassan listează câteva ocurențe și contexte în care termenul a fost folosit, încă înainte să devină atât de popular: Alți specialiști indică
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
academic sau filosofic la condiția postmodernității. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă. În eseul său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context", criticul american Ihab Hassan listează câteva ocurențe și contexte în care termenul a fost folosit, încă înainte să devină atât de popular: Alți specialiști indică studiul lui
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
filosofic la condiția postmodernității. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă. În eseul său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context", criticul american Ihab Hassan listează câteva ocurențe și contexte în care termenul a fost folosit, încă înainte să devină atât de popular: Alți specialiști indică studiul lui Charles Jencks
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context", criticul american Ihab Hassan listează câteva ocurențe și contexte în care termenul a fost folosit, încă înainte să devină atât de popular: Alți specialiști indică studiul lui Charles Jencks, "The Language of Postmodern Architecture" (1977), ca figurînd printre primele opere care au dat termenului sensul folosit în ziua de azi. În Statele Unite ale Americii, dezbaterea în jurul termenului "postmodernism" începe în anii 70 ai secolului XX, dacă luăm doar în considerare faptul că Ihab
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
unui alt volum de articole. Alte două cărți foarte populare în România, sunt studiul Lindei Hutcheon "The Politics of Postmodernism" și "Postmodernist Culture" a lui Steven Connor. Aceste lucrări au apărut în România, prin hazard obiectiv, în 1989. "La condition postmoderne", cartea francezului Jean-François Lyotard , publicată în 1979, este esențială și consemnează ruptura totală față de filozofia premergătoare. Deoarece postmodernismul a fost subiectul unor dezbateri partizane, sunt tot atâtea definiții ale curentului câți teoreticieni există. Dificultatea de a-i putea stabili obiectul
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
postmodernismul a fost subiectul unor dezbateri partizane, sunt tot atâtea definiții ale curentului câți teoreticieni există. Dificultatea de a-i putea stabili obiectul este întărită de un ethos al anti etichetei. Chiar dacă cineva i-ar formula o definiție, un filosof postmodern ar dori să o deconstruiască și pe aceea. Cronologia postmodernismului începe în anul 1920 odată cu emergența mișcării dadaismului, care propunea colajul și accentua rama obiectelor sau a discursurilor drept fiind cea mai importantă, mai importantă decât opera însăși, idee preluată
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Derrida. Un alt curent ce a avut un impact fantastic asupra postmodernismului a fost existențialismul, care plasa centralitatea narațiunilor individuale drept sursă a moralei și a înțelegerii. Cu toate acestea abia la sfârșitul Celui de-al doilea Război Mondial, atitudinile postmoderne au început să apară. Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoașterii se bazează pe tot ce este exterior individului. Postmodernismul, chiar dacă este diversificat și polimorfic, începe invariabil din chestiunea cunoașterii, care este deopotrivă larg diseminată în forma sa, dar
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
lui Wittgenstein. Această subliniere a permisivității jocului liber în contextul mai larg al conversației și discursului duce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni, filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului și a acelei unități cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o sursă centrală a superiorității sale asupra Victorianismului sau Romantismului, acest atac a fost dirijat în mod indirect asupra Modernismului
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
mediatice și societate. Abilitatea cunoașterii de a fi copiată la nesfârșit oprește încercările de a constrînge interpretarea sau de a-i institui originalitatea prin mijloace simple, cum ar fi producția unei opere. Din această perspectivă școlile de gândire etichetate drept “postmoderne” nu se împacă deloc cu timpul lor din moment ce polemici sau certuri apar trimițând spre schimbarea bazelor cunoașterii științifice către un consens al oamenilor de știință cum a fost demonstrat de Thomas Kuhn. Postmodernismul e privit tocmai ca o conștientizare a
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
e privit tocmai ca o conștientizare a naturii perioadei de discontinuitate dintre perioada modernă și cea post-modernă. Teoria a căpătat putere și a ocupat spațiul academic francez. În 1979 Jean-François Lyotard a scris o operă scurtă, dar foarte influentă, "Condiția postmodernă" un raport asupra cunoașterii detotalizante. (versiunea în limba română de Ciprian Mihali, Editura Babel, 1993). Jean Baudrillard, Michel Foucault, și apoi Roland Barthes (în operele sale mai târzii, post-structuraliste) sunt de asemenea nume de referință în teoria postmodernă. Postmodernismul are
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
influentă, "Condiția postmodernă" un raport asupra cunoașterii detotalizante. (versiunea în limba română de Ciprian Mihali, Editura Babel, 1993). Jean Baudrillard, Michel Foucault, și apoi Roland Barthes (în operele sale mai târzii, post-structuraliste) sunt de asemenea nume de referință în teoria postmodernă. Postmodernismul are drept aliați apropiați mai multe discipline academice contemporane, mai ales pe cele din câmpul sociologiei. Multe din ideile sale provin din domeniile feminismului sau a teoriei post coloniale. Alții identifică mișcările anti-establishment și de underground din anii șaizeci
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
socială, mișcarea pentru drepturile homosexualilor, alte forme ale anarhismului de la sfârșitul secolului XX, între care și mișcările pacifiste și diferiți hibrizi ai acestora în interiorul mișcării curente de anti-globalizare. Deloc surprinzător nici una din aceste instituții nu îmbracă singură toate aspectele mișcării postmoderne, dar reflectă sau împrumută câteva din ideile sale centrale. Postmodernismul are manifestări în multe discipline academice sau ne-academice cum ar fi câmpul filosofiei, teologiei, dar și în artă, arhitectură, film, televiziune, muzică, teatru, sociologie, modă, tehnologie, literatură, și comunicații
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
sale centrale. Postmodernismul are manifestări în multe discipline academice sau ne-academice cum ar fi câmpul filosofiei, teologiei, dar și în artă, arhitectură, film, televiziune, muzică, teatru, sociologie, modă, tehnologie, literatură, și comunicații sunt puternic influențate de ideile și tendințele postmoderne. Crucial pentru negarea acestor speranțe a fost folosirea unchiurilor non-ortogonale la clădiri în operele lui Frank Gehry, iar schimbarea în domeniul artistic ar putea fi exemplificată prin tendința introducerii minimalismului în artă și muzică. Postmodernismul în filosofie se autodenumește "critical
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
exemplificată prin tendința introducerii minimalismului în artă și muzică. Postmodernismul în filosofie se autodenumește "critical theory"; el domină și controlează procesul de construire al identității în mass media. De remarcat că termenul „post-modern” tinde să fie folosit de critici, iar „postmodern” de către susținători. Cauza ar putea fi faptul că adjectivul postmodern este considerat un simbol și înțelesul său( așa cum ar fi acesta obținut prin simpla analiză lingvistică) ar putea fi ignorat. Postmodernismul a fost identificat drept o disciplină teoretică la începutul
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
în filosofie se autodenumește "critical theory"; el domină și controlează procesul de construire al identității în mass media. De remarcat că termenul „post-modern” tinde să fie folosit de critici, iar „postmodern” de către susținători. Cauza ar putea fi faptul că adjectivul postmodern este considerat un simbol și înțelesul său( așa cum ar fi acesta obținut prin simpla analiză lingvistică) ar putea fi ignorat. Postmodernismul a fost identificat drept o disciplină teoretică la începutul anilor 80, dar ca o mișcare culturală a apărut cu
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
componentă a cadrului mai larg, supra integrator al modernității. Filosoful german Jürgen Habermas este un puternic apărător al acestei teze. Ceea ce ridică o nouă problemă: este secolul XX o perioadă compactă, sau trebuie divizat în alte două epoci distincte? Filosofii postmoderni sunt adesea catalogați drept fiind o lectură dificilă, iar teoria critică a fost adesea ridiculizată pentru sintaxa ei înțepenită și încercările de a combina tonul polemic cu un vast arsenal de termeni nou inventați. Totuși, acuzații similare fuseseră formulate și
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]