6,389 matches
-
am spus mie însumi, era vorba de ceva ce știau să facă - fiind niște profesioniști; îmi dovediseră asta pe parcursul fazei inițiale de ISR - așa că îi voi lăsa să-și facă treaba plecând pentru două zile la Los Angeles și sub pretextul întâlnirii cu Harrison Ford voi recupera și cenușa tatălui meu de la sucursala Bank of America de pe Ventura Boulevard în Sherman Oaks. Realizarea acestui plan constituia singura mea țintă (n-aveam de gând să-mi permit nici o divagație) astfel încât pe la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai lași „Galeria” - pe care ai făcut-o... stup. Sărmana d-nă Ungureanu se zbate ca peștele În plasă. Dacă aveți Încredere În Sturzu , care, poate, mi-a fost elev, dacă nu el alt... Sturz, putem să-i scoatem, sub un pretext oarecare, cum ar fi de completare, manuscrisul de la marele Gafița de la Baia și să-l trimitem „Junimei”. Îi scriu azi și d-nei Ungureanu. Te felicit pentru marile succese, pe care le ai la „Galerie” și sper să nu-ți ruinezi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în presa din Români și Basarabia, este comentator la Radio Europa Liberă. Volume publicate: Schimbarea din strajă (roman), Chișinău, Editura Hyperion, 1991; Frica de diferență (articole, eseuri, cronici literare), Editura Fundației Culturale Române, București, 1999; Valsul pe Eșafod (30 de pretexte literare și un Jurnal la Praga), Editura Cartier, Chișinău, 2001; Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova. Editura Polirom, Iași, 2005. Prezent în antologiile Momentul adevărului, o culegere de texte ale unor eseiști români contemporani, Cluj, Editura Dacia, 1996; în Literatura din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
m-a obligat să scriu un reportaj de 23 august, în care să spun ce bine funcționează combinatul de la Reșița, ceva mincinos-festiv, lucru pe care nu l-am făcut, știindu-se dinainte că nu voi scrie așa ceva. Acesta a fost pretextul pentru care am rămas fără serviciu. De atunci, n-am mai primit nici un post, n-am fost angajat nicăieri și nu aveam din ce trăi. Cazuri asemănătoare li s-au întâmplat și altor colegi de-ai mei. Astfel că, pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vechi și „melodios”, cu sute de cărți înșirate pe jos sau în lăzi - o parte din ele au fost duse de Nichita, în niște mari cufere de nuiele, la anticariatul din strada Biserica Enei și mi le-a vândut, sub pretextul iscusit că biblioteca mea conține ediții proaste, incomplete, traduceri proaste sau, pur și simplu, autori „care nu se mai citesc în traducere”, precum un Victor Hugo!... Din banii luați pe cărți am „chefuit” vreo două săptămâni, cu seri în care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Și el, doar în primul deceniu al prieteniei noastre; apoi, succesul social ne-a despărțit sau, încă o dată propriul meu caracter, veșnica mea nemulțumire cu „starea lucrurilor”... Poate! Vorbind de titlul „arogant” pe care l-am cocoțat în fruntea acestor „pretexte biografice”, poate e cazul să ne întrebăm, apropo de „fericire”, fata morgana a milioanelor care trec „ca umbrele norilor pe cerul de vară” pe acest pământ - ce este „ea”, la urma-urmei, o simplă adaptare - dificilă, e adevărat! - la social, cum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de lângă ambasada Rusiei (URSSĂ, pe care avocatul Toma Stelian a lăsat-o moștenire scriitorilor, vilă din care am fost izgoniți de Ceaușescu și în care azi se află sediul P.S.D. -, ședință inițiată de Adrian Păunescu „în cadrul UTC-ului Uniunii”, un pretext pentru o întâlnire cu tânărul și „luminatul”, pe atunci, secretar c.c. cu probleme de tineret, Ion Iliescu, și cu unii activiști superiori. Ședința a început după-amiază pe la șase și a durat până aproape de miezul nopții, și tovarășii de la prezidiu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al ultimelor mele trei romane, a durat deci între ’68 și ’71, an în care-mi trimit de la Paris, lui Stancu, demisia din fruntea R. literare. Pentru că am început acest volum, al doilea, al memoriilor mele, sau, dacă vreți, al „pretextului biografic”, invocând acest substantiv care de aproape două secole face o atât de mare „carieră”, cuvântul „carieră”, ce însoțește întreaga, lunga și glorioasa - dar și plină de eșecuri! - naștere, maturizare, împlinire și, dacă e să-l credem pe Marx, decadență
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
știre. Ca militar, n-am un gust deosebit pentru extreme. Știți, nimeni nu urăște războiul mai mult ca ofițerii și infirmierele. Cei care îngroapă încărcături explozibile mă dezgustă. Și războiul civil? Nici Hezbollahul nici noi nu-i vom oferi niciun pretext armatei libaneze să recurgă la arme. De altfel, ea ar ezita să tragă în noi. Mișcarea noastră de protest va fi una pașnică. Nimic insurecțional. Și frontiera de sud? Dacă nu va avea loc nicio incursiune a israelienilor și dacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
afirma că el nu va fi tentat să-și exproprieze vecinul. A considera Cerul drept singurul și adevăratul Pământ îți permite să te detașezi mai ușor de lumea terestră. Indigenul din împrejurimi nu va fi nevoit să se "care" sub pretext că intinează puritatea unui loc predestiant. Jidovul rătăcitor era rătăcitor printr-o sentință; creștinul, homo viator, e călător prin definiție. Prin valea noastră a plângerii, el nu face decât să treacă, și puțin importă unde anume și-a aruncat ancora
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
gingașă: într-o grădină o fată dă aceluia căruia vra să-i dee a înțelege că-l iubește, mere, ținându-le cu amândouă mânele deasupra sânilor. [1908]* Poate la urma urmei se gândea că în toate n-au fost decât pretexte și aripile de la început îmi erau rupte. O amintire despre Ventura și despre Academia de muzică și artă dramatică. Anii de ucenicie! 16 Iulie [ÎN DRUM SPRE MĂNĂSTIREA NEAMȚ] Pe drum spre M-rea Neamțului. Vânt, după ploae. Drumul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nemțoaică, care știe englezește, franțuzește, românește; valurile vieții au aruncat-o acolo în tovărășia unui bulgar prost și brutal, un paznic de câmp, un bouar ori un plugar... Cum colonelul vra s-o ia guvernantă și ea refuză sub felurite pretexte, apoi cere o favoare să audă valsuri de Strauss. Muzica vine, îi cântă, ea plânge cu amintirile frumoase ale tinereților ei... și s-ascunde în căsuța ei mizerabilă. În amintirea trecerii pe-aici a batalionului III din rgt. Războieni no
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Grigore Ureche. Prin solii săi, Ștefan cel Mare i-a cerut regelui Cazimir să intervină pentru aplanarea conflictului cu Radu cel Frumos. Era, mai degrabă, o formulă prin care Ștefan îi arăta regelui că luptele cu Radu nu sunt un pretext ca să nu depună jurământul de credință. La 7 martie 1471, Ștefan pătrundea iarăși în Țara Românească și „a fost război cu Radul voievod la Soci. Și a biruit Ștefan voievod, cu mila lui Dumnezeu și cu ajutorul puternicului Savaoth Dumnezeu, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
însă că secuii și ungurii amenințau Moldova în acest an. Disputa pentru tronul Boemiei crează o situație politică favorabilă domnului român. Faptul că domnul arăta în scrisoarea sa că Moldova este atacată „din toate părțile”, nu reprezintă altceva decât un pretext ca să nu se prezinte în fața regelui, pentru a depune omagiul de vasalitate. Nu s-a prezentat, cum promisese, cu un an mai înainte, ca să depună omagiul la 1 mai, acum refuza să-și trimită fiul și o mie de călăreți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu avem dreptul să ne îndoim de sinceritatea hanului. De curând a fost exprimată o opinie bizară în legătură cu țăranii care formau oastea cea mare. Aceștia au „refuzat” să mai rămână sub arme. Iar căutarea familiilor lor a fost de fapt pretextul de a trăda, de a-l părăsi pe domn. Acest punct de vedere este formulat de un cadru universitar. Literatură superficială, de proastă calitate, în locul unei analize atente a documentelor, a faptelor. Trebuie să admitem că Ștefan, după victoria categorică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acesta, Ștefan avea o certitudine că, în caz de nevoie, el și Curtea lui aveau unde să se refugieze. Întâlnirea de la Levocea (Levoča, Lewocz, Leutschau). În luna aprilie 1494, frații Jagielloni s-au întâlnit în mica localitate din Slovacia, sub pretextul comemorării morții tatălui lor. Erau de față Ioan Albert, regele Poloniei, Vladislav, regele Ungariei și Boemiei, prințul Sigismund, fratele mai mic, care râvnea la o coroană, și cumnatul lor, Frederic de Hohenzollern, markgraf de Brandenburg-Ansbach. Discuțiile s-au purtat și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numai că nu se gândește la o alianță contra turcilor; dimpotrivă, bizuindu-se pe sprijinul lui Mengli Ghirai, vasalul sultanului și în înțelegere cu unii cneji, care se aflau sub stăpânirea marelui duce Alexandru, atacă Lituania în primăvara anului 1500. Pretextul invocat de Ivan: Alexandru îi obligă pe cnejii ruși și pe propria sa soție să treacă la ortodoxie. Scrisoarea lui Ivan, care ar fi trebuit să constituie declarația de război, ajungea la Vilna după ce rușii ocupaseră mai multe cnezate. Lituanii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este pomul crescut din insulaomphalos. Jefuirea copacului solar simbolizează distrugerea civilizației umane prin văduvirea de lumină și de rod. Furtul merelor de aur din pomul regal este un motiv recurent și în basmele fantastice; în toate speciile folclorice el reprezintă pretextul narativ pentru măsurarea puterilor pe care le are feciorul și pentru aflarea miresei de o natură superioară. În colinde, cosmosul aflat la apogeu donează dimensiunii sociale fructele belșugului, prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lucrurilor și vieții, trebuie să fie întru ceva, așa cum o creație a omului, atunci când acesta o întreprinde, sporind astfel lumea în sânul lumii, trebuie să fie și ea întru ceva”. Refuzul de a cădea în timp creează la nivel narativ pretextul pentru incursiunea inițiatică. Promisiunea exagerată din disperare exteriorizează o imagine adânc îngropată în id, acolo unde se retrag scenariile arhetipale. „Semnul lui «a fi întru ceva anume»” este vocația eroică a pruncului neobișnuit, care se supune timpului doar pentru a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
considerat că glasul mărului este, de fapt, al fetei, ca o „întruchipare a Demetrei telurice” : „Prins-ași măru de-a-ntrebare:/ - Cine-n lume s-ar d'afla,/ S-ar d'afla s-ar 'devar-u/ Să săgete Dul de mar'?”. Momentul creează pretextul pentru motivul alesului, eroul demonstrează consangvinitatea cu elementele superioare prin receptarea momentului de criză.: „Nime-n lume nu s-a-flat-u/ Nu s-afla nici 'devara/ Făr-de Toma, el voinic-u,/ El pe acolo că-m trecea/ Și pe măr îl auzeară” (Costache
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
execuției. Pe de altă parte, calul năzdrăvan revine la forma sa miraculoasă printr-o abluțiune în lactic solicitată viteazului: „-Atunci scaldă-mă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”. Laptele folosit la îmbăiere devine un pretext pentru motivul jafului arhetipal, într-un basm din Pătuleni, Dâmbovița: „Împăratu acesta, atât era de bogat șî de viteaz, că era stăpân pe vro câteva împărății, mai multe-mpărății. Ș-avea ș-un lac cu apă dulce, într-o pădure
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în timp ce mezinul, în cazul căruia vitejia se află într-o stare latentă, preia cunoașterea de la Mircea ciobănaș și învinge pe cale eroică Șarpele. Dublul voinicesc este aflat în colinda Voinicii dezvăluiți frați IV, 74, în urma laudei falnice a unuia dintre flăcăi, pretext mitic pentru descoperirea partenerului potrivit pentru incursiunile în sacru. Puterile identice îi fac să se descopere parcă în oglindă, mai mult chiar, înrudirea magică acționând și asupra companionilor întru mit: „Rudă bună se găsiră,/ Rudă bună, frățiori,/ Și caii lor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Din nou femininul este cel care asigură eroului accesul în sacru; între fata sălbatică și Iovan există „elemente de legătură prin prezența acelor componente htoniene” de natură ofidiană. În basme, Ileana Cosânzeana este instanța superioară ce transformă trupul în piatră, pretextul pedepsei pentru intruziunea în sacru îndeplinește o funcție rituală. Deși prevenit asupra puterii ei cauzatoare de transmutație ontologică, eroul nu poate evita absorbția în mineral, fiindcă este o etapă necesară, o moarte întru esență: „Țânând mâna la gură, a slăbit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ia vederea în contingent lui Antofiță în schimbul cunoașterii absolute. O inițiere feminină ce respectă tiparul înghițirii de către un pește (regăsit și în legenda biblică a lui Iona) și al scufundării în apele genezei întâlnim în Jăman - crai I(25). Sub pretextul invidiei soacrei pe nora sa, Lina este aruncată în lac, moment în care Domnul trimite un pește pentru a o salva prin înghițire. Spațiul corespunde întru totul decorului primordial: „Pe Lina am dus/ La măru-nflorit,/ La lacu rotund,/ Cela fără
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroii tradiționali ajung Dincolo și rescriu lumea sub auspiciile pozitive ale începutului mitic. Tot o moarte a formei primare și o consacrare prin apă parcurge eroina tip Alba ca Zăpada din basmul Oglinda fermecată (AT 709). Frumusețea ei excepțională constituie pretextul pentru mutilarea inițiatică (marcarea definitivă a ființei). Cu ochii scoși, fata este aruncată de mama ei de pe un povârniș într-un torent și reușește să se salveze prinzându-se de o salcie. „Contactul cu apa comportă totdeauna o regenerare: pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]