5,274 matches
-
Inițial noțiunea de rit occidental a servit la diferențierea comunităților evreiești reformiste de cele ortodoxe de origină poloneză (denumiți și lehi) și de sefarde, de rit oriental sau spaniol. La București, de pildă, în anul 1832 funcționau zece sinagogi de rit occidental și una sefardă. Comunitatea evreilor progresiști din Bucuresti care s-a organizat în jurul Templului coral, s-a autodenumit începând din anul 1876 „Congregația de rit occidental a Templului coral din București”. La Craiova, unde se înrădăcinase deja de mai
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
oriental sau spaniol. La București, de pildă, în anul 1832 funcționau zece sinagogi de rit occidental și una sefardă. Comunitatea evreilor progresiști din Bucuresti care s-a organizat în jurul Templului coral, s-a autodenumit începând din anul 1876 „Congregația de rit occidental a Templului coral din București”. La Craiova, unde se înrădăcinase deja de mai multă vreme o puternică comunitate de rit sefard, a luat ființă și o obște de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
progresiști din Bucuresti care s-a organizat în jurul Templului coral, s-a autodenumit începând din anul 1876 „Congregația de rit occidental a Templului coral din București”. La Craiova, unde se înrădăcinase deja de mai multă vreme o puternică comunitate de rit sefard, a luat ființă și o obște de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea israelită de rit occidental. Și la Constanța, în anul 1896, alături de vechea comunitate de rit sefard, s-a alcătuit o obște
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
Templului coral din București”. La Craiova, unde se înrădăcinase deja de mai multă vreme o puternică comunitate de rit sefard, a luat ființă și o obște de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea israelită de rit occidental. Și la Constanța, în anul 1896, alături de vechea comunitate de rit sefard, s-a alcătuit o obște care s-a intitulat mai târziu „de rit occidental”. După ce la 17 mai 1921 rabinul dr Iacob Itzhak Niemirower, care condusese din
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
multă vreme o puternică comunitate de rit sefard, a luat ființă și o obște de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea israelită de rit occidental. Și la Constanța, în anul 1896, alături de vechea comunitate de rit sefard, s-a alcătuit o obște care s-a intitulat mai târziu „de rit occidental”. După ce la 17 mai 1921 rabinul dr Iacob Itzhak Niemirower, care condusese din 1911 viața religioasă a comunității sefarde din capitală, a fost ales ca
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea israelită de rit occidental. Și la Constanța, în anul 1896, alături de vechea comunitate de rit sefard, s-a alcătuit o obște care s-a intitulat mai târziu „de rit occidental”. După ce la 17 mai 1921 rabinul dr Iacob Itzhak Niemirower, care condusese din 1911 viața religioasă a comunității sefarde din capitală, a fost ales ca șef rabin al comunității evreiești generale din București, el a propus cooptarea în cadrul acesteia
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
a fost ales ca șef rabin al comunității evreiești generale din București, el a propus cooptarea în cadrul acesteia și a obștii sefarde. Deoarece evreii spanioli nu au acceptat ideea unificării, comunitatea generală de sub conducerea dr Niemirower a fost denumită de „rit occidental”. Acceptiunea mai târzie și mai răspandită a termenului de rit occidental a fost ceea care a pus în evidență contrastul sinagogilor și comunităților modernizatoare sau reformiste în raport cu obștile și casele de rugăciuni tradiționaliste hasidice sau de mitnagdim (oponenți ai
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
București, el a propus cooptarea în cadrul acesteia și a obștii sefarde. Deoarece evreii spanioli nu au acceptat ideea unificării, comunitatea generală de sub conducerea dr Niemirower a fost denumită de „rit occidental”. Acceptiunea mai târzie și mai răspandită a termenului de rit occidental a fost ceea care a pus în evidență contrastul sinagogilor și comunităților modernizatoare sau reformiste în raport cu obștile și casele de rugăciuni tradiționaliste hasidice sau de mitnagdim (oponenți ai hasidismului) care erau răspândite mai cu seamă în Moldova, dar care
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
care erau răspândite mai cu seamă în Moldova, dar care și-au făcut apariția și în Muntenia, și care dupa apariția curentelor iudaice reformatoare în Europa, au început să fie denumite „ortodoxe” În denumirea congregației Templului Coral din Bucuresti (1876) ritul occidental a primit mai ales acest înțeles - de rit modern, asemănător cu cel al multor colectivități evreiești din Occident: Franța, Anglia, Austria, Germania etc. Autoritătile României unificate după 1918 au făcut presiuni asupra minorității evreiești ,devenită și mai importantă din
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
care și-au făcut apariția și în Muntenia, și care dupa apariția curentelor iudaice reformatoare în Europa, au început să fie denumite „ortodoxe” În denumirea congregației Templului Coral din Bucuresti (1876) ritul occidental a primit mai ales acest înțeles - de rit modern, asemănător cu cel al multor colectivități evreiești din Occident: Franța, Anglia, Austria, Germania etc. Autoritătile României unificate după 1918 au făcut presiuni asupra minorității evreiești ,devenită și mai importantă din punct de vedere demografic și, în sfârșit beneficiară de
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
drepturi cetățenești, să se organizeze sub un singur acoperiș, într-un for unic care să o reprezinte în fața statului. În 16 februarie 1936 a luat ființă Federația Uniunilor Comunităților Evreiești din România. În cadrul ei au găsit reprezentare organizația comunităților de „rit occidental”, precum și comunitățile mai tradiționaliste denumite „ortodoxe” sau „așkenazite” După unirea Transilvaniei și Banatului la România în anul 1918, s-a constituit în anii 1920 și "Uniunea Comunităților de rit occidental din Ardeal și Banat" (în limba maghiară -"Erdély-Bánáti Nyugati
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
din România. În cadrul ei au găsit reprezentare organizația comunităților de „rit occidental”, precum și comunitățile mai tradiționaliste denumite „ortodoxe” sau „așkenazite” După unirea Transilvaniei și Banatului la România în anul 1918, s-a constituit în anii 1920 și "Uniunea Comunităților de rit occidental din Ardeal și Banat" (în limba maghiară -"Erdély-Bánáti Nyugati Szertartású Izraelita Hitközségek Szövetség"). Organizația aceasta, de comunități evreiești moderne, care în marea lor majoritate, fuseseră, înainte de 1918, vorbitoare de limbă maghiară, cuprindea atât comunitățile neologe cât și marea majoritatea
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
maghiar si nu evreilor din Regat. La recensământul din 1921 comunitățile neologe (la nr. 23) și status quo ante (la nr. 8) numărau 46 000 evrei. Iudaismul neolog și status quo ante din Ardeal și Banat și iudaismul modernizat „de rit occidental” din Regat aveau anumite caracteristici comune legate de influența Haskalei, de procesul de aculturație și emancipare al evreilor europeni în secolele al XVIII-lea- al XIX-lea. Schimbările și reformele în practica iudaismului fuseseră mai extremiste în rândul evreilor germani
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
evreilor europeni în secolele al XVIII-lea- al XIX-lea. Schimbările și reformele în practica iudaismului fuseseră mai extremiste în rândul evreilor germani și într-o perioadă în comunitatea din Pesta din Ungaria. În prima jumătate a secolului al XX-lea ritul denumit „occidental” a început să caracterizeze serviciul divin din majoritatea marilor sinagogi din orașele mari ale României. În recensământul din 1940 regimul din România a clasificat comunitățile evreiești după apartenența la curente și rituri. Regimul fascist-militar antonescian a desființat Federația
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
jumătate a secolului al XX-lea ritul denumit „occidental” a început să caracterizeze serviciul divin din majoritatea marilor sinagogi din orașele mari ale României. În recensământul din 1940 regimul din România a clasificat comunitățile evreiești după apartenența la curente și rituri. Regimul fascist-militar antonescian a desființat Federația Uniunilor Comunităților Evreiești și a înlocuit-o cu un organ numit Centrala Evreilor, care era menit să-l ajute în aplicarea politicii sale antisemite. Dupa eliberarea de sub regimul fascist si întoarcerea armelor României împotriva
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
pe baza legii cultelor din 1928. În cadrul Federației și-au reluat activitatea Uniunile componente autonome: Uniunea Comunităților Evreiești din Vechiul Regat, Biroul Central Israelit Ortodox din Ardeal și Banat, Uniunea Comunităților Evreiești din Bucovina de sud, Uniunea Comunitătilor Evreiești de rit occidental din Transilvania și Banat, Uniunea Comunităților Israelite de rit spaniol. Sub noua putere ocupantă sovietică și după acapararea puterii de către comuniști, politica oficială a devenit antioccidentală, ostilă puterilor democratice din vest. În aceste împrejurări, s-a abandonat denumirea de
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
reluat activitatea Uniunile componente autonome: Uniunea Comunităților Evreiești din Vechiul Regat, Biroul Central Israelit Ortodox din Ardeal și Banat, Uniunea Comunităților Evreiești din Bucovina de sud, Uniunea Comunitătilor Evreiești de rit occidental din Transilvania și Banat, Uniunea Comunităților Israelite de rit spaniol. Sub noua putere ocupantă sovietică și după acapararea puterii de către comuniști, politica oficială a devenit antioccidentală, ostilă puterilor democratice din vest. În aceste împrejurări, s-a abandonat denumirea de rit occidental atât de către comunitățile evreiești, cât și de noile
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
occidental din Transilvania și Banat, Uniunea Comunităților Israelite de rit spaniol. Sub noua putere ocupantă sovietică și după acapararea puterii de către comuniști, politica oficială a devenit antioccidentală, ostilă puterilor democratice din vest. În aceste împrejurări, s-a abandonat denumirea de rit occidental atât de către comunitățile evreiești, cât și de noile autorități. În 11 august 1949 comunitățile evreiești au fost reorganizate de noul regim în cadrul Federației Comunităților evreiești și a cultului mozaic. Potrivit cu voința autorităților comuniste de a ține mai bine sub
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
au decis la 22 septembrie 1948 desființarea societății de servicii funebre Sacra (Hevra Kadisha) precum și Uniunea Templelor și Sinagogilor. Conducerea religioasă a Federației comunităților , ca în vremurile monarhiei, a fost pusă sub conducerea unui șef rabin ortodox modern din tendința ritului „mainstream”, central al cultului mozaic din România, funcția fiind asumată de dr Moses Rosen.Sub auspiciile Șefului rabin și ale Federației comunităților au existat o secție „ortodoxă” destinată a se îngriji de nevoile obștilor tradiționaliste, și o secție sefardă. De
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
coordonate: 46.532831, 23.613496). Între 1998-2000 la 3,3 km sud-vest de vechiul amplasament al mănăstirii greco-catolice s-a construit o mănăstire ortodoxă cu hramul „Schimbarea la Față“ (coordonate: 46.534534, 23.641448). Mănăstirea a fost inițial (în secolele XII-XIII) de rit romano-catolic. Ca mulțumire că a scăpat de cumani instalați pe înălțimile Petridului, pe care i-a învins în bătălia din 1091, regele Ladislau I al Ungariei („Ladislau cel Sfânt”) a intemeiat pe acest loc o capelă pentru rugăciuni, distrusă de
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
Meier, Gabriel, "Sts. Cyprian and Justina", The Catholic Encyclopedia, Vol. 4, New York, Robert Appleton Company, 1908), la porunca împăratului Dioclețian, (284-311), nu vreunul din cei doi "Claudiu" ai secolului al treilea, în cea răsăriteană, pe 2 octombrie 268 (15 octombrie, rit vechi), iar conform altor apologeți, la sfârșitul veacului al treilea. Toate sursele indică însă aceeași locație, Nicomedia, în prezent orașul İzmit din Turcia. Deși au fost contemporani, nu trebuie confundat cu Thascius Caecilius Cyprianus, episcopul Cartaginei, martirizat în circumstanțe similare
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
contemporani, nu trebuie confundat cu Thascius Caecilius Cyprianus, episcopul Cartaginei, martirizat în circumstanțe similare, la 14 septembrie 258. "Sfântul Ciprian" poate fi întâlnit și în lumea vorbitoare de spaniolă și portugheză, prin contaminare cu galiciana, drept "San Cibrao". Sărbătorit în ritul latin încă din secolul al treisprezecelea, a fost înlăturat din calendarul romano-catolic al sfinților, împreună cu Iustina, în anul 1969, din cauza lipsei de evidențe istorice. Numele lor au fost înlăturate și din lista oficială a martirologiei romane în 2001 - listă în
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
limba maghiară comună actuală se găsesc circa 400 de cuvinte de origine germană. Spre deosebire de influențele prezentate până aici, cea latină nu s-a realizat prin contact popular direct, ci prin intermediul bisericii și al culturii scrise, începând cu creștinarea ungurilor în ritul catolic, iar influența latină continuă până în zilele noastre tot pe calea culturii. În prima perioadă este vorba de latina medievală în varianta practicată de misionarii germani și cei din Italia de nord. La cuvintele latine intrate în prima perioadă se
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
numerică față de populația slavă în sânul căreia s-au așezat. Între secolele al VII-lea și al X-lea, protobulgarii au fost treptat absorbiți de către slavi, adoptând și ei o limbă slavă de sud și convertindu-se la creștinismul de rit bizantin, în timpul lui Boris I, în 864. Bulgarii de astăzi sunt considerați a fi urmași ai slavilor de sud. Totuși, slavii erau doar unul dintre popoarele care se aflau în aria ocupată de protobulgari, întrucât slavii înșiși erau un popor
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
slab din punct de vedere agricol, patruzeci de zile de cutremure în timpul verii și o invazie de lăcuste. În 864, bizantinii sub Mihail al III-lea au invadat Bulgaria, suspectând că hanul Boris I se pregătea să îmbrățișeze creștinismul de rit apusean. La venirea veștii invaziei, hanul a început negocierile de pace. Bizantinii au returnat anumite teritorii din Macedonia, singura lor cerere fiind aceea ca hanul să primească creștinismul dinspre Constantinopol, și nu dinspre Roma. Hanul Boris a acceptat și a
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]