5,680 matches
-
prozodia". Pentru Conachi și comilitonii săi erosul este cauza și temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele stihurghiriei și noima prozodiei propuse de Conachi: "Retorica poeziei se confundă, la 1820, cu retorica erosului. Figurile erosului exprimă disponibilitățile și formele sensibilității omului. Gîndirea, reveria, fantezia lui trec prin acest teritoriu unde bucuria e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann îl asemuiește cu un spital
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este cauza și temeiul poeziei. În fapt, cel care a scris Visul amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele stihurghiriei și noima prozodiei propuse de Conachi: "Retorica poeziei se confundă, la 1820, cu retorica erosului. Figurile erosului exprimă disponibilitățile și formele sensibilității omului. Gîndirea, reveria, fantezia lui trec prin acest teritoriu unde bucuria e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann îl asemuiește cu un spital: Spitalul Amorului. Iubirea este, într-adevăr, înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
succes istoric de nedepășit, din varii motive, pe care, cu încăpățânare, ieșenii nu obosesc să-l celebreze, în ciuda faptului că orașul lor, capitală europeană înainte de 1859, a fost tragicul perdant al acestei lecții de altruism politic în favoarea interesului național. Dincolo de retorica naționalistă, inevitabilă aici, din astfel de celebrări nu rămân, în fond, decât imagini disparate care scurtcircuitează viu, asemeni unui flash de neuitat, memoria colectivă sau amintirile noastre fugare. Dacă un astfel de moment poate fi refăcut narativ, dacă se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scriitor, profesor și blogger, a unui text odios împotriva unei candidate la președinție, singura cu adevărat independentă, scris de un amploaiat al unei cunoscute gazete umoristice. Cum nu mă interesează, în general, opiniile partizane lipsite de argumente și înecate în retorică manipulatoare, trecusem, destul de scârbit, peste articolașul în cauză, parte a unei campanii mizerabile pe care respectivul autor o duce, din motive obscure pentru mine, și pe blogul personal, împotriva unor personaje politice mai credibile din menajeria contemporană. Reluat însă aprobator
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Crișan” (1957-1961). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1968, fiind repartizat cercetător la sectorul de istorie literară al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române. În 1974 își susține doctoratul cu teza Retorica ficțiunii. Urcă toate treptele profesionale din cercetare, până la gradul de cercetător științific principal gradul I (1990). În 1981 și 1982 este trimis lector de limba și literatura română în Statele Unite ale Americii, la University of Washington din Seattle. Obține în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
orizont al conștiinței faptului estetic”, fie și prin limitarea investigației la presa literară din Transilvania. Dar tot așa de bine ar putea fi un exercițiu ca „formă a propriei facultăți creatoare”. Fiecare articol ar deschide perspectivele unei sinteze viitoare privind retorica și hermeneutica unor clasici interbelici, teoria criticii, deslușirea tehnicilor jurnalului la scriitorii contemporani etc. Interesul pentru Liviu Rebreanu pare a izvorî din cercetarea unei reviste locale, „Consinzeana”, la care scriitorul colaborase în perioada începuturilor sale. Dar S. este la curent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
altă secvență, Eroul problematic, se rediscută o formulă a lui G. Călinescu, după care Ion se definește ca un „erou de epopee care trece prin criza așezării la casa lui”, fundamentală în roman fiind solidaritatea tragică dintre om și pământ. Retorica literară românească (1976) este o carte doctorală, cu o bogată informație de specialitate, urmărind o istorie universală a conceptului, punctele de contact cu religia, antiretorica, o analiză a domeniului în literatura română. Din aceeași sferă de preocupări face parte și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
surpriză apariția, în 1999, a unui „jurnal american”, Strategia disperării. Este o biruință a spiritului critic liber care nu trebuie să fie preocupat - într-o formulă a lui Sainte-Beuve - decât de adevăr și de inteligența lui. SCRIERI: Progresii, Cluj, 1972; Retorica literară românească, București, 1976; Românii în periodicele germane din Transilvania (1778-1840) (în colaborare cu Iosif Pervain și Ana Ciurdariu), I-II, București, 1977-1983; Scriitori români (în colaborare), București, 1978; Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, București, 1978; În căutarea formei, Cluj-Napoca, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
București, 1999 (în colaborare cu Ioana Stanciu); Susan Sontag, Boala ca metaforă, Cluj-Napoca, 1995; Leonard W. Taylor, Regele aurului și Regina Maria, București, 1996. Repere bibliografice: Mircea Popa, „Progresii”, TR, 1972, 39; Zaciu, Colaje, 127-136; Al. Andriescu, O disciplină controversată: retorica, CRC, 1976, 33; Doina Uricariu, Tradiția modernității, LCF, 1976, 38; Eugen Todoran, „Retorica literară românească”, O, 1976, 40; Mihai Dinu Gheorghiu, „Retorica literară românească”, RL, 1977, 4; Radu G. Țeposu, „Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei”, CNT, 1978, 51; Iorgulescu, Scriitori, 342-343
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
1995; Leonard W. Taylor, Regele aurului și Regina Maria, București, 1996. Repere bibliografice: Mircea Popa, „Progresii”, TR, 1972, 39; Zaciu, Colaje, 127-136; Al. Andriescu, O disciplină controversată: retorica, CRC, 1976, 33; Doina Uricariu, Tradiția modernității, LCF, 1976, 38; Eugen Todoran, „Retorica literară românească”, O, 1976, 40; Mihai Dinu Gheorghiu, „Retorica literară românească”, RL, 1977, 4; Radu G. Țeposu, „Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei”, CNT, 1978, 51; Iorgulescu, Scriitori, 342-343; Tudor Ionescu, „Textul ipotetic”, ST, 1984, 11; Leon Volovici, Romancierii spațiului evreiesc, „Minimum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
București, 1996. Repere bibliografice: Mircea Popa, „Progresii”, TR, 1972, 39; Zaciu, Colaje, 127-136; Al. Andriescu, O disciplină controversată: retorica, CRC, 1976, 33; Doina Uricariu, Tradiția modernității, LCF, 1976, 38; Eugen Todoran, „Retorica literară românească”, O, 1976, 40; Mihai Dinu Gheorghiu, „Retorica literară românească”, RL, 1977, 4; Radu G. Țeposu, „Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei”, CNT, 1978, 51; Iorgulescu, Scriitori, 342-343; Tudor Ionescu, „Textul ipotetic”, ST, 1984, 11; Leon Volovici, Romancierii spațiului evreiesc, „Minimum” (Tel Aviv), 1985, 5; Nicolae Manolescu, Tot despre actualitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
cât mai rapidă a conflictului israeliano-palestinian se impune o cooperare deplină a celor patru parteneri în cadrul instituționalizat al Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, care să se reflecte mai mult în luarea unor măsuri concrete și realiste și mai puțin în exersarea unei retorici discursive.989 La reuniunea Cvartetului pentru Orientul Mijlociu 990 (din 24 octombrie 2014), desfășurată la Bruxelles 991, discuția s-a axat în principal asupra adoptării unei rezoluții ONU privind perspectiva retragerii totale a Israelului din Cisiordania, Fâșia Gază și Ierusalimul de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
periclitând periodic stabilitatea rețelei de sensuri a matricei, poezia își proclamă brutal incompatibilitatea cu literatura. Cel de-al treilea volum al Biografiei... este primul dintre cele consacrate veacului al XX-lea - epocă a marilor reducționisme, a opțiunilor-limită, marcate de o retorică a excesului. Spiritul vremii își lasă amprenta asupra destinului ideii de literatură. Reflex literar al intoleranței și al totalitarismului, radicalismul agresiv ia locul relativismului, contrazicând în aparență logica internă a matriței. Ca și în epocile precedente, ideea de literatură face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Cărțile crudetc "CĂrțile crude" Cuprinstc " Cuprins" Jocul memoriei și al Întâmplării 7 Jurnale de dincolo de mormânt (I) 12 Jurnale de dincolo de mormânt (II) 49 Al treilea cer 85 Imaginile eului: Arta (auto)portretului 113 Retorica ficțiunii și a realității 144 Cutia neagră 166 Jocul memoriei și al Întâmplăriitc "Jocul memoriei și al Întâmplării" Trăim sub o avalanșă de cărți, sub o avalanșă de biografii, de jurnale, de memorii. Trăim cu frenezie În viața altora. Trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mult despre felul În care consecințele acestuia aveau să-i producă sfârșitul), dar persistă ambiguitatea asupra realei naturi a implicării sale. Drieu nu e un fanatic (fie și un fanatic iluminat, din familia Nietzsche). Nu e nici un semidoct cucerit de retorica plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autorul jurnalului intim se vede prizonierul ambiției nemăsurate de a face din notația lentă, de zi cu zi, literatură. Creație paradoxală, autoportretul se află mereu disputat de câteva timpuri greu de conciliat. Pe de o parte, el se subordonează spațiului retoricii, pe care o populează cu Întreaga sa gamă de ambiții și cu o insațiabilă nevoie de a se cunoaște. Acest demers trebuie circumscris, pe de altă parte, unei poetici a autenticității, pentru care realitatea și ficțiunea sunt două brațe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
diffraction - la seule sur laquelle je puisse jetter un regard, sans cependant jamais pouvoir en exclure celui-là même qui va en parler - il y a de la réalité et il y a encore le symbolique”. (21) Michel Beaujour, op. cit., p. 341. Retorica ficțiunii și a realitățiitc "Retorica ficțiunii și a realitĂȚii" Contururi și forme La o analiză superficială, jurnalul intim se relevă drept un gen subaltern. El pare o simplă, directă transcriere a realității de care se lasă modelat și dirijat. Metamorfozându
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
je puisse jetter un regard, sans cependant jamais pouvoir en exclure celui-là même qui va en parler - il y a de la réalité et il y a encore le symbolique”. (21) Michel Beaujour, op. cit., p. 341. Retorica ficțiunii și a realitățiitc "Retorica ficțiunii și a realitĂȚii" Contururi și forme La o analiză superficială, jurnalul intim se relevă drept un gen subaltern. El pare o simplă, directă transcriere a realității de care se lasă modelat și dirijat. Metamorfozându-se, În actul scrierii, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ficțiune În cel puțin trei instanțe: 1. În stadiul activităților proiective; 2. În stadiul precizării ideii ori al jocurilor de idei; 3. În stadiul acțiunii propriu-zise. În funcție de aceste trei nivele, obținem trei forme ale implicării În realitate a jurnalului intim. Retorica tradițională se convertește Într-o retorică a adecvării la un model exterior, reducându-se, astfel, la rolul de simplă strategie. Dintre sensurile originale ale retoricii, jurnalul intim va deturna, spre autodefinire, exact sensul cel mai vechi. Există aici, firește, și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
1. În stadiul activităților proiective; 2. În stadiul precizării ideii ori al jocurilor de idei; 3. În stadiul acțiunii propriu-zise. În funcție de aceste trei nivele, obținem trei forme ale implicării În realitate a jurnalului intim. Retorica tradițională se convertește Într-o retorică a adecvării la un model exterior, reducându-se, astfel, la rolul de simplă strategie. Dintre sensurile originale ale retoricii, jurnalul intim va deturna, spre autodefinire, exact sensul cel mai vechi. Există aici, firește, și o tentație a formelor primare, o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
propriu-zise. În funcție de aceste trei nivele, obținem trei forme ale implicării În realitate a jurnalului intim. Retorica tradițională se convertește Într-o retorică a adecvării la un model exterior, reducându-se, astfel, la rolul de simplă strategie. Dintre sensurile originale ale retoricii, jurnalul intim va deturna, spre autodefinire, exact sensul cel mai vechi. Există aici, firește, și o tentație a formelor primare, o obsesie a minimalismului, de extracție retoric-poetică. Situat Între un perpetuu a fi și a nu fi, jurnalul Își relevă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că persoane diferite riscă să ajungă la diagnostice opuse: unii vor numi zvon ceea ce alții vor numi adevăr" [Kapferer, 1993:37]. O artă care cultivă competența de a transmite prin diferite limbaje minciuni (și implicit zvonuri) în mod performant este retorica, "acel instrument al erorii și amăgirii", cum îl numea John Locke, care se predă în public și are o "reputație răsunătoare", denotînd că oamenilor le place să fie înșelați. * Urmărind canalele prin care minciuna se propagă, teoria comunicării ia în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
teme politice este opoziție rafinată, libertate și patriotism. (Anonim 1763:3) Chiar și John Locke (1894: 146-147), în timp ce dezaproba înșelătoria indusă de oratorie, observa că: Este evident cît de mult le place oamenilor să înșele și să fie înșelați, din moment ce retorica, acel uimitor instrument al erorii și amăgirii, are profesorii săi, este obiect care se predă în public și a avut întotdeauna o reputație răsunătoare; ... oamenilor le place să fie înșelați. Plăcerile aduse de înșelăciune sînt zugrăvite în cuvintele personajului lui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trecutul devine o invenție a etnografului" (Leach 1987:11). Asocierea etnografiei cu minciuna a ajuns chiar să fie la modă, după cum arată și afirmația "Toți antropologii sînt mincinoși", din titlul unui articol de ziar, se pare, mai mult ca o retorică postmodernistă (Michaels 1987). Afirmația nu este detaliată de conținutul articolului (cf. Bailey 1991:103-114). Retorica lui Leach este în concordanță cu binecunoscuta remarcă a lui Lévi-Strauss (1970:6), că "această carte despre mituri este ea în sine un fel de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
chiar să fie la modă, după cum arată și afirmația "Toți antropologii sînt mincinoși", din titlul unui articol de ziar, se pare, mai mult ca o retorică postmodernistă (Michaels 1987). Afirmația nu este detaliată de conținutul articolului (cf. Bailey 1991:103-114). Retorica lui Leach este în concordanță cu binecunoscuta remarcă a lui Lévi-Strauss (1970:6), că "această carte despre mituri este ea în sine un fel de mit"; însă nici Lévi-Strauss nici Leach nu iartă falsificarea intenționată a datelor etnografice. Încercarea de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]