5,506 matches
-
să susținem că domnul Panaitescu s-a sinucis. Se întoarseră iute, privind-o cu ochii căscați. Melania Lupu zâmbea fermecător. Motanul își freca blana moale de picioarele ei. Matei avu senzația că privește un tablou. Lipseau doar flăcările din cămin, rafturile lungi cu vase de aramă și un prunc roz-bombon care trage pisica de coadă. ― Fenomenal! exclamă sculptorul. Ce idee! Se uita la ea cu o surpriză nemărginită. Bătrâna își plecă ochii modestă. ― Nu e nimic extraordinar, domnule Matei. Oricui i-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jur și începu să râdă. Sânt teribili... Cei șase locatari își împărțiseră bucătăria folosind o formulă inedită. Paravane înalte de carton presat despărțeau spații de circa doi metri pătrați unde abia încăpeau o mașină de gătit, o măsuță pliantă, câteva rafturi pentru vase. Cristescu bănuia că granițele erau apărate cu înverșunare, orice încălcare stârnind scandaluri uriașe. Chiar și o privire superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar reșoul electric cu cablul ferfeniță, sculptorului. Grigore Popa preferase rafturilor un dulăpior închis cu lăcățel. Peretele de deasupra mașinii era umplut cu avize, atent confecționate: "Aerisiți bucătăria și curățați spațiul alocat. Gândacii nu se combat, se previn", " Strict interzis a se împrumuta chibrituri de la vecini în lipsa acestora", "Este interzis să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domnița cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domnița mea cu o pruncă; 127 {EminescuOpVI 128} Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoș călare Pe-un cal alb ca de ninsoare, Cu rafturile de argint Și presun pân în pământ, Ea își caută de cale, Merge-n vale, merge-n vale. Îndărătu-i din pădure Se - nalță, cu ziduri sure Și cu nalte porți, cetatea Stăpânind singurătatea, Iar ea-și caută de cale, Vine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru seară niște delicioasă mâncare italienească. Exact când am plecat de la raionul cu carne, mi-am adus aminte că nu mai aveam Drano 2, așa că m-am Îndreptat către partea din spate a magazinului ca să iau. În timp ce mă uitam prin rafturi, am Început să adaug În cărucior mai multe obiecte de uz casnic - exfoliant delicat, pastă de dinți - toate produsele de care pare să fie nevoie În cantitate din ce În ce mai mare atunci când te căsătorești. Destul de deprimant, de fapt, mă gândeam, Îngrămădind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu se poate scăpa de treburile casnice - chiar dacă ești destul de norocoasă Încât să ai o menajeră - și că aceste treburi nu-ți stârnesc cheful de sex. „Sex“, mă gândeam cu nostalgie, În timp ce trăgeam o cutie de pungi pentru gunoi de pe raftul de sus, „sex și... curățare chimică“. Am aruncat o privire la ceasul de pe mână: 7:30 P.M. Trebuia să termin aici și să ajung acasă. Erau o mulțime de haine de-ale lui Hunter care urmau să fie aduse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aduc aminte că nu venise la programare, i-am răspuns: — Poți să vii oricând. Îmi trebuie neapărat o rochie, sunt disperată. Îmi făceam griji că Thack a plecat și... a uitat de mine - o, ia uite! spuse ea, luând de pe raft o hăinuță de ploaie de culoare galbenă. E musai să iau asta, e grozavă. Phoebe e grozavă. —O să te sun eu mai Încolo, Alixe, ca să facem o programare, i-am zis. —Minunat, de-abia aștept. În timp ce așteptam la ușă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Era o celulă sordidă cu o debara, un duș metalic în baie, două ferestre care dădeau spre un zid de cărămidă și o chicinetă cât un borcan, în care se găseau un minifrigider și un aragaz cu două ochiuri. Un raft de cărți, un scaun, o masă și o saltea pe jos. Era casa cea mai mică în care locuise vreodată, dar, cu chiria fixată la 127 de dolari pe lună, Tom se considera norocos să o aibă. În primul an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
opri la Brightman’s Attic, ca parte a rutinei zilnice. Nu cumpăra decât rareori ceva, dar îi plăcea să petreacă o oră sau o jumătate de oră înainte de a intra în tură scotocind printre cărțile din anticariatul de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la dicționare epuizate până la bestselleruri uitate sau ediții din Shakespeare legate în piele - și Tom se simțise întotdeauna în largul său într-un astfel de mausoleu de hârtie, răsfoind teancuri de cărți aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
al XIX-lea cu un client sau un alt anticar. Titlul lucrării nu a fost însă menționat și gândurile au început curând să-mi plece la plimbare. Ca să-mi fac de lucru, m-am învârtit prin încăpere, inspectând cărțile de pe rafturi. La o primă vedere, erau, în spațiul acela ordonat, vreo șapte sau opt sute de volume, cu opere de la cele relativ vechi (Dickens și Thackeray) la cele aproape noi (Faulkner și Gaddis). Cărțile mai vechi erau în majoritate legate în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
singur. În după-amiaza aceea, Tom era în Manhattan cu Harry, negociind cu văduva unui romancier decedat recent cărțile din biblioteca soțului ei. Din câte spunea Tom, romancierul acesta îi cunoscuse pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar rafturile îi erau căptușite cu cărți cu autografe și dedicații semnate de prieteni iluștri. „Exemplare prin asociere“ - așa erau numite aceste cărți în branșă și, pentru că erau foarte căutate de colecționari, după spusele lui Tom, se vindeau întotdeauna mai scump. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
montat pe perete, lângă intrare. Dacă însă traversai această încăpere și deschideai ușa dublă de sticlă groasă, te găseai într-un cu totul alt mediu. Restaurantul de la Mike & Tony’s era o cameră micuță, cu mochetă pe jos și cu rafturi de cărți pe un perete, cu câteva fotografii alb-negru agățate pe altul și nu mai mult de opt sau zece mese. Cu alte cuvinte, o tavernă liniștită și intimă, binecuvântată în plus cu o acustică tolerantă, care îți îngăduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-l încolți cu pumnalele, înmuindu-l ca să-l poată ucide. S-au schimbat saluturi amicale, comentarii despre vreme, complimente unsuroase la adresa gustului lui Harry în materie de mobilier de birou, referințe admirative la șirurile de ediții princeps așezate ordonat pe rafturi. Cu toată vorbăria amabilă, Harry trebuie să fi fost derutat. Metropolis nu terminase lucrul la manuscris și, în lipsa unui fals complet, pe care să i-l înmâneze lui Trumbell, nu înțelegea ce rost avea vizita de-acum a lui Gordon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înlocuia la casă și mă duceam să o iau pe Lucy de la școală. O aduceam cu mine la magazin și până închideam, la ora șase, se întreținea citind una dintre cele patru mii două sute de cărți care stăteau înșiruite pe rafturile de la parter. Lucy rămânea pentru mine o enigmă. Din multe puncte de vedere, era un copil model și, cu cât ne cunoșteam mai bine, cu atât țineam mai mult la ea și îmi plăcea mai mult să o am prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și i-am șoptit: — Încă nu, Lucy. Lasă-i să vorbească puțin mai întâi. Honey, cu privirile ațintite asupra lui Tom, nu observase că eram acolo. Ca doi agenți secreți, Lucy și al dumneavoastră preaplecat s-au ascuns după un raft de cărți, de unde au asistat la următorul schimb de replici: — Bună, Tom, a zis Honey, trântindu-și geanta pe tejghea, apoi și-a scos pălăria și și-a scuturat părul lung și opulent. Cum merge? Tom a ridicat ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în seamă? Cele mai multe vieți dispar fără urmă. Un om moare și, puțin câte puțin, dispar toate urmele acelei vieți. Inventatorul supraviețuiește în invențiile sale, arhitectul supraviețuiește în clădiri, dar cei mai mulți nu lasă în urmă monumente sau realizări durabile, ci un raft cu albume de fotografii, un carnet de note din clasa a cincea, o scrumieră șterpelită dintr-o cameră de hotel din Florida, în ultima dimineață a unei vacanțe abia amintite. Câteva lucruri, câteva documente și o mână de impresii lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
uluci legați cu sîrmă, cerdacul și cișmeaua pentru udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat cu saltea, eventual un divan, și dulapul cu fote, marame, năframe, dar și chimire. În spatele casei se mai află hambarul cu acaretul și tot felul de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să strîng lucrurile din casa mea. Încep cu cărțile. Sînt multe și nu pot să le iau pe toate, mai ales că multe dintre ele au devenit între timp inutile. Inutile ? Dar nu numai despre utilitate este vorba ! Aceste trei rafturi mari, pline cu cărți ale lui Piaget și despre Piaget, de pildă, ce să fac cu ele ? Mă așez pe un scaun și le privesc lung. Arheologie de sine. Cele trei rafturi sînt un strat geologic în existența mea, compact
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu numai despre utilitate este vorba ! Aceste trei rafturi mari, pline cu cărți ale lui Piaget și despre Piaget, de pildă, ce să fac cu ele ? Mă așez pe un scaun și le privesc lung. Arheologie de sine. Cele trei rafturi sînt un strat geologic în existența mea, compact, vizibil, acoperit de alte straturi. Îmi dau seama că, în acea vreme, am fost, probabil, unul dintre cei mai buni cunoscători ai lui Piaget din țară, dar nimeni nu a avut ocazia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Margulis, îmbrăcată într o rochie de catifea verde, aducând două farfurii, două cuțitașe de argint și două mere bot de iepure. Doctorul le cerea copiilor să mănânce măcar un fruct în fiecare zi, iar pentru iarnă avea în pivniță un raft plin cu mere așezate la distanță de un deget unele de altele, ca să nu se transmită putreziciunea vreunuia la cele din jur. — Stai, vreau s-aud și eu! Ce te-a întrebat străinul? — Îl cunoști și dumneata? se miră Nicu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Jacques, era trimis acasă, în mahalaua Olari, cu trăsura și cu o cutie de bunătăți pe care, de când rămăsese fără mamaia, le gospodărea cum putea mai bine. Mulțumirea lui cea mai mare era să desfacă pachetele și să aranjeze pe rafturi, în cămară, comorile de acolo, zahăr pisat, sare, untură, mălai, dulceață, brânză. Proviziile pe multă vreme, făina sau orezul, le punea, suindu-se pe scaun, pe raftul de sus. Ținea la îndemână ce era de trebuință în fiecare zi. Socotea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mulțumirea lui cea mai mare era să desfacă pachetele și să aranjeze pe rafturi, în cămară, comorile de acolo, zahăr pisat, sare, untură, mălai, dulceață, brânză. Proviziile pe multă vreme, făina sau orezul, le punea, suindu-se pe scaun, pe raftul de sus. Ținea la îndemână ce era de trebuință în fiecare zi. Socotea mereu pe cât timp i-ar ajunge proviziile și nu se hotăra să arunce nimic. Vara, dacă primea o litră de lapte și rămânea neatins, îl punea la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
frigul, uitase bubuiturile de tun care-l făcuseră să rămână tare de urechi pentru toată viața. Ca toți oamenii simpli, confunda tinerețea proprie cu binele lumii. Dădu deoparte draperiile de catifea și soarele năvăli înăuntru, fixându-se pe unul din rafturile bibliotecii, pe câteva titluri cărora le dădu o strălucire neașteptată. Fără să mai întrebe, Zaharia îi aduse stăpânului micul dejun, destul de modest, și-l puse pe una din măsuțele gigogne, se ocupă de foc și ieși. Conu Costache nu-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am mai râs, am uitat de tot ce mă necăjea. De ce-am râs? De cum erau prezentate jucăriile, fiecare avea scrisă o explicație. Dacă s-ar putea face provizii de râs pentru când îți merge rău! Să le pui în rafturi, în cămară sau în pivniță, și să le scoți când ți-e urât. Dar poate că viitorul va izbuti asta, fiindcă nimic nu-i imposibil pentru omul din viitor. Eu mi-am făcut provizii copiind câteva din prezentări (acum, când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să mă dezinfectez, e primul lucru pe care-l fac. Ia loc, te rog. M-am uitat în jur cu destulă curiozitate. Un dulap, un pat acoperit cu mușama, un scaun, o masă și un paravan cu modele florale. Niște rafturi cu sticle și borcănașe colorate, verde-petrol și albastru și altele transparente, pline cu tot felul de prafuri și pastile. Pe raftul cel mai de sus, o sticlă ca un balon albastru, cu gât lung, înalt și subțire, cu etichetă pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]