7,442 matches
-
14 august, rebelii au declanșat acțiunea. Regimentul al 2-lea de gardă imperială a pătruns în palatul imperial, dublând efectivele batalionului staționat deja aici, pentru a asigura protecție împotriva unei eventuale lovituri de stat. Numai că ofițerul comandant al acestui regiment trecuse deja de partea rebelilor. La început, liderii rebelilor au sperat că simpla ocupare a palatului și primele semne ale acțiunii ar fi făcut ca întreaga armată să treacă de partea lor și toți militarii s-ar fi arătat gata
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
armată să treacă de partea lor și toți militarii s-ar fi arătat gata să lupte împotriva aliaților. Optimismul exagerat i-a ghidat pe rebeli, în ciuda lipsei de sprijin din partea celor mai importanți superiori ai lor. Conspiratorii au decis ca regimentul de gardă să preia controlul asupra palatului la ora 2:00. Orele care au trecut până la această oră au fost folosite pentru convingerea superiorilor lor din armată să se alăture acțiunii. Cam în acest timp, generalul Anami s-a sinucis
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
un mesaj : "Eu — prin moartea mea — îmi cer scuze cu umilință Împăratului pentru marea crimă". A rămas neclar care era acea mare crimă: pierderea războiului sau lovitura de stat. Pe la ora 1:00, Hatanaka l-a ucis pe comandantul primului regiment de gardă imperială, când acesta din urmă a refuzat să se alăture complotului. După aceasta, Hatanaka s-a folosit de o ștampilă oficială pentru a autoriza Ordinul strategic nr. 584 - un set de ordine false concepute de conspiratori, prin care
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
din nuvela eponimă. În același an se îmbolnăvește de o boală venerică de origine necunoscută. La 18 iulie 1901 obține diploma de inginer mecanic, dar decide la 1 octombrie să-și efectueze serviciul militar ca voluntar, în al 49-lea regiment imperial și regal de infanterie "Freiherr von Hess" din Brünn. Rămâne până la 30 septembrie 1902 și citește abundent din Nietzsche în toată această perioadă. În 1902 "Jurnalul" său se îmbogățește de numeroase lecturi și adnotări (printre care "Cursurile științifice populare
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
la "Școala Militară de la Paris", fiind decorat cu "ordinul Saint-Lazare" înainte chiar de încheierea școlii de către contele de Provence, viitorul rege Ludovic al XVIII-lea, mare maestru al ordinului. Din 1776 până în 1782, este menționat cu gradul de sublocotenent în regimentul de la Sarre care aparținea ducelui de La Rochefoucauld, împreună cu unchiul său, locotenent-colonelul Charles. În această perioadă își urmează cariera militară, în garnizoanele de la Metz, Rouen și Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de familie. Acolo
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
rând la funcțiile de comandant de pluton în Corpul de Infanterie, comandant de companie și a luptat în bătăliile de la Mishmar HaEmek și Emek Izreel (1947). A participat astfel la eliberarea Galileei de Sud, în Operația Hiram (fiind comandant-adjunct de regiment), în Operația Horev (comandant de regiment), precum și în Operația Ovda. După proclamarea statului Israel, devine comandant al Brigăzii Golani (1950), apoi al Școlii de instrucție (1951). Este promovat ca șef al Departamentului de Operații din cadrul Marelui Stat Major al Armatei
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
pluton în Corpul de Infanterie, comandant de companie și a luptat în bătăliile de la Mishmar HaEmek și Emek Izreel (1947). A participat astfel la eliberarea Galileei de Sud, în Operația Hiram (fiind comandant-adjunct de regiment), în Operația Horev (comandant de regiment), precum și în Operația Ovda. După proclamarea statului Israel, devine comandant al Brigăzii Golani (1950), apoi al Școlii de instrucție (1951). Este promovat ca șef al Departamentului de Operații din cadrul Marelui Stat Major al Armatei de Apărare a Israelului, comandant al
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
fost format un Comitet Național al Republicii Estonia, care a funcționat de asemenea în clandestinitate. Încorporarea Estoniei în provincia germană Ostland a făcut ca numeroși estoni au preferat să se înroleze în rândurile armatei finlandeze și să lupte împotriva URSS. Regimentul nr. 200 de infanterie finlandeză a fost format aproape exclusiv din voluntari estoni. Până în ianuarie 1944, frontul sovieto-german a ajuns în apropierea granițelor estone. Orașul Narva a fost evacuat. Jüri Uluots, ultimul prim-ministru legitim al Republicii Estonia de dinaintea ocupației
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
a fost avansat la gradul de căpitan, iar în 1900 a devenit maior - comandant de batalion. Spre deosebire de cei mai mulți ofițeri francezi, a fost repartizat numai în garnizoane din Franța continentală, nu și în Africa sau Indochina. În 1911 a devenit comandantul Regimentului al 33-lea de infanterie din Arras. Tânărul locotenent Charles de Gaulle, care a fost sub comanda lui în acele vremuri, scria despre această perioadă că: „primul colonel, Pétain, m-a învățat Arta Conducerii”. În primăvara anului 1914, Pétain a
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
conduce secția de finanțe și comerț a Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească. După ocuparea Basarabiei de către URSS, Alexandru Diordiță a fost numit în funcția de vicecomisar al poporului pentru finanțe al RSS Moldovenești. În august 1941 este încorporat în cadrul Regimentului 161 din Marina URSS, luând parte la luptele pentru apărarea Odessei. După ocuparea Odessei de către armatele româno-germane, Diordiță este numit director-adjunct al Băncii de economii din Orenburg. Revine în martie 1942 ca vicecomisar al poporului pentru finanțe al RSS Moldovenești
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
Kuban, pe Terek, în Astrahan, pe Ural, în Orenburg, în Siberia, în Semirecie, pe Baikal, pe Amur și pe Ussuri. Exista un mic număr de cazaci în Krasnoiarsk și Irkutsk, care aveau să formeze în 1917 Armata de pe Enisei și regimentul de cazaci din Irkutsk ai Ministerului de interne.
Armată căzăcească () [Corola-website/Science/309285_a_310614]
-
mantie de culoare albă pe care este aplicată crucea ordinului, confecționată din postav de culoare albastră. Ca acoperământ de cap, decretul prevedea o cușmă din blană de miel de culoare albă. Prin Decretului Regal nr. 328 din 10 februarie 1931, regimentele ale căror drapele fuseseră decorate cu ordinele Mihai Viteazul, Steaua României și Virtutea Aeronautică sau cu medalia Virtutea Militară, precum și personalul militar care servea în acestea, au primit dreptul de a purta o furajeră specifică. Aceasta se acorda prin decret
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
Primul Război Mondial și operațiilor militare postbelice au fost decorați un număr de 78 de ofițeri străini și 315 ofițeri români, unii dintre aceștia fiind decorați de mai multe ori. Totodată, au fost decorate drapelele de luptă a 39 de regimente. Repartiția ofițerilor decorați pe cele trei clase ale ordinului a fost următoarea: De remarcat că un singur ofițer român a fost decorat cu toate cele trei clase ale ordinului, este vorba de generalul de corp de armată adjutant Constantin Prezan
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
la Marengo (1800). Condițiile de admitere în această unitate de elită erau stricte: o carieră militară exemplară din punct de vedere disciplinar, 12 ani de serviciu militar și o înălțime minimă de 1,76 m. De-a lungul istoriei sale, regimentele Grenadierilor Călare au beneficiat de comandanți de valoare - Michel Ordener, Frédéric Henri Walther sau Claude Étienne Guyot - și s-a ilustrat prin șarjele sale devastatoare, care deseori contribuiau decisiv la obținerea victoriei. În 1805, la bătălia de la Austerlitz, Grenadierii Călare
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
totuși, din cauza unei neînțelegeri, au atacat împreună cu cuirasierii, dragonii și lăncierii, în timpul celei de-a doua șarje a Mareșalului Ney, fără a obține vreun rezultat notabil. Epopeea napoleoniană încheindu-se după bătălia de la Waterloo și Franța revenind la monarhia Bourbonilor, regimentele de Grenadieri Călare au fost desființate și transformat într-un corp de cuirasieri, cunoscându-se loialitatea feroce pe care Garda o păstra pentru Împărat.
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
fi învățat să scrie decât în adolescența târzie sau chiar mai târziu. Cariera sa timpurie nu a dat nici un indiciu despre viitorul său glorios: orfan încă de mic copil, tânărul Masséna este mult timp fără ocupație, apoi se înrolează în regimentul Royal Italien (1775), pe care apoi îl părăsește, după ce este concediat. Este pe rând vânzător, mus în marină și apoi brigand dar se dedică din nou carierei militare pe care nu o va mai părăsi, ascensiunea sa fiind una rapidă
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
Superioară de Ofițeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu (1960 - 1964) și Academia Militară (1973 - 1975). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost încadrat în funcțiile de comandant de pluton de infanterie Rgt. 3 infanterie (1964), ulterior de mitraliere antiaeriene în Regimentul 21 mecanizat, comandant de pluton și companie în Batalionul 22 vânători de munte în garnizoana Sf. Gheorghe (1965-1967), după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a din Cluj-Napoca, unde a activat până în anul 1973. Absolvind și
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
bun ostaș, pătruns de spiritul de disciplină și al ordinii. Astfel a avansat repede la gradul de maior și în același an înaintat la cel de colonel (1858). Pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza este colonel și comandant al aceluiași Regiment 1 de Infanterie, ce fusese comandat de tatăl său. Solomon a fost primit în 1861 de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei, cercetând posibilitățile unui sprijin rusesc pentru obținerea unirii depline a principatelor române. În ziua de 30 ianuarie
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
din cauza răsturnării domniei principelui Cuza, nici măcar două săptămâni mai târziu, pe 11/23 februarie. Colonelul, care nu intrase în complot împotriva domnitorului și care era de temut, a fost arestat. El totuși a izbutit să evadeze și să ajungă la regimentul lui nr. 1 de infanterie, und s-a aflat în siguranță. Solomon a fost ultimul Ministru de Război al lui Cuza care a abdicat de asemenea în aceeași noapte. În anul 1871, îl revedem pe Solomon ca general și comandantul
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
de Infanterie (1896), apoi Școala Superioară de Război (1905). A lucrat ca ofițer în diferite garnizoane, a participat la Al Doilea Război Balcanic (1913), cu gradul de maior, precum și la războiul de reîntregire (1916-1918), cu gradul de colonel, comandant al Regimentului 21 Infanterie. În Primul Război Mondial, a ocupat și funcția de Șef al Secției Informații din Marele Cartier General. Din anul 1919 a devenit general de brigadă, fiind numit adjutant al principelui moștenitor Carol (viitorul rege Carol al II-lea
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
la interval de două zile, Carol a refuzat să-l schimbe, cu Antonescu, pe generalul Uică. Biserica Sf. Nicolae din Vișeul de Sus este ctitoria generalului Uică (Istoria locală orală consemnează că generalul Nicolae Uică a venit în Vișeu la Regimentul 7 Grăniceri - Compania 1-a Grăniceri Pază Vișeu, în inspecție. După inspecție a cerut să vadă biserica ortodoxă. A fost dus la capelă unde s-a întâlnit cu preotul. Văzând că nu există biserică generalul s-a hotărât ca în
Nicolae Uică () [Corola-website/Science/304963_a_306292]
-
am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece»"”. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie (comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 și 1 Artilerie, Director al Pulberăriei Armatei) sau în eșaloanele superioare ale armatei: director al Artileriei în Ministerul de Război (1903-1907), comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1907-1910), director al Direcției
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
a fost un politician și general român. Din comunicatele oficiale ale Armatei Române la începutul lui 1917 reiese faptul că la Măgura Casinului și la Valea Susistei, Regimentul 77 Infanterie Botoșani a respins inamicul până la vechile poziții prin atacuri foarte puternice, iar Regimentul 8 Vânători, condus de colonelul Alexandru Gorski, a participat la bătălia de la Oituz, contribuind și el la oprirea înaintării inamicului. A fost secretar general al
Alexandru Gorsky () [Corola-website/Science/304988_a_306317]
-
un politician și general român. Din comunicatele oficiale ale Armatei Române la începutul lui 1917 reiese faptul că la Măgura Casinului și la Valea Susistei, Regimentul 77 Infanterie Botoșani a respins inamicul până la vechile poziții prin atacuri foarte puternice, iar Regimentul 8 Vânători, condus de colonelul Alexandru Gorski, a participat la bătălia de la Oituz, contribuind și el la oprirea înaintării inamicului. A fost secretar general al Ministerului Apărării (1918). În anul 1921, sub impulsul tradiției occidentale, guvernul României a adoptat ideea
Alexandru Gorsky () [Corola-website/Science/304988_a_306317]
-
participă la o manifestație la Milano unde întâlnește pe Benito Mussolini. Balbo va deveni garda de corp a lui Cesare Battisti în timpul conferințelor ținute de către acesta în favoarea intervenției Italiei în război. În timpul primului război mondial a prestat serviciu militar în cadrul Regimentului 8 al alpinilor. Promovat sublocotenent în 16 octombrie 1917 lasă batalionul deoarece fu destinat, la cererea sa, Depozitului Aeronautic din Torino pentru un curs de pilotaj, adevărata sa mare pasiune. Câteva zile după, datorită ofensivei austro-germane, fu constrâns să se
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]