5,117 matches
-
au sacrificat pe ele însele; au trăit pasiuni trecătoare ori stabile, au creat pasiuni trecătoare ori stabile; au iubit ori au simulat iubire, au urât, s-au răzbunat, au trădat. Pentru aceste considerente, au stârnit admirație, dar și invidie, ură, răzbunare. Multe au fost învăluite în mister, s-au țesut în jurul lor legende. Unele au sfârșit, părăsind scena vieții, zeificate (în antichitate), admirate, eternizate de artiști, altele au sfârșit disprețuite și uitate. Viața le-a fost marcată de nefericire, multe au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a trezit curiozitatea s-o cunoască și, când s-a întâmplat, s-a îndrăgostit de ea, frumoasa Sabina devenindu-i amantă. Doar la intervenția filosofului și scriitorului Seneca (4 î.H.-65 d.H.), preceptorul lui Nero, Otho a scăpat de răzbunarea sângerosului împărat și a fost trimis ca guvernator în Lusitania (Portugalia) iar pe Seneca l-a obligat să se sinucidă. Sabina nu s-a mulțumit cu statutul de amantă a lui Nero, aspira la cel de împărăteasă și l-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
imperiului. Altfel, mai mult seducătoare decât frumoasă, inteligentă și hotărâtă în tot ceea ce făcea, Theodora, după caracterizarea scriitoarei Odile Weulersse, autoarea romanului romanțat Theodora curtezană și împărăteasă, a trăit într-o viață mai multe destine cu îndrăzneală, în seducție, în răzbunare, în durere, în evlavie, în deplină putere. Cu privire la puterea ei de seducție, pusă în slujba atingerii tuturor scopurilor, Narses, cel care a învățat-o să scrie și să citească, s-o apropie de lumea cărții, era convins că Theodora și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
special băieți, punea la cale uciderea femeilor și a copiilor. Un apropiat de încredere al împăratului a ajutat o tânără însărcinată să aducă pe lume un copil și să-i apere, și pe mamă și pe copil, de răutatea și răzbunarea doamnei Wan, adăpostindu-i într-un loc retras. Ambițioasa concubină s-a amestecat în politica împărăției. Suveranul, fiind foarte ocupat cu artele, muzica și caligrafia, o vreme, a ignorat-o și a tolerat-o. Între timp, grijuliu cu descendența la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
stradă. Henric de Navarra, soțul ei, a fost luat prizonier și dus la Luvru, pentru a fi apărat de furia catolicilor și pentru a fi șantajat. Resentimentele față de mama sa, Caterina, s-au accentuat, îi era teamă reginei Navarrei de răzbunarea protestanților. Marguerite sau cum mai este cunoscută, Regina Margot, regina Navarrei era convinsă de doctrina amorului extramarital ca mod de elevare spirituală și i-a fost consecventă. Temperamentală din fire, și-a luat mai mulți amanți, relația cu unii dintre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ce au drept protagoniste curtezane de rând, Lucian din Samosata realizează mici scenete animate ce pun în evidență psihologia curtezanelor și neliniștile lor: afirmarea în lumea comercializării sexului, cucerirea clienților, pragmatismul alegerii clienților pe considerentul câștigului, lupta cu rivalele, gelozia, răzbunarea pe amantul necredincios sau indiferent. Autorul profilează tipuri diferite de curtezane: ingenue, pragmatice, realiste, abandonate, rapace, intrigante, geloase, răzbunătoare. Numele lor au semnificații în concordanță cu caracterul lor. Glycera (cea dulce, cu lipici) se plânge prietenei sale experimentate, Thais (poartă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
după lecturi romantice, citește tot ce-i cade în mână, se remarcă în discuții cu clienții studenți și cu cei (puțini) care aveau preocupări intelectuale. Din relația cu studenții, nu știa cu care, s-a îmbolnăvit de sifilis și, din răzbunare, pentru că este a tuturor, că nimeni n-a observat că are o inimă, un creier, l-a transmis, cu bună știință, multora dintre clienți. L-a ferit însă pe tânărul Kolia, pe care-l cunoștea de câtva timp și căruia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de reportaje: Cât în șapte zile, Cu o torță alergând în fața napții. Romane: Balonul e rotund, Unsprezece, 1956, Șoseaua Nordului, 1959, Facerea lumii, 1964, Principele, 1969, Incognito (4 volume), 1975, 1977, 1979, 1980, Săptămâna nebunilor, 1981. Scenarii de film: Haiducii, Răzbunarea haiducilor, Răpirea fecioarelor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea Domniței Ralu, Masca de argint, Colierul de turcoaze. Romanul Groapa, una dintre capodoperele sale, a început să fie scris și publicat în foileton în 1946, a fost rescris și publicat în 1957, rescris
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de ginere. În timp ce se deplasa trăsura cu miri, Paraschiv, Nicu-Piele și Sandu-Mână Mică s-au coalizat și au atacat trăsura, l-au omorât pe starostele Bozoncea iar pe Didina mireasa, Paraschiv a dat-o pungașilor s-o facă "poștă", din răzbunare. De-acum Didina devine roaba lui Paraschiv. Acesta i-a luat locul starostelui, el conducea banda de hoți iar Didina "ținea de șase", îi anunța când se apropiau polițiștii. Paraschiv trăia cu Didina care începea să îmbătrânească. Având bani și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rămas de la el o batistă ce va fi talismanul ei. Ani de zile a visat să-l reîntâlnească. Datorită lui, fără știrea ei, copila Chiyo a intrat sub protecția unei gheișe experimentate, Mameha, și astfel a scăpat de răutățile și răzbunarea lui Hatsumomo. De acum începe pregătirea ei ca viitoare gheișă. Chiyo, devenită Sayuri, învață să deschidă și să închidă ușa, să meargă elegant, să salute, să zâmbească, să converseze, să-și poarte hainele, să-și aleagă chimonoul, obiul și sandalele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
obții din partea publicului un efort de concentrare prea îndelungat. Cele trei piese ale singurei trilogii cu legătură care ne-a parvenit, Agamemnon, Hoeforele, Eumenidele, centrate pe aceleași personaje, constituie un tot. Acțiunea fiecăreia dintre ele o urmează pe cea dinainte. Răzbunării Clitemnestrei, care, în prima piesă, îi reproșează lui Agamemnon sacrificarea fiicei lor, Ifigenia, îi urmează, în Hoeforele, răzbunarea lui Oreste care îi reproșează mamei sale uciderea tatălui său. Cea de-a treia piesă pune capăt acestei serii de crime dictate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne-a parvenit, Agamemnon, Hoeforele, Eumenidele, centrate pe aceleași personaje, constituie un tot. Acțiunea fiecăreia dintre ele o urmează pe cea dinainte. Răzbunării Clitemnestrei, care, în prima piesă, îi reproșează lui Agamemnon sacrificarea fiicei lor, Ifigenia, îi urmează, în Hoeforele, răzbunarea lui Oreste care îi reproșează mamei sale uciderea tatălui său. Cea de-a treia piesă pune capăt acestei serii de crime dictate de sălbatica lege a talionului, instituind, sub egida Atenei, primul tribunal, în care Oreste este judecat. Trilogia cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care ar prezenta o asemenea acțiune ca rezultat al unei coincidențe pur întâmplătoare, căci ea nu ar putea să impresioneze spectatorul. "Verosimilul, scrie el, exclude ca evenimentele să fie datorate hazardului orb". (cap. 9) Aristotel preferă, în schimb, interpretarea unei răzbunări divine, plauzibilă dar nu sigură. El îndepărtează soluția unei intervenții incontestabile a providenței, căci autorul dramatic ar părăsi domeniul verosimilului pentru a intra în cel al miraculosului, inacceptabil, după părerea lui, în teatru. Într-adevăr, Aristotel interzice iraționalul din aria
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
separate din ceea ce nu putea fi înțeles sub o singură imagine", scrie el în Practica teatrului (Cartea II, cap. 3, "Despre unitatea de acțiune"). El îl citează ca exemplu pe Eschil, care separă în două piese omorârea lui Agamemnon și răzbunarea lui Oreste care o ucide pe Clitemnestra. D'Aubignac pare totuși să uite că cele două piese la care face el aluzie, Agamemnon și Hoeforele, aparțin unei trilogii cu legătură între ele. Destinate să fie reprezentate una în urma celeilalte, ele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dragon, invocând caracterul de magiciană al personajului său. "Găsesc, scrie el în Discursul despre cele trei unități, puțină rigoare în părerea lui Aristotel, care acordă o importanță egală carului de care se servește Medeea pentru a fugi din Corint, după răzbunarea sa pe Creon. Mi se pare că este suficient de fundamentat faptul de a fi făcut-o magiciană, și de a fi reintrodus în poem acțiuni ce depășesc atât forțele naturii, cât și pe aceasta. După ceea ce a făcut ea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fără pudoare contrar bunăcuviinței sexului său și o Fiică rea din fire contrar a ceea ce ar datora memoriei Tatălui său, scrie Chapelain. Oricât ar fi pasiunea sa de violentă, este clar că ea nu trebuia să-i slăbească dorința de răzbunare a morții Contelui și cu atât mai puțin să se hotărască să-l ia de soț pe acela care i-a provocat moartea. De aici, comportamentul său, chiar dacă nu îl putem numi prost, trebuie să fie dovedit ca cel puțin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cred că, deși personajele sunt ilustre, acțiunea este și ea îndeajuns pentru a se ridica până la înălțimea tragediei. Demnitatea ei cere un interes important de stat sau vreo pasiune mai nobilă și mai bărbătească decât dragostea, cum sunt ambiția sau răzbunarea, și vrea să dea temeri pentru niște nenorociri mai mari decât pierderea iubitei. Este potrivit să găsim aici și dragoste, pentru că este totdeauna plăcută și poate servi ca fundament acestor interese și acestor alte pasiuni despre care vorbesc; însă trebuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vadă pierind. Creon, trădător ca și Mithridate, ar vrea să uzeze de autoritatea lui politică pentru a o lua în căsătorie pe Antigona, logodnica fiului său Hemon. Cât despre Tezeu, crezându-se rivalul lui Hippolit pe lângă Fedra, îl lasă pradă răzbunării lui Neptun. Relația mamă/fiu este tot atât de distrugătoare. La pasiunea devoratoare a Agripinei, Nero răspunde cu violență. Primele două acte ale sale, răpirea Juniei, exilul lui Pallas, ca și omorârea lui Britannicus, sunt îndreptate împotriva mamei sale, a cărei moarte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
drept una din cele mai frumoase tragedii, asta se datorează faptului că piesa este ireproșabilă atât cu privire la greșelile eroului, cât și la relațiile sale de alianță. Rodrigo care, omorându-l pe Conte, comite o greșeală fără voie, este urmărit de răzbunarea celei pe care o iubește. După cum observă Corneille în Avertisment, "vedem aici cele două condiții principale pe care le cere marele maestru (Aristotel) tragediilor excelente, și care se regăsesc atât de rar reunite într-o aceeași lucrare. (...) Prima este ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că ei nu au omis să reprezinte niște obiecte cu totul necinstite, decât pentru a zugrăvi altele la fel de vinovate, și care nu sunt deloc mai puțin molipsitoare. Toate piesele lor nu sunt decât vii reprezentări ale patimii orgoliului, ambiției, geloziei, răzbunării, și în special ale acestei calități romane, care nu este altceva decât un violent amor propriu. Cu cât mai mult colorează ei aceste vicii într-o imagine de grandoare și de generozitate, cu atât le fac mai periculoase și mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diatribă injurioasă împotriva actorului care, petrecându-și viața în imitarea viciilor, le preia. El nu se poate debarasa de rolurile succesive ce i se lipesc de piele. "Este o meserie în care bărbați și femei reprezintă patimile urii, furiei, ambiției, răzbunării, și mai ales pe cea a dragostei. Sunt obligați să le exprime cât mai firesc, și pe cât de puternic posibil; și nu ar putea face acest lucru dacă nu le-ar stârni întrucâtva în ei înșiși, și dacă sufletul lor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceea că oferă un fiu nemaiascultându-și dragostea de îndată ce este vorba de iubirea față de un părinte. Corneille nu vântură chestiunea duelului pe care nimic nu-l poate autoriza, ci îl zugrăvește ca un mare maestru pe fiul acesta alergând spre răzbunare; iar tandrețea filială ne face să uităm în acest moment faptul că va fi și el imfluențat de falsa onoare a națiunii sale." (cap. 8, "Despre Dramă") Dându-i Cezarului ceea ce este al Cezarului, el laudă și Prefața lui Don
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
parloir, să înăbuși acțiunea, să o concentrezi asupra unui punct unic și forțat, în douăsprezece picioare pătrate. Uitați-vă la frumoasele scene din Shakespeare. Cezar traversează piața publică: este înconjurat de senatori; Cassius, Brutus și Casca își pregătesc deoparte dreapta răzbunare. Poporul se înghesuie cu grămada. Se aude vocea astrologului care iese din înghesuială și strigă: Cezar, fii atent la Idele din Martie! Cât de bine este prins adevărul istoric, cât de mult îmi dau seama din tonul popular al lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
subcapitolul 1.3.b). În sfârșit, Dionysos era un zeu metamorfic, iar tragediile aduceau pe scenă transformările ordinii din care izvorâse prezentul. Este ceea ce se petrece și În Orestia lui Eschil, unde se povestește trecerea de la dreptatea aristocratică, Întemeiată pe răzbunare, la cea a tribunalelor democratice ale cetății; sau În Bacantele lui Euripide, În care Dionysos Însuși impune transformarea. În acest caz este posibil ca tragedia să fi fost un rit străvechi de transformare, care acționa sub semnul lui Dionysosxe "Dionysos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate acestea sunt, pentru Varro, o născocire și o minciună care nedreptățesc natura și demnitatea zeilor. El amintește concursul de frumusețe dintre cele trei zeițe În fața lui Parisxe "Paris" și răzbunarea celor două Înfrânte, Iunonaxe "Iunona" și Minervaxe "Minerva", care, din această pricină, ar fi nimicit Troia; transformarea zeilor În animale, și În special a lui Jupiter, care s-a preschimbat În taur și În lebădă doar ca să poată iubi o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]