8,522 matches
-
este considerată irelevantă pentru conținut ori funcție; ea dă primele (și poate cele mai importante) indicii în privința culturii în care mitul respectiv trăiește și deschide calea celorlalte analize (orice istorie povestită luată ca obiect de studiu exhibă caracteristici externe dimensiunea relatării și locul povestirii în corpus, interne ritmuri, diacronii și reguli de compunere narativă, dar și condiții de enunțare oră și loc al povestirii, identitatea și talentul naratorului, etc).22 Profesorul Ion Cuceu subliniază importanța metodologică a atenției acordate contextului în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o "concepție colectivă, un fel de credință, vagă de preferință, de cult sau de adorație laică spontană" (cum se petrec lucrurile în cazul vedetelor, al progresului, al vitezei sau al sportului). În fine, mai există mitul ca "istorioară, poveste sentimentală, relatare neverosimilă sau mincinoasă" (cum ar fi "bârfa" conform căreia Verlaine scria la beție). Pe scurt, Moirier operează cu mitul ca "o concepție colectivă bazată pe admirațiile și repulsiile unei societăți date".250 Miticul nu este neapărat mitologicul. Această afirmație le
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ridica la rangul de "cuvânt primordial", de Logos) ibid., p. 36. 204 Ibid., p. 39. 205 Ibid., p. 45. Mitul acoperă un câmp semantic larg și difuz, de la poveștile cosmogonice la fabule și alegorii, la romane și invenții (uneori chiar relatarea unor fapte reale, dispuse într-o schemă logic cauzală se ridică la rangul de mit, însă nu toate) iar formarea unui mit nu este o invenție, o creație, ci o actualizare, o reminiscență. ibid., p. 41. 206 Ibid., p. 47
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
răspund eu stins, Școala ce o voi înființa aici va avea nevoie de profesori, de pe acum te poți considera unul dintre ei, Mulțumesc, părinte! Mă întreabă despre rezultatele mele de la facultate, despre profesori, îi răspund reținut, măsurat, pare mulțumit de relatările mele, dă ușor din cap surâzând, în locul în care stă el acum pe lavița de lemn de sub fereastră stătea adeseori părintele Ioan când eu pe același scaun de la masă îi mărturiseam despre neînsemnatele mele păcate copilărești, în rest în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
patru genți pline cu bancnote nemarcate de cincizeci și o sută de dolari. Când am văzut că nu există nici o referire la Blanchard sau Kay Lake, am trecut rapid peste săptămâna când jaful a ținut prima pagină și peste două relatări ale investigației făcute de LAPD. Bandiții morți au fost identificați ca fiind Chick Geyer și Max Ottens, doi bătăuși din San Francisco fără legături cunoscute în L.A.. Martorii oculari de la bancă n-au putut să-i identifice pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
furaseră banii băncii și nu pe ai lui. Articolele lui Means se îndepărtau din ce în ce mai mult de subiect, așa că am întors pagină după pagină până am dat de titlul din 28 februarie: „Pontul unui polițist fost boxer, rezolvă sângerosul jaf bancar“. Relatarea era plină de laude la adresa domnului Foc, dar era săracă în fapte. Leland C. Blanchard, în vârstă de 25 de ani, polițist din Los Angeles atașat Diviziei Centrale și fost „om al casei“ de pe Hollywood Division Stadium, și-a chestionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un schimb de focuri! Patru infractori morți!“ Dedesubt erau instantanee cu Foc și Gheață în poziție de luptă, cu mănuși de box și șorturi, alături de pozele de cazier ale celor uciși. Am citit o descriere succintă a împușcăturilor și o relatare a meciului din octombrie, apoi l-am auzit pe Lee strigând: — N-o să înțelegi niciodată, așa că lasă-mă dracului în pace! Lee o luă la fugă, ocoli aleea și se îndreptă spre garaj, cu Kay după el. Eu am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Kay răsunară acordurile unui cvartet de Schubert, am scos o foaie de hârtie și un stilou din birou și am început să-mi scriu raportul legat de interogatoriul luat tatălui lui Elizabeth Short. Am menționat și alibiul lui de beton-armat, relatarea lui despre comportamentul fetei cât timp a stat la el în 1943, bătaia pe care a primit-o de la un soldat din Camp Cooke și parada de prieteni fără nume. Umflarea raportului cu detalii nesemnificative mi-a ținut gândurile departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o fotografie a lui Elizabeth Short, sub care scria „Dalia neagră“, urmată de „Astăzi autoritățile scormonesc viața amoroasă a tinerei Elizabeth Short, de douăzeci și doi de ani, victimă a „vârcolacului“, ale cărei aventuri au transformat-o peste noapte, potrivit relatărilor prietenilor ei, dintr-o fată cuminte într-o delincventă îmbrăcată în negru și ahtiată după bărbați, cunoscută sub numele de Dalia Neagră“. Am simțit-o pe Kay lângă mine. Mi-a luat ziarul, a aruncat o privire pe prima pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
marinarul și infanteristul care au salvat-o și i-a implorat să-i facă un copil. Infanteristul a refuzat-o, dar marinarul... a profitat de ea până ce a plecat pe mare. Mi-am amintit imediat de francezul Joe Dulange - despre relatarea lui în legătură cu ideea fixă a fetei că ar fi însărcinată și consultația falsă pe care i-a aranjat-o cu „amicul doctor“. Partea aia din povestea lui Dulange nu era chiar atât de aiurită pe cât am crezut la început Russ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nimeni nu ne poate reproșa că nu ne-am făcut treaba cum trebuie. Da, domnule, mormăi el cu gura plină. Insch Îi dădu liber polițistului și le făcu semn lui Logan și Watson. — Autopsia, spuse el direct și ascultă apoi relatarea lui Logan despre profanarea corpului lui David Reid la fel cum ascultase și raportul despre progresele echipei de căutare. Mut. Impasibil. Îndesându-și din când În când câte o bomboană În gură. Termină repede sticlele de cola și scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Beculețul roșu al robotului telefonic clipea. Preț de o clipă, Logan se gândi că trebuie să fie agenta Jackie Watson, dar când apăsă pe butonul Play, vocea lui Miller ieși din difuzor. Auzise că Hoitarul fusese Înjunghiat și voia o relatare exclusivă. Încruntându-se, Logan apăsă pe DELETE și se băgă În pat. Ziua de miercuri Începu așa cum avea să continuie. Proapăt ieșit de la duș, Logan fu prea lent pentru a răspunde Înainte să se declanșeze robotul. Un alt telefon de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sperii de sfârșitul ei. E ca și cum ai vrea să te Îndrăgostești de o femeie și te temi că nu va ști să te iubească. Din aceste ezitări, are de câștigat literatura, niciodată amantul ce ai vrea să fii! (luni) Miniroman (relatare autentică) Eram Într-o continuă Încordare a simțurilor, fără să știu ce așteptam. Parcă o altă ființă se afla În mine, mă dedubla și eu nu puteam să-i interzic nimic. Insul acela bolnav mă obseda zi și noapte, hipnotizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
încordarea, iar Franciscovich bătea ritmic în teaca pistolului, gest care de asemenea îi trăda nervozitatea. Ausonio încerca să ascundă ce simțea, însă trăgea mereu cu ochiul la cadavru. Sachs bănui ca era primul lor caz de omucidere. Ascultă cu atenție relatarea celor două: găsirea criminalului, lumina care le-a orbit, dispariția făptașului, baricada din sală și, în fine, din nou dispariția bărbatului, de această dată definitivă. - Spuneți că avea un ostatic la un moment dat? - Așa a spus el, răspunse Ausonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Povestea era într-adevăr cam trasă de păr, după cum se așteptase Rhyme. Nici șeful de sală și nici chelnerița nu aveau nicio idee cu privire la cine a fost acolo în urmă cu două săptămâni. - E un loc „foarte tranzitat”, termină Sellitto relatarea dându-și ochii pe spate. Am încheiat citatul. - Nu-mi place, spuse Sachs. - Ce nu-ți place? - Că ia masa cu încă trei persoane. Ce pune la cale? - Bună întrebare, fu de acord Bell. Credeți că mai lucrează cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Cunoști care ar putea fi fabricanții? - Nu, e probabil făcut în casă. Magicienii foloseau în trecut de pildă electrozi pentru a face leii să urle la comandă. Organizațiile pentru protecția animalelor nu ar mai permite asta acum. Bell își continuă relatarea, povestind ce se întâmplase când cei doi merseseră la cafea. - Legat de asta, a spus ceva ce mi-a atras atenția, anume că i se părea tot timpul că îi citește gândurile. Bell reluă apoi ce îi spusese Cheryl despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la Cirque Fantastique? Primesc o sută de CV-uri în fiecare săptămână. În cele din urmă, îi zâmbise. - Păi, ne-am gândit la asta. Omul Imobilizat are o idee pentru un număr care cred că ți-ar plăcea. Rhyme termină relatarea pentru Sachs. Kara spuse: - Ne-am gândit să botezăm trucul „Suspectul Evadat”. Am să îl includ în repertoriul meu. Sachs se întoarse către Rhyme: - Și motivul pentru care nu mi-ai spus până acum e că... - Îmi pare rău, erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
așa. Sunt destul de sigur că, de fapt, detestăm o serie de lucruri unul la celălalt și că, uneori, asta iese la iveală. Din fericire, mai frecventă e atmosfera sporadic tăcută, dar rezonabil pozitivă, care include un amestec de semiceartă și relatare a faptelor mundane, toate punctate de râsetele ocazionale. Cam atât ne apropiem de o seară obișnuită, iar eu am fost ușurat să descopăr când am ajuns acasă seara că asta era dispoziția. Am folosit pauzele dintre discuții ca să mă adun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Basie să le audă și Îl Încînta pe băiatul de serviciu cu povești despre mărețele case de pe Amherst Avenue. Jim inventa vieți de o strălucire uimitoare, pretinzînd că așa trăiseră părinții săi. Basie nu Înceta să fie fascinat de aceste relatări despre high life-ul din Shanghai. — Povestește-mi despre petrecerile la piscină, Îi ceru Basie În timp ce așteptau ca Frank să pornească motorul Înaintea ultimei lor vizite la piața din Hongkew. Îmi Închipui că era mare veselie. — Basie, bineînțeles că era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
praful cu mîna și, cu un efort, rosti singurele două vorbe consecutive În engleză pe care anii la Lunghua Îl Învățaseră. — Băiat dificil... Jim așteptă să continue, fascinat de saliva de pe buzele lui. Poate că sergentul Nagata ar aprecia o relatare de la fața locului despre raidul aerian. Dar sergentul intră În salonul bărbaților, strigînd În japoneză la cei doi doctori. Se uită În jos la bărbații aflați pe moarte, pentru care nu arătase niciodată nici cel mai mic interes, iar Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din camera lui. Exemplarele din Time, Life și Reader’s Digest acopereau toate aspectele posibile ale războiului, o lume În același timp familiară și totuși total Îndepărtată de propria sa experiență din Shanghai și Lunghua. În unele momente, În timp ce studia relatarea dramatică a unor bătălii de tancuri și debarcări pe plajă, se Întreba dacă el fusese cu adevărat În război. Dar continua să adune revistele de pe podeaua biroului comandantului, ascunzînd printre ele cîteva cutii suplimentare de Spam și lapte praf, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a-i citi un sonet, din cap. XVII); în aceeași ordine de idei intervin în narație cu istorisirea propriilor suferințe deja amintitul don Avito Carrascal, protagonistul romanului Dragoste și pedagogie, pe care Augusto îl reîntâlnește într-o biserică, și amara relatare a lui don Antonio, părăsit cândva de soția cu care se căsătorise din dragoste și refăcându-și viața, fără a se mai recăsători, alături de soția, și ea abandonată, a amantului soției sale, cu care are copii și care-l face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi mai avansată, nu vrea s-o facă unde e atâta lume care-o cunoaște și care poate ar mai veni s-o și felicite pentru asta. Cei doi prieteni tăcură o vreme și după ce scurta lor tăcere puse capăt relatării, Víctor zise: — Așa că du-te și însoară-te, Augusto, du-te și însoară-te, ca să ți se-ntâmple poate ceva asemănător; du-te și însoară-te cu pianista! — Și cine știe!... - zise Augusto parcă vorbind cu sine însuși -. Cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea mi-a cerut odată un roman ca să-și omoare timpul, mi-aduc aminte că mi-a cerut că să aibă dialog mult și foarte rapid. Da. Când într-un roman pe care-l citește dă peste descrieri, predici sau relatări lungi, le sare, zicând: umplutură, umplutură, umplutură! Pentru ea numai dialogul nu-i umplutură. Și, știi și tu, și-o predică se poate structura foarte bine într-un dialog... — De ce?... Pentru că oamenilor le place conversația de dragul conversației, chiar dacă nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu ești viu, dar nici mort, pentru că nu exiști... — Cum nu exist? - exclamă el. — Nu, nu exiști decât ca ființă fictivă; nu ești, sărmane Augusto, decât un produs al fanteziei mele și-a acelora dintre cititorii mei care vor citi relatarea scrisă de mine despre aventurile și necazurile tale fictive; tu nu ești decât un personaj de roman, sau de riman, cum vrei să-i spui. Acum ți-ai aflat prin urmare secretul. Auzind acestea, bietul om nu făcu o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]