6,632 matches
-
lui Boaz, avalanșa se pornește, muntele urii și al iubirii se urnește, geografia teritoriului intră în rapidă schimbare a configurațiilor. În timp ce scrisorile de început ale lui Alex sunt laconice, seci, reci, ale Ilanei sunt magmă fierbinte, se revarsă, răscolesc, ard, răstoarnă, înghit deși nu arareori nu fac decât să fotografieze realitatea, mai ales realitatea subiectivă, cea a relațiilor dintre oameni. - Scrisoarea poate fi și o instituție paideică. De exemplu, Ilana îi relatează lui Alex cum intervine soțul ei asupra lui Boaz
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
securist, se găsește un băiat deștept care să le arunce la timp în foc, ștergând urmele.. Deși se trâmbițează pe toate tonurile dragostea pentru client, întâlnim situații dintre cele mai flagrante de atentat la viața clientului. Povestea pilafului de rață răsturnat pe mesele tuturor cantinelor muncitorești din țară, e emblematică și redată de Florescu cu un cinism greu de înțeles. Doctorii căpătaseră de lucru, și ce nu rezolvau ei, intra în perimetrul preoților care câștigau și ei o pâine. Există și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sunt spulberate de această întâlnire de dincolo de simțuri și intelect. El nu credea că cineva ar putea să-și facă semnul crucii cu sinceritate, el era nietzschean. Acum își făcea ca un apucat semnul crucii. Întâlnirea cu Hristos este răscolitoare, răstoarnă toate cutumele. Aduce lacrimi și certitudine și nevoia de mărturisire. Lacrimile de bucurie și de rușine sunt curățitoare. Certitudinea că există viață veșnică se cere imperios împărtășită celorlalți, prietenilor. Nevoia de a vorbi tot ce ai pe suflet ca și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
uneori chiar o voluptate în a gusta umilințe de tot felul. Până când își pierde singurul prieten, și el un tip cât pe-aci să fie tragico-comic. Se întorcea de la un chef, beat la volan, cum altfel, mașina i s-a răsturnat, a luat-o pe arătură unde... umor zen! se afla o femeie care-și făcea nevoile. Abia când a aflat că femeia era și însărcinată, prietenul se sinucide. A Lu nimeni cerșește înțelegere din ușă în ușă dar toți de la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
răspândirea unei imagini atât de oribile, apocaliptice, invincibile nu vine în contradicție cu o anumită polemică subtextuală care, uneori, pare că se profilează. Și dacă, încă o dată, sistemul este prezentat ca invincibil, ireversibil, de ce să te mai revolți, să-l răstorni, sau mai ales să-l reformezi, să-l umanizezi? Să-l faci mai acceptabil, mai eficace, în sensul bun al cuvântului? De ce să mai pui problema lui Nu? Mai ales dacă este vorba, într-adevăr, de un Bordel în flăcări
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să i se atribuie și o anume forță revoluționară. Avangardele, mai vechi sau mai noi, au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice. Câte guverne franceze a răsturnat, să spunem, grupul Tel Quel? Dar cazul marxismului și al neo-marxismului, al lui Marcuse, de pildă, conform căruia arta reprezintă ultimul scop al tuturor revoluțiilor: libertatea și fericirea individului (cf. p. 144)? Și ce se poate spune, de fapt, despre
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
regrupați în partide neocomuniste și naționaliste. Opoziția, practic decimată timp de decenii de regimul represiv comunist, este încă destul de slabă. Mentalitatea democratică, pluralistă, nu este încă dominantă în România postceaușistă. Ea nu are deocamdată suficientă greutate și energie pentru a răsturna actualul raport de forțe ideologice și politice de esență neocomunistă. 3. Rolul instituțiilor culturale continuă să rămână, în viziunea oficială, declarată sau latentă a regimului actual, unul fundamental conservator. Ele nu se pot adapta, în mod efectiv, noului regim democratic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
borfașii și criminalii, să spunem, ar invoca argumentul următor: Tocmai am scris o capodoperă epocală, prezint completului de judecată (sau curții cu juri) manuscrisul ultimei mele creații formidabile, care va uimi veacurile etc. etc.? Evident, orice ordine juridică va fi răsturnată în mod abuziv. Singurul răspuns adecvat este următorul: Acuzat, stai jos. Istoria literară se va pronunța. Deocamdată, ai călcat grav articolul 999 din Codul Penal. Ești condamnat la 10 ani închisoare. Eventual cu reducere de pedeapsă, în caz de bună
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai greu accesibilă. Pe măsură ce coborâm spre "numele derivate" sporesc, dimpotrivă, convenția, arbitrarul, nemotivarea"53. Discursul platonician tinde spre o limbă "alcătuită numai din "nume primitive", așadar numai din nume "date de zei", "numele derivate" fiind rezultatul unei "devieri", care a răsturnat "sensul auroral al cuvintelor", mutând accentul de pe adevărat pe eufonic 54. Cuvintele derivate, însă, au încărcătură pragmatică, arată spre realitate, spre natura lucrurilor, sunt indici sau semne indiciale (Ch. Peirce)55 sunt, în termenii de azi, identificabili pe cale ostensibilă ("dacă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ar fi putut fi, pentru că descoperea necontenit alte obiecte în fața lui și începea să le pipăie. Uneori îi ieșeau în față mobile mari, și Gavrilescu le ocolea prudent, căci nu le cunoștea formele și-i era teamă să nu le răstoarne"323. Hildegard, o nouă Beatrice 324, într-o pădure la fel de obscură, fără a fi malefică, este semnul căutat și găsit în momentul suprapunerii lumilor, universuri paralele (până acum) ale lui Gavrilescu; cele două planuri temporale, real/ profan și ireal/sacru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a insufla o anumită speranță. Nu cred deci că omul care continuă să lucreze și să creeze se depărtează de momentul său istoric. (...) Prin urmare, astăzi, "a face cultură" este singura politică eficace la îndemâna celor din exil. Pozițiile tradiționale sunt răsturnate: în centrul concret al istoriei nu se mai află politicienii, ci savanții, "elitele intelectuale"". (Mircea Eliade, Încercarea labirintului) Eliade avertizează asupra "simbolismului" de bază al nuvelei 516 - inversiunea mitului orfic (femeia, Leana este cea care coboară și îl scoate pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ieșiri a lui Făt-Frumos a fost fie că în "lumea ființei, unde toate sunt bine cumpănite și rânduite, o singură adiere schimbată, o singură undă mai mult în apa lacului, sunt de ajuns (ca acum un singur iepure) spre a răsturna toată buna așezare"815, fie că prințul trăiește amnezic în "fieful oazei monadice și saturate de plictiseală", și de fapt, sintagma "vreme uitată" este o aglutinare a "dezideratului anunțat de titlu" cu "existența subiacentă a timpului uman" care își face
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întrebe în ce parte stă izvorul mântuirii lui, se ofilesc câmpurile și se întristează, sterpe, păsările. Ce admirabil simbol al solidarității omului cu întreg Cosmosul!..."906. Întrebarea justă i-ar fi clarificat lui Dayan ecuația ultimă. Din teza sa care răstoarnă teorema lui Gödel lipsesc ultimele patru pagini, care ar fi lămurit cum poate fi înțeleasă și utilizată această "ecuație absolută". Ea poate face ca totul să devină posibil, omul să ajungă stăpânul timpului, dar, în același timp, îl poate trimite
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
susținute cu forță egală în același sistem de gândire. Altfel spus, astfel de perechi de termeni sunt antinomice deoarece sunt baza pentru antinomii. Totuși, argumentul este insuficient pentru a justifica tratarea unor astfel de cupluri de termeni ca antinomii. El răstoarnă ordinea definirilor, solicitând să acceptăm ca antinomii cupluri de termeni care devin antinomici tocmai prin includerea într-o antinomie. O antinomie presupune, cum am văzut, un conflict între teze ce sunt susținute de justificări aproximativ egale. Or, termenii nu presupun
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se vede prin ferestrele sparte ale trupului nu mai e reflectare ci văz iluminat, viziune: "Și-n urmă, prăbușește-mi lumina din văzduh,/ îngroapă-mă sub toată lumina din văzduh" (Rugă simplă)6. Îngroparea în lumină - precum mistuirea în azur7 - răstoarnă întreaga perspectivă; acum ceea ce luminează vine din ochiul pe care-l deschide, din vederea unui ascuns răsfrânt, iradiant. Tot ce era nevăzut se vede, iese cu lumina - ca lumină - arătând priveliști ne(pre)văzute. "Și iată: noaptea-și sparge haotica
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvântului, până la "blândețea unei vremi de moarte", acolo unde rostirea se sfârșește și renaște mereu din spuma posibilului. Ion Pillat. Jocul imaginii în fuga ființării Vederea din umbră - în lumina neobișnuitului "Amurgul cade. Toamna și ornicul se-ntoarce./ Viața își răstoarnă nisipul vremii. Totul/ Se-ntunecă, se-nchide. Da, ado lampa. Prinde/ De geana umbrei ochiul luminii. Dă privirii/ Ce-mi scapă, alta care să-mi tremure pe suflet/ Cum tremură o rază de soare în aleea/ De ulmi primăvăratici pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
interior: "Amăgit munte, mări în sus,/ Când pietre adormite pe prunduri,/ Albastre în năluca soarelui,/ Pur, te mânjesc". Transparența transpersează, dar e totodată traversată, străpunsă de vederea străbătătoare 3. O oglindă a trecerii în care, pentru a fi văzute, imaginile răstoarnă inaparentul, îl desfășoară în chipul invers al manifestării 4. Nu surprinde, în acest peisaj mișcat, faptul că muntele reconfigurează pe verticală mările, adâncul acestora fiind răsfrânt ascensional, astfel încât muntele devine însuși orizontul de vizibilitate al invizibilului marin, imagine a inaparentului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
6. Un ochi deschis care nu are ce să vadă, un ochi fără vedere, nu orb ci orbit, răsfrânt în interior, în perspectiva invizibilului răsărit din lucruri? Dar "nu ochiul trebuie deschis,/ ci vederea"7, orizontul inaparent al unui peisaj răsturnat pe care nu ochiul îl vede, ci o vedere care nu pornește din ochi, nu se deschide decât în adâncul luminii înseși 8: "Cad din lumina moale/ reci frunze încă o dată/ când pe o altă mare/ plutește o fregată", "O
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sine. Dar trecerea în ordinea supranaturală nu s-ar putea realiza fără un sacrificiu complet al finitului care încearcă să se închidă în finitudine, fără moartea ca limită prin care se trece. Natura trecută prin moartea propriei limite e natura răsturnată din ordinea ei, act eshatologic în care finitul se arată in-finit, în acea culme a sfârșitului care nu încetează să ne "înceapă". Drumul poemului - și al imaginii deschise în înțelegere - e prin urmare de la forma naturală la finalitatea ei supranaturală
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spartă, răvășită de ceea ce îi e dat să simtă atunci când e deschisă, dăruită, când e mai mult decât o natură-de- ființă sau o putere de dispunere inițiatoare: "Un cântec minunat crește prin mine-n lume/ Un cor de fluturi, uriaș, răstoarnă universul". Un dar ce răstoarnă așezarea lucrurilor în lume, schimbă perspectiva din care sunt văzute, crește natura până la înălțimea primirii, mai mult decât ar putea-o face ființa; cu cât este mai mult decât ființa, cu atât ea are mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e dat să simtă atunci când e deschisă, dăruită, când e mai mult decât o natură-de- ființă sau o putere de dispunere inițiatoare: "Un cântec minunat crește prin mine-n lume/ Un cor de fluturi, uriaș, răstoarnă universul". Un dar ce răstoarnă așezarea lucrurilor în lume, schimbă perspectiva din care sunt văzute, crește natura până la înălțimea primirii, mai mult decât ar putea-o face ființa; cu cât este mai mult decât ființa, cu atât ea are mai multă ființă 96. Dacă lucrurile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
clipa de atunci nu înseamnă o revenire în timp, în timpul orb al trecerii,13 ci o răsucire a vederii, răsfrângerea sau întoarcerea pe dos, a interiorului în exterior, a lumii noastre în lumea poemului. Mai mult decât o deturnare, mișcarea răstoarnă planurile, le inversează. Ceea ce se vede nu e exteriorul fără adâncime; e interiorul expus, scos afară, invizibil iconic al vizibilului. Din această perspectivă putem să-i privim o clipă și ființa reală, căci inaparentul își oferă imaginea care nu depinde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fi? Nu e neființa absolută, ci încă neajungerea la ființă, pre-ființarea posibilului care deja este, conturul vag al unui aproape-nimic, bord invizibil neabordat de nicio privire. Dar acolo unde vedere nu e, în jurul de neînțeles ia naștere haloul unei imagini răsturnate 11. Imaginea nu reflectă ceea ce este ca și cum n-ar fi, nimicul neființei care pune stăpânire pe lume. Ea pune în vedere posibilul contrar: acolo unde totul pare imposibilitate a oricărui înțeles al ființării, posibilul apare în rama inaparentului: "Fluturare de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Deus, Editura Herald, București, 2004, pp. 113, 114). 15 Pentru construirea imaginii realității, Florenski are în vedere, pe lângă "planeitatea" acesteia și dincolo de planul senzorial al empiriei ("un fel de unitate spațială planiformă reprezentând imaginea lumii sensibile"), recunoașterea unei perspective ce răstoarnă înțelegerea sensibilă, unilaterală, deschizând-o spre o altă dimensiune care descoperă realitatea din perspectiva unui relief al adâncimii, un altceva care "este mai important, este esențialul": "Adâncimea perspectivei constă în aceea că noi nu reducem la un singur plan - planul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
irealitatea unui eu-care-moare" (Georges Bataille, L'expérience intérieure, Gallimard, Paris, 2001, pp. 89, 90). 6 Aurel Pantea, op. cit., p. 156. 7 Deprezentificare în care se arată un fenomen aprezentat, pe care nu îl putem avea în vedere, care copleșește privirea, "răsturnând-o într-un fel de contra-intenționalitate", și care se depune el însuși mărturie ca survenire imprezentabilă. În fața unui astfel de fenomen, "nu mai suntem deci Eu-l transcendental, ci martorul, constituit de ceea ce îi survine" (Jean-Luc Marion, În plus. Studii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]