5,397 matches
-
în matematică). De asemenea, a aprofundat textile clasice, precum "Șifa" a lui Avicenna, "Asfar" a lui Sadr al-Din Shirazi și "Tamhid al-qawa'id" a lui Ibn Turkah. Împreună cu Sayyid Husayn Badkuba'i a fost discipolul a doi dintre cei mai renumiți maeștri ai timpului său: Sayyid Abu'l-Hasan Jilwah and Aqa 'Ali Mudarris Zunuzi. Tabataba’i a fost atât un filosof și scriitor prolific, cât și o sursă de inspirație pentru discipolii săi. În ultimii ani ai vieții a susținut adesea
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
Bidăyat al-hikmah" și "Nihăyat al-hikmah", sunt considerate opere redutabile ale filosofiei islamice. Lui Tabataba’i îi mai aparțin și câteva tratate despre istoria șiismului. Unul dintre acestea cuprinde clarificările sale și expunerea credinței șiite ca răspuns la întrebările adresate de renumitul orientalist francez, Henry Corbin. Încă una dintre cărțile sale pe această temă, „Shi'ah dar Islam” a fost tradusă în engleză de către "Sayyid Hossein Nasr" cu ajutorul lui "William Chittick" sub titlul Islamul Șiit. Aceste cărți furnizează instrumentul academic ideal de
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
liceul "Isviçre". A fost pasionat de literatură încă din copilărie, iar interesul său a crescut și mai mult în perioada liceului, cănd folosindu-se de limba franceză dobândită în anii de studiu, începe să citească opere ale unor scriitori occidentali renumiți precum Flaubert, Alphonse Daudet sau Guy de Maupassant, traducând chiar una dintre operele acestuia din urmă, traducere pe care avea să o publice în revistă "Türk", patronată de Șerafettin Mağmumi. În anul 1908 revine la Istanbul și se instalează alături de
Yakup Kadri Karaosmanoglu () [Corola-website/Science/330930_a_332259]
-
sticle, reprezentând tezaurul prețios atât al combinatului, cît și al Republicii Moldova. Astfel, în numeroasele firide se păstrează mărci de vinuri de producție europeană produse pînă la începutul celui de-al doilea război mondial: o parte din colecția legendară Göring cu renumitele vinuri Moselle, Burgundia și Rhein de elită, și mărci renumite care prezintă mândria vinificației mondiale - Bordeaux, Tokaj, magnifica colecție de vinuri Porto de producție clasica Portugheză. Perla din colecția vinurilor prețioase este vinul “Ierusalim de Paști” produs intr-un singur
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
Republicii Moldova. Astfel, în numeroasele firide se păstrează mărci de vinuri de producție europeană produse pînă la începutul celui de-al doilea război mondial: o parte din colecția legendară Göring cu renumitele vinuri Moselle, Burgundia și Rhein de elită, și mărci renumite care prezintă mândria vinificației mondiale - Bordeaux, Tokaj, magnifica colecție de vinuri Porto de producție clasica Portugheză. Perla din colecția vinurilor prețioase este vinul “Ierusalim de Paști” produs intr-un singur lot în anul 1902. Chiar și la începutul secolului trecut
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
brut de 5 ani. Această capodoperă vinicolă se fabrică din soiul Pinot Noir. Este spumantul ce evocă eleganță și clasă prin buchetul său floral fin și gustul său delicat și proaspăt. Acest spumant deosebit se produce conform metodei Champenoise în renumitele beciuri de la Cricova. Spumantul „Grand Vintage 2007” a cîștigat medalia de argint în cadrul celei de-a 11 competiție internațională a celor mai bune vinuri spumante - Efervescente du Monde 2013 din Franța. Gama exclusivă de spumante „Cricova Cuvée Prestige” Concepute din
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
perlare fină și persistentă, cu un final vibrant, prelung. Gama exclusivă de vinuri „Cricova Prestige Collection” O gamă excelentă de vinuri nobile sunt produse din struguri de soiuri europene, recoltați de pe podgoriile proprii Cricova-Criuleni și Cricova-Găvănoasa, se maturează ulterior în renumitele beciuri „Cricova” de la 6 luni pînă la 2 ani în butoaie de stejar. Aceste vinuri sunt bogate în tanini și se disting printr-un buchet fin, cu semne clare de maturare și un gust echilibrat și catifelat, ceea ce se datorează
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
la granița dintre Siria și Iraq), Sinan ajunge în Alep, cândva în jurul lui 1162, deghizat într-un comerciant și ascunzându-și permanent identitatea, întrucât Alepul se afla sub controlul lui Nur al-Din Mahmud Ibn Zangi (1146-1174), de altfel o căpetenie renumită și un selgiukid sunnit, ostil mișcării ismailite. Odată ajuns în Siria, primește ordin de la Alamut să se îndrepte către fortărețele ocupate de ismailiți din vestul Siriei, precum castelul Al-Kahf, pentru a i se subordona stăpânului bastionului, Abu Muhammad. Sinan îl
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
său nu s-a bucurat de aprecierea savanților musulmani sau a poporului, ba chiar i s-au adus anumite porecle de ocară, ajungând să fie cunoscut drept Mülakkap Mustafa Efendi, "Mustafa Efendi cel poreclit". Mama poetului, Saliha Hatun provenea din renumitul neam al "Karaçelebizâdeler"-ilor, prezent încă din vremea căderii Constantinopolului (1451- 1471). Această familie de prestigiu avea să fie zdruncinată de uciderea prin linșare a bunicului viitorului poet și cuprinsă de nesiguranța vieții, proprietății și onoarei, ba chiar de teama
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
a mutat în Anglia în 1960, când avea cinci ani. Ishiguro a obținut diplomă de licență la Universitatea din Kent în 1978 și diplomă de masterat la Universitatea din East Anglia lui în 1980. Ishiguro este una dintre cei mai renumiți autori de ficțiune contemporani din lumea anglofona, fiind nominalizat de patru ori la Premiul Booker Mân, pe care l-a cștigat în 1989, cu românul "The Remains of the Day". În 2008, The Times l-a clasat pe Ishiguro locul
Kazuo Ishiguro () [Corola-website/Science/334907_a_336236]
-
ziua în care fortul Pont Saint-Louis s-a angajat în ultimele dueluri de artilerie cu bateriile italiene. Tirul tunurilor franceze a împiedicat până la data semnării armistițiului traversarea de către vehiculele italiene a podului. Cucerirea „perlei Franței”, localitatea Menton, o destinație turistică renumită a fost „un succes incontestabil (chiar dacă un pic cam costisitor)” ("un succès incontestable [même s'il a coûté cher]"). Mussolini a vizitat câmpul de luptă pe 1 iulie și a declarat într-o emisiune radiodifuzată de la Roma că „infanteria noastră
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
percuționist în ansamblul de muzică al trenurilor militare, Bolling s-a antrenat într-o activitate muzicală intensă în domeniul jazzului la cluburile Saint Germain, Vieux Colombier, Le Caveau de la Huchette etc. A ajuns să cânte la un nivel profesionist alături de renumiți soliști de jazz veniți în capitala Franței, precum Lionel Hampton, Roy Eldridge, Kenny Clarke, Rex Stewart, Buck Clayton, Albert Nicholas, L-a cunoscut personal pe Duke Ellington, a cărui artă și personalitate exercita asupra să o mare influență. Făcând cunoștință
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
călugări, în schitul Dălhăuți. A fost hirotonit ca preot și a condus ca stareț aproape douăzeci de ani schitul Dălhăuți. A adunat în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri moldoveni, munteni, ardeleni și ruși, formând o școală duhovnicească renumită. Prin anii 1730-1733 s-a retras împreună cu 12 ucenici la Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului, ce fusese ctitorit de domnul Constantin Mavrocordat într-o pădure de foioase și conifere de la poalele muntelui Ulmușoru (943 m). Acolo a construit o
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
Baronul Simeon Gheorghe de Șină, cunoscut și ca Simon Georg Freiherr Șină von Hodos und Kisdia (n. 15 august 1810, Viena - d. 15 aprilie 1876, Viena) a fost unul din cei mai renumiți întreprinzători și bancheri austrieci, diplomat (ministru plenipotențiar al Greciei în Viena, München și Berlin), consilier secret și membru al Camerei Superioare al imperiului austriac (1874), dar în mod îndeosebit umanist și mecena. Mai departe, nobilul a fost membru al Senatului
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
mari de vrăjitoare, prin grădini, parcuri, fânațe, pășuni, preferat în zone cu iarbă, unde de obicei pasc ierbivori (în special oi și cai), de la câmpie până la munte, din (aprilie) mai până în noiembrie. Primul micolog care a descris buretele a fost renumitul om de știință Carl von Linné în volumul 2 al lucrării sale "Species Plantarum" din 1753 sub denumirea "Agaricus campester", minimal corectată în numele actual "Agaricus campestris" prin marele savant Elias Magnus Fries (1821). Redenumirea în "Psalliota campestris" prin botanistul francez
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
sa, ca unul din cei mai faimoși foști elevi. Multe specii, de exemplu soiurile "Boletus queletii" și "Russula queletii" poartă numele lui. Lucien Quélet este recunoscut ca unul dintre giganții istoriei micologiei. Aici o selecție de bureți descriși de savant: Renumitul Elias Magnus Fries i-a dedicat chiar un gen: "Queletia quelentii". Alte șaizeci de specii au fost dedicate lui de micologi din toata lumea sub epitetul "queletii" respectiv "queletianus" sau "queletianum": "Boletus (Tubiporus), Bovista, Cantharellus, Cellularia, Ceratellopsis, Clitocybe, Coprinus, Corticium
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
La rândul lor, „națiunile” formau două mari grupări: "Natio Citramontana" (studenții din peninsula italică) și "Natio Ultramontana" (studenții veniți din țările situate dincolo de Alpi, străinii). În secolele XV - XVIII, când Padova se afla sub dominația Republicii Venețiene, universitatea a devenit renumită în întreaga lume pentru studiile și cercetările ce se efectuau aici, în special în domeniile medicinei, astronomiei, filozofiei și dreptului. În această perioadă s-a adoptat deviza latină "Universa universis patavina libertas" („Libertatea universitară padovană pentru toată lumea”). După unificarea Italiei
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
regilor Qajari, precum și diverse alte ceremonii oficiale au fost efectuate de la acest Iwan. Ultima dintre aceste ceremonii a fost încoronarea lui Reza Khan în 1925. Sală Oglinzilor este situată la vest de Sală de recepție. Este una dintre cele mai renumite Săli ale Palatului Golestan. A fost construită în același timp cu „Sala de recepție” între 1874 și 1877 Această sală a fost dedicată tronului Păunului („Takht-e Tavous”) și Coroanei Kianid atunci cand obiectele din vechiul muzeu au fost mutate în noul
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
Alături de Șaporin a continuat studiile postuniversitare până în anul 1959. În perioada celui de Al Doilea Război Mondial (octombrie 1941), familia Șcedrin a fost deportată în Samara, localitate unde a fost deportat și Dmitri Șostakovici, care în acea perioadă a finisat renumita sa Simfonie nr. 7. Tânărul a avut prilejul de a o auzi la repetiția generală, condusă de dirijorul S. Samosud. D. Șostakovici și tatăl compozitorului, Constantin Șcedrin, au colaborat la Uniunea Compozitorilor din URSS, cel dintâi - în calitate de președinte, cel de-
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
în Grecia. Iar la 17 interpretaează la țambal Rahmaninov, Chopin, Schuman, Schubert și Mozart stârnind mii de aplauze la Scala di Milano. Cel mai important moment din viata sa de artist, este întâlnirea cu acela care îi va fi mentor , renumitul artist american Chick Corea. Cântând în deschiderea a câteva concerte ale acestuia. La vârsta de 24 de ani se căsătorește, are un băiat, ulterior însă va divorța. Lorin îi calcă tatălui său pe urme studiind încă de mic muzica și
Marius Mihalache () [Corola-website/Science/331991_a_333320]
-
ani se căsătorește, are un băiat, ulterior însă va divorța. Lorin îi calcă tatălui său pe urme studiind încă de mic muzica și îndrăgind tobele, după ce îl descoperă pe Ovidiu Lipan Țăndărică. Marius Mihalache a împărțit scena cu mulți artiști renumiți precum Gloria Gaynor și Nina Simone. Înainte de lansarea primului său album în 1998, artistul compune coloana sonoră pentru mai multe filme și seriale TV , cum ar fi Asfalt Tango (1995), Filantropica (2002), Garcea și oltenii (2002), La urgență (2006) , Ticăloșii
Marius Mihalache () [Corola-website/Science/331991_a_333320]
-
(în , numit și Andrei Mihailovici Budker; n. 1 mai 1918, satul Murafa, regiunea Vinița, Ucraina - d. 4 iulie 1977, Novosibirsk) - a fost un renumit fizician sovietic, specializat în fizica nucleară și reactoare nucleare. A fost ales membru corespondent al filialei din Siberia a Academiei de științe a URSS în anul 1958 și a fost promovat ca Academician al Secției de Fizică nucleară a Academiei
Gerș Budker () [Corola-website/Science/337022_a_338351]
-
Excelență și Medalia Opera Omnia. La Gala Premiilor UNITER 2015 din București, Premiul Președintelui UNITER, Ion Caramitru, este acordat domnului Romeo Belea, ajuns la venerabila vârstă de 83 de ani, arhitectul Teatrului Național „I.L.Caragiale”, ca recunoaștere a meritelor acestui renumit și neobosit artist al formelor. Articol de Ciprian Enache "Personalități româești în construcții - Romeo Ștefan Belea", Revista Construcțiilor - Nr. 105, Iulie 2014 Hotel Intercontinental în Bucharest: competitive advantage for the socialist tourist industry în România, posted October 11, 2014 by
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
acea perioadă. În anul 1971 a absolvit Facultatea de Tehnologie a Universității Tehnice din Moldova, specialitatea Oenologie, iar în anul 1980 doctorantura de pe lîngă Institutul Unional de Viticultura și Vinificație „Magaraci”, avînd fericită ocazie de a se află printre discipolii renumitului savant de talie internațională, profesorul Gherman Valuico. În perioada anilor 1971- 1976 a activat în calitate de lector la Colegiul Național pentru Viticultura și Vinificație, din anul 1980 - în cadrul Institutului de Tehnologii și Proiectări al A.Ș.P. „Ialoveni” în calitate de cercetător științific
Emil Rusu () [Corola-website/Science/337459_a_338788]
-
ce influențează acest proces, șunt redate procedeele tehnologice noi de fabricare a vinurilor peliculare, care au fost implementate la fabrica de vinuri „Vinuri Ialoveni” - unică fabrică specializată în producerea vinurilor de tip Heres din fosta Uniune Sovietică. Colaborarea fructuoasa a renumiților oenologi Gheorghe Cozub și Emil Rusu, împreună cu cercetătorii și specialiștii Asociației de Știință și Producție „Ialoveni” a dus la crearea bazei științifice a producerii vinurilor peliculare și implementarea rezultatelor cercetărilor în producere. Această a permis majorarea volumului de producere a
Emil Rusu () [Corola-website/Science/337459_a_338788]