5,533 matches
-
History: the Case of Bulgaria", pp. 411-418). În privința rolului jucat de manuale și antologiile școlare în procesul de emergență a literaturii naționale, rețin observația lui Alexander Kiossev referitoare la funcția lor clasicizantă: "manualele tind să normalizeze și să instituționalizeze o retorică elitistă romantică, un "discurs al clasicului"". (Kiossev, "National Identity and the Textbooks of Literary History", p. 414). 107 Emmanuel Lozerand, Littérature et génie national. Naissance d'une histoire littéraire dans le Japon du XIXe siècle, Les Belles Lettres, Paris, 2005
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
diferență, iar PPI a fost chiar atacat de presa catolică (Corriere d'Italia) în 1923, deoarece dăduse afară din partid opt candidați pe motiv că votaseră în favoarea legii Acerbo pentru reforma electorală. În 1923, o parte din PPI, influențată de retorica naționalistă, s-a arătat dornică de a colabora cu fasciștii, dar L'Osservatore Romano și La Civiltà Cattolica nu erau de acord. În același an, Papa Pius XI, prin enciclica Rerum omnium (26.I.1923)232, l-a desemnat pe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
asupra originii și răspândirii naționalismului, Editura Integral, București, 2000. Andres-Gallego, J., Pazos, A.M., La Iglesia en la Espana contemporanea, 1800-1936, Encuentro, Madrid, 1999. Anton, Mioara, Propagandă și război. Campania din Est 1941-1944, Editura Tritonic, București, 2007. Arhip, Odette, Teoria argumentării. Retorica modernă: structuri și strategii argumentative în discursul juridic, politic și literar, Sedcom Libris, Iași, 2003. Bauer, Eddy, Espias, Enciclopedia del Espionaje, vol 8, Editura Idees&Editions, Paris, 1971. Bălan, Ioan, "Raporturile noastre diplomatice cu Vaticanul", în Cultura creștină, anul IX
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cât mai rapidă a conflictului israeliano-palestinian se impune o cooperare deplină a celor patru parteneri în cadrul instituționalizat al Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, care să se reflecte mai mult în luarea unor măsuri concrete și realiste și mai puțin în exersarea unei retorici discursive.989 La reuniunea Cvartetului pentru Orientul Mijlociu 990 (din 24 octombrie 2014), desfășurată la Bruxelles 991, discuția s-a axat în principal asupra adoptării unei rezoluții ONU privind perspectiva retragerii totale a Israelului din Cisiordania, Fâșia Gază și Ierusalimul de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
revoluționare. Mai târziu, au constituit celebrul cordon sanitar împotriva sovieticilor, cărora nu le-au permis decât foarte târziu reintegrarea în sistemul internațional. Relația regimurilor comuniste cu fervoarea națională s-a modificat în timp. Punctul de cotitură în integrarea naționalismului în retorica de tip comunist pare a fi cea de-a doua conflagrație mondială. În încercarea de mobilizare a populației, simpla ideologie oficială nu a fost de ajuns, astfel încât autoritățile sovietice, în uriașul lor efort pentru câștigarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
fascinația ocultismului și îndatorate masoneriei, societățile secrete educă și inspiră. De la carbonari până la mazzinieni, romanticii revoluționari ai veacului al XIX-lea trăiesc în această lume subterană, dominată de propriile sale coduri și venerând propria sa divinitate. Dincolo de naivitatea grandilocventă a retoricii, gesturile acestor societăți secrete pregătesc anul 1848, anunțând noblețea sacrificiului lui Garibaldi. Câmpia de la Islaz este parte din această hartă europeană a reveriilor revoluționare. Simptomatic, linia de demarcație dintre pasiunea națională și „chestiunea socială“ străbate întreg secolul al XIXlea. Și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
până la momentul de turnură de la 1876, urmează tiparul revoluționar al ridicării maselor. Itinerarul biografic tragic al lui Barbu Catargiu se desenează pe acest fundal ce reînvie practicile unei revoluții franceze pe care liberalii radicali munteni o urmăriseră, fascinați, la 1848. Retorica revoluționară este dublată de apelul constant la o „clasă de mijloc“ improvizată și obsedată de politică. Radăcinile criticii junimiste se află, astfel cum sugerează Filitti, în radicalismul agitatoric al radicalilor munteni. Întradevăr, din rândurile boierimii liberale sa desprins atunci, în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mai înaltă în diversele ramuri ale vieții publice?<ref id=”1”>Idem.</ref> Gradualismul și organicitatea sunt, în imaginarul politic junimist, indisociabile de preferința acordată moderației nespectaculoase. În contra direcției revoluționare, care face apel la modificările dramatice de decor și la retorica inflamată, junimismul militează, nu mai puțin pasionat, pentru evoluția care face să rodească sâmburele din solul național. Din această perspectivă, se poate observa în reflecția lui Carp o obsesie a policentrismului: modernizarea ro mânească păcătuiește prin concentrare administrativă și prin
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
subiect, lansează un titlu provocator: „istoricul cercetărilor privind substratul” pentru a continua cu o altă asemenea provocare privind „teritoriul, cultura, istoria” populației traco-getice. Nu voi mai insista în linia volumului decât pentru a da un citat mai lung, lăsând deoparte retorica mustrătoare și critica fals-revoltată a autorului față de studiile care i-au premers în deslușirea originilor unor cuvinte din limba română: „La sporirea confuziei au contribuit nu numai carența metodelor și mijloacelor adaptate dar [...] și tendințele unilaterale cu preocupări excentrice de-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe procedeul explicării numai sub specia cauzalului) și resemnifică tradiția gândirii dialecticii clasice într-un triplu proiect în reconstrucție: în logică și metodologie; în ontologia umanului (și a creației umane); în teoria modernă a limbajului (cu acțiune în regândirea problematicii retoricii, poeticii, stilisticii, chiar semioticii)”. Narațiunea a continuat totuși să supraviețuiască în cultura istorică înțeleasă ca „povestire” sau „poveste” pură. în ciuda invadării tuturor câmpurilor producțiilor intelectuale de către jargonul ceaușist, chiar activiști culturali au resimțit că istoria, atunci când trebuie explicată pe înțelesul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a fost unul prudent, profesorul L. Rusu fiind ocolit. Revistei „Junimii” îi este consacrată o monografie de către P. Marcea (Convorbirile literare și spiritul critic, Editura Minerva, București, 1972). în sinteze dispar ca prin minune rămășițele limbii de lemn și etichetările, retorica de clasă pierde din asprime. Excepție nu face nici o sinteză de filosofie, apărută în 1972, articolul fiind elaborat la un nivel și astăzi acceptabil, pe alocuri chiar supralicitându-se: Maiorescu „apreciază [socialismul și comunismul] pentru năzuința de a da o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sfera de responsabilitate a URSS. înlăturarea regimului Nagy a fost semnalul unei replieri pe o poziție mai conservatoare a Moscovei, având ca element central reafirmarea valabilității doctrinei marxist-leniniste și a unității indestructibile a lagărului socialist, pe fondul unei înăspriri a retoricii antioccidentale. Consacrarea oficială a acestor principii și extinderea lor la întregul spațiu comunist s-au realizat în cadrul unei reuniuni a reprezentanților regimurilor din Bulgaria, Cehoslovacia, România, Ungaria și Uniunea Sovietică, desfășurată la Budapesta, în perioada 1-4 ianuarie 1957. Cu această
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
regimul de la București va urma pas cu pas poziția Moscovei în problemele ideologice, atât în cadrul mișcării comuniste, cât și în raporturile cu Vestul. Singurele diferențe care se vor manifesta vor fi unele de nuanță (de exemplu, tonul mai moderat al retoricii antiiugoslave) sau de lansare a unor propuneri, în cadrul acțiunilor mai largi inițiate de sovietici. 5. Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957 Exprimarea fidelității față de principiile care stăteau la baza politicii externe a URSS și susținerea acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Comunismul național nu are nimic comun cu marxismul, n-are nimic comun nici cu internaționalismul proletar, nici cu interesele naționale reale ale popoarelor. în esență este vorba de revizionism îmbibat cu naționalism burghez”. Nu trebuie să facem însă confuzie între retorică și activitatea practică. Așa cum putem constata astăzi din dosarele declasificate din arhiva fostului partid comunist, exista o discrepanță evidentă între cele două aspecte. La momentul 1957 însă, strategia de îndepărtare de Moscova era servită mai bine prin declarații de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fostului partid comunist, exista o discrepanță evidentă între cele două aspecte. La momentul 1957 însă, strategia de îndepărtare de Moscova era servită mai bine prin declarații de tipul celor de mai sus. După anii ’62-1963, când „desatelitizarea” va deveni efectivă, retorica regimului va fi și ea adaptată în consecință. O asemenea diferență între declarații și acțiunile concrete se constată în raporturile cu Belgradul. în intervenția de la Plenara din iunie 1957, Gheorghiu-Dej s-a situat de partea Moscovei în disputa ideologică sovieto-iugoslavă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mare importanță în acel moment. Opinăm că în „cazul Avramescu” sunt încă unele chestiuni necunoscute pentru a risca evaluări definitive. Spulberarea iluziilor germane și legionare 9.1 . Un zbor cu destinație schimbată. Capturarea lui A. Schmidt și C. Stoicănescu Dincolo de retorica proprie legionarilor, adică de luare a unor dorințe drept realitate, pregătirile pentru o acțiune antisovietică în România erau foarte înaintate la sfârșitul lunii ianuarie 1945. însă operația s-a prăbușit din cauza unei situații neprevăzute. După cum aminteam, la București funcționau, înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alături de englezi, care excelează în această meserie a jurnalismului, mai bine decât germanii, care sunt greoi, chiar dacă sunt foarte preciși, și, bineînțeles, mai bine decât francezii și italienii, care nu se pot lăsa de obiceiul de a face și puțină retorică și figuri de stil pe lângă ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experiență pasionantă. Câte pagini trebuia să aibă raportul? Fiecare țară avea alocat un anumit spațiu... în cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
De asemenea, se vorbește despre partid numai ca despre o putere represivă și negativă. însă controlul unei puteri nu poate fi niciodată total, ceea ce conduce la ideea unei puteri care recurge la o formă pozitivă de integrare în sistemul dominant: retorica adeziunii, a solidarității, a unității (a se citi „uniformizării”). Partidul avea nevoie de consens, de convingeri, de adeziuni, de aclamații. Discursul Bisericii a oferit motivații serioase pentru manifestarea adeziunilor. Faptul că Biserica a dat atât de mult de lucru Securității
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
BOR, istoria postdecembristă a adus timpuri triste. Nu mai este personaj principal nici ca victimă și nici ca agresor. Se împăca mai bine cu regimurile de extremă (de dreapta sau de stânga). Ea avea un limbaj universal pentru ambele direcții. Retorica sacerdotală antidemocratică, anticapitalistă și mesianică se potrivea de minune și pentru fasciști, și pentru comuniști. Acum este puțin mai greu, pentru că discursul trebuie adaptat din mers. Problema este că BOR e nevoită să producă o pluralitate de discursuri, lucru cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de citit cu interes analiza pătrunzătoare, îndrăzneață, la care Ana Daniela Budică supune revista BOR pentru a desprinde imaginea despre sine a Bisericii Ortodoxe Române după 1990. Un discurs echivoc, apologetic, presărat cu formulele unei „limbi de lemn” profesionale. Această retorică, neîncetat preocupată să de-laicizeze istoria națională, n-aș putea-o compara decât cu frescele noi cu care parohul decorase acum câțiva ani venerabila biserică „din groapă” de la Sibiu, în care figurau Cuza, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu și nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sumară a soluțiilor propuse, făcând ca importanța demersului să se limiteze la nivelul diagnozei anunțate. Studiul are, de altfel, meritul de a fi, probabil, cel mai consistent și mai categoric de acest gen, redactat intenționat într-un limbaj plasat în afara retoricii pedagogice tradiționale. Practic, se dorește o scrutare pertinentă, din afara sistemului, care să fisureze monopolul deținut de acest sistem asupra imaginii de sine. Se evită vehicularea unor proiecte noi cu ajutorul unor noțiuni vechi, de pildă cele care delimitează palierele școlarizării: preșcolar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Putem adică găsi un alt logos de tăria logicii din cea de a doua tematizare, care să confere lumii o inteligibilitate semnificantă? Pentru început vom spune că în discursurile oamenilor există și alte figuri decât cele logice, ale raționamentelor: tropii retoricii. Puzderia figurilor retoricii se poate restrânge la două forme fundamentale: metafora și metonimia. Să ne reamintim că, în Traumdeutung, Freud descoperise trei procedee ale construcției visului: 1. înscenarea, punerea pulsiunilor în scena onirică; 2. condensarea, suprapunerea în aceeași figură a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un alt logos de tăria logicii din cea de a doua tematizare, care să confere lumii o inteligibilitate semnificantă? Pentru început vom spune că în discursurile oamenilor există și alte figuri decât cele logice, ale raționamentelor: tropii retoricii. Puzderia figurilor retoricii se poate restrânge la două forme fundamentale: metafora și metonimia. Să ne reamintim că, în Traumdeutung, Freud descoperise trei procedee ale construcției visului: 1. înscenarea, punerea pulsiunilor în scena onirică; 2. condensarea, suprapunerea în aceeași figură a mai multor personaje
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sintagmatică - afazie paradigmatică. Importanța și tăria discursivă a metaforei și metonimiei, a figurilor retorice, ne sunt suficiente pentru a pune în paralel cu facultatea gândirii logice din planul tematizării cunoașterii, o facultate a limbajului mai profundă, pentru că, dacă nu figurile retoricii, măcar categoriile gramaticii sunt mai profunde, ireductibile și prealabile categoriilor logicii. Oricum, limbajul primează cunoașterii: copilul învață mai întîi să vorbească și felul cum își reprezintă el lumea este îndatorat ordinii prime a semnificațiilor sau, cum s-a spus, "structurilor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fost preluate de școlile ulterioare ale lingvisticii structurale și ele sunt prezente și în axele fonologilor, care definesc ocurențele fonematice, ca și în distribuțiile sintagmatice, reluate paradigmatic, ale glossematicienilor. Totodată ele au primit o accepțiune mai largă evoluând și spre retorică și psihiatrie, ca în studiul lui Roman Jakobson, Două aspecte ale limbajului și două tipuri de afazie (1956), unde acesta precizează că "dezvoltarea unui discurs se poate face pe direcția a două linii semantice diferite: o temă aduce o alta
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]