5,555 matches
-
precedent. Instituirea sistemului de Subbotniks socialist În onoarea aniversării nașterii lui Lenin permite aducerea unor sacrificii În onoarea lui Lenin, sub forma ofrandelor În muncă, aduse În timpul liber (C. Lane, 1981, pp. 211-212). Comemorările iau În stăpânire spațiul, după modelul riturilor În mișcare, prin cortegiile care schimbă modul de utilizare a orașului: coloanele strict organizate ale defilărilor unităților militare sau sportive, procesiunile alegorice care evocă momente ale istoriei sau cortegiile masive ale militanților și publicului larg, toate creează un nou cadraj
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dezbată problemele politice ale momentului. În acest context, marcat de căldura și fervoarea fraternă, se exprimă cel mai ușor, În fața unui public de susținători, prin diverșii oratori, concepția partizană și militantă specifică memoriei republicane (C. Amalvi, 1994, pp. 440-441). Segmentul ritului politic se Încheie acum și sărbătoarea Își intră În drepturi: Mai târziu, mulțimea, până atunci mai curând pasivă, Începe să devină participant activ, prin intermediul asociațiilor sportive sau municipale locale. Teatru de amatori, orcheste și fanfare orășenești, echipe sportive, chermeze organizate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru oamenii obișnuiți (C. Amalvi, 1994, p. 442). Acest sistem politic, social și ceremonial care instaurează, cu ajutorul calendarului comemorărilor, un anumit trecut, asumat ca istorie și criteriu de identitate (de grup, etnică, națională) se Întemeiază În primul rând pe capacitatea riturilor de a da sens și de a „naturaliza” anumite fenomene sociale. Repetarea comemorărilor și discursul simbolic distribuit (prin presă, intelectuali lideri de opinie, produse artistice, organisme etatice, școală, biserică etc.) oferă coerență unei anumite reprezentări, care se referă simultan la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
centru al Varșoviei, cu Catedrala și Palatul regal. Acest spațiu, și el sacru pentru națiune, simboliza continuitatea națională și tradiția eroică, trecutul glorios și valorile patriotice, precum și legătura dintre patriotism și religie. ș...ț Parada contestatară reprezenta negarea structurală a riturilor de stat rigide. Era era slab organizată, spontană, nu avea limite spațiale și temporale fixe. ș...ț Caracterul puțin structurat al demonstrației, În contrast cu rigiditatea paradei oficiale, simboliza contestarea ordinii sociale (Z. Mach, 1993, pp. 164-166). Inaugurările și vizitele oficialetc "Inaugurările
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
era slab organizată, spontană, nu avea limite spațiale și temporale fixe. ș...ț Caracterul puțin structurat al demonstrației, În contrast cu rigiditatea paradei oficiale, simboliza contestarea ordinii sociale (Z. Mach, 1993, pp. 164-166). Inaugurările și vizitele oficialetc "Inaugurările și vizitele oficiale" „În timp ce riturile de comemorare dau viață legăturilor sociale prin folosirea unor amintiri care transcend interesele și conflictele, instaurările și inaugurările afirmă noutatea, folosind Însă simbolurile deja consacrate” (C. Rivière, 2005, p. 27). Afirmația cunoscutului antropolog francez subliniază modul subtil În care aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
modul subtil În care aceste ceremonii afirmă, În chip predominant, noutatea, mizând pe dialectica dintre vechi și nou, continuitate și schimbare, valori consacrate și valori novatoare. După A.M. Potter (apud Ph. Abbott et alii, 2002, p. 208), acest tip de rituri (pe care el le numește „de succesiune”) cuprinde ceremonii ce accentuează continuitatea unui anumit tip de conducere și ceremonii care evidențiază beneficiile schimbării. Inaugurările Deși implică o referire la valorile constitutive ale unui sistem politic și la tradițiile sale, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremonial, reprezentanții Puterii, ca inițiatori ai proiectului, sunt și primii utilizatori ai acestuia: „Elementul principal al unei inaugurări constă În ritualizarea actului de a folosi pentru prima oară un anumit obiect” (M. Truesdell, 1997, p. 83). În esență, inaugurarea din riturile politice moderne reproduce scheme ceremoniale consacrate de sistemul regalităților medievale (vezi L. Bryant, 1986; S. Willentz, 1985) cuprinde câteva elemente (momente) ritualice: deplasarea liderului și a suitei sale la locul ceremoniei, primirea protocolară și fastuoasă, performarea unor acțiuni plasate Între
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin acest fapt) și mai puțin implementarea ei efectivă În sistemul economic și social. Într-una dintre cele mai subtile investigații antropologice ale unui ritual politic de inaugurare, Marc Abélès (1990a) prezintă morfologia unui șir de inaugurări și de alte rituri politice efectuate de președintele François Mitterand În 14 februarie 1986: a) sosirea la Nevers, la ora 11.00, cu un tren special, pentru inaugurarea noii gări de aici (timp de 30 de ani, Înainte de a deveni președinte, Mitterand a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mitterand lucrase timp de 30 de ani cu lideri politici locali și era bine-cunoscut oamenilor din regiune. Acum, el revenea atât ca președinte al Franței, cât și ca vechi camarad de luptă politică) și apoi pentru că, așa cum subliniază Marc Abélès, „ritul nu suscită, ci presupune adeziunea” (1990a, p. 132). Și orice vizită oficială funcționează după principiul procesiunii, astfel Încât centrul consacrator transmite puterea sa periferiei pe care o străbate. Acest fapt este o garanție a emoției și adeziunii la gesturile formalizate și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politice După E. Muir (1997, p. 231), sărbătorile politice moderne s-au constituit, la Începutul Evului Mediu, prin transformarea sărbătorilor religioase, În așa fel Încât În centrul sistemului ceremonial să nu se mai afle divinitatea, ci puterea politică laică. Vocabularul riturilor politice europene ar include elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
constituit, la Începutul Evului Mediu, prin transformarea sărbătorilor religioase, În așa fel Încât În centrul sistemului ceremonial să nu se mai afle divinitatea, ci puterea politică laică. Vocabularul riturilor politice europene ar include elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum ritul religios revela puterea divinității În obiecte tangibile): din această cauză, ritul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremonial să nu se mai afle divinitatea, ci puterea politică laică. Vocabularul riturilor politice europene ar include elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum ritul religios revela puterea divinității În obiecte tangibile): din această cauză, ritul dominant al acelor vremi era vizita regală, al cărui moment suprem devenise „intrarea regelui” În orașul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politice europene ar include elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum ritul religios revela puterea divinității În obiecte tangibile): din această cauză, ritul dominant al acelor vremi era vizita regală, al cărui moment suprem devenise „intrarea regelui” În orașul sau castelul În care se arăta (vezi și L. Bryant, 1986). Nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum ritul religios revela puterea divinității În obiecte tangibile): din această cauză, ritul dominant al acelor vremi era vizita regală, al cărui moment suprem devenise „intrarea regelui” În orașul sau castelul În care se arăta (vezi și L. Bryant, 1986). Nevoia de a etala prezența materială a regelui a condus la un calendar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etc.; f) plecarea: uneori Însoțită de elementele care au alcătuit protocolul primirii, precum onorul gărzii militare, copiii care oferă flori, discursuri (vezi analizele din C. Bromberger, 1990; S. Collet, 1982; F. Cruces, A. Diaz de Rada, 1996; M. Pourcher, 1990). Riturile de trecere În câmpul puteriitc "Riturile de trecere În câmpul puterii" Încoronarea unui rege și instalarea În funcție a unui președinte sunt ansambluri ceremoniale de confirmare: ele reprezintă punctul culminant al unui sistem de evenimente care, asemenea riturilor de inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
elementele care au alcătuit protocolul primirii, precum onorul gărzii militare, copiii care oferă flori, discursuri (vezi analizele din C. Bromberger, 1990; S. Collet, 1982; F. Cruces, A. Diaz de Rada, 1996; M. Pourcher, 1990). Riturile de trecere În câmpul puteriitc "Riturile de trecere În câmpul puterii" Încoronarea unui rege și instalarea În funcție a unui președinte sunt ansambluri ceremoniale de confirmare: ele reprezintă punctul culminant al unui sistem de evenimente care, asemenea riturilor de inițiere (probele prin care viitorul rege Își
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Pourcher, 1990). Riturile de trecere În câmpul puteriitc "Riturile de trecere În câmpul puterii" Încoronarea unui rege și instalarea În funcție a unui președinte sunt ansambluri ceremoniale de confirmare: ele reprezintă punctul culminant al unui sistem de evenimente care, asemenea riturilor de inițiere (probele prin care viitorul rege Își dovedește iscusința, campania electorală prin care viitorul președinte Își dezvăluie calitățile) confirmă parcurgerea unui traseu consacrator. Ambele rituri subliniază dialectica dintre trecut și prezent, ruptură și continuitate, meritele individuale și valorile sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremoniale de confirmare: ele reprezintă punctul culminant al unui sistem de evenimente care, asemenea riturilor de inițiere (probele prin care viitorul rege Își dovedește iscusința, campania electorală prin care viitorul președinte Își dezvăluie calitățile) confirmă parcurgerea unui traseu consacrator. Ambele rituri subliniază dialectica dintre trecut și prezent, ruptură și continuitate, meritele individuale și valorile sistemului (politic). Analizând ceremoniile de Încoronare din Marea Britanie, din perioada 1820-1977, D. Cannadine (1983, pp. 106-107) consideră că, pentru evaluarea constructelor rituale și a impactului lor social
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1820-1977, D. Cannadine (1983, pp. 106-107) consideră că, pentru evaluarea constructelor rituale și a impactului lor social, trebuie să se combine mai multe serii de factori determinanți: a) amploarea puterii politice exercitate de monarh; b) personalitatea celui/celei care, prin ritul de Încoronare, va primi puterea supremă; c) structura economică și socială a țării, În perioada respectivă; d) atitudinea mass-media față de monarhie și ceremonia Încoronării; e) nivelul tehnologic și diversele tendințe ale modei (importante În alegerea mijloacelor de deplasare și a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremoniei a făcut ca Încoronarea să fie populară și reconfortantă” (D. Cannadine, 1983, p. 142). Instaurarea unui președinte, ales democratic, reprezintă un act ceremonial care consacră un traseu politic și un ritual a căror structură este asemănătoare cu aceea a riturilor de inițiere. După D. Fleurdorge (2005, pp. 39-41), acest proces de construire a „figurii prezidențiale” cuprinde mai multe secvențe codificate: a) declararea intenției de a candida, făcută Într-un cadru solemn, Încărcat de Însemne simbolice; b) derularea campaniei electorale, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ales al poporului”: aceasta este marcată de acte ceremoniale precum depunerea jurământului, preluarea Însemnelor puterii, mutarea Într-o reședință cu conotații simbolice, izolarea de ceilalți prin intermediul șefului de protocol, a gărzilor de corp, a calendarului și obligațiilor prezidențiale. Studiile consacrate riturilor de instaurare au adoptat fie o perspectivă funcționalistă, fie una conflictualistă. Prima paradigmă subliniază capacitatea acestor ceremonii de a etala simbolurile care oferă imaginea, concretizată de anumite simboluri (regina, președintele, steagurile, Palatele, mulțimea de susținători etc.), a unui stat-națiune și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
permit cetățenilor conștientizarea identității naționale și afirmarea unității colective (M. Abélès, H.-P. Jeudi, 1997; Ph. Abbott et alii, 2002; J.R. McLeod, 1999; M.H. Ross, 1988; E. Shils, M. Young, 1953). A doua perspectivă scoate În relief funcția hegemonică a riturilor de instaurare, prin care clasa dominantă Își impune valorile și simbolurile drept elemente universal-adevărate, naturalizând astfel dominația (D. Cannadine, S. Price, 1987; M. Edelman, 1988; C. Lane, 1981; S. Lukes, 1975). Riturile de trecere ale vieții au beneficiat de tratamente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doua perspectivă scoate În relief funcția hegemonică a riturilor de instaurare, prin care clasa dominantă Își impune valorile și simbolurile drept elemente universal-adevărate, naturalizând astfel dominația (D. Cannadine, S. Price, 1987; M. Edelman, 1988; C. Lane, 1981; S. Lukes, 1975). Riturile de trecere ale vieții au beneficiat de tratamente politice inegale: cele ale nașterii s-au bucurat de transfigurare politică doar În sistemele dinastice, unde puterea se transmitea din tată În fiu; cele de căsătorie s-au bucurat de Încărcătură politică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-au bucurat de transfigurare politică doar În sistemele dinastice, unde puterea se transmitea din tată În fiu; cele de căsătorie s-au bucurat de Încărcătură politică, fără ca aceasta să aducă transformări sau resemnificări spectaculoase ale schemelor rituale. În schimb, riturile funerare au oferit politicului un teren bogat pentru puneri În scenă ale Puterii, În ansambluri simbolice care afirmau continuitatea acesteia (și, prin ea, a Întregului edificiu social). Ceremonii fastuoase au fost organizate la trecerea În neființă a unor lideri politici
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Indiei, Indira Ghandi, de către una dintre gărzile sale, de religie sikh (ca o răzbunare pentru ordinul dat armatei de a intra În Templul de Aur pentru a evacua trupele rebele sikh), fiul ei, Rajiv Ghandi a declanșat un set de rituri, cu finalitate atât funerară, cât și politică: Procesiunea funerară a durat patru ore și s-a Întins cale de șapte mile pe străzile orașului, constituind o versiune indiană a ceremoniei organizate În onoarea lui John Kennedy cu două decenii În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]