5,253 matches
-
sub bărbie. Bărbatul a dat imediat drumul sacoșei. — N-am vrut să fac nimic rău, se bâlbâi el. În clipa în care l-am văzut, mi l-am dorit teribil. A fost un impuls de moment. Vă rog să mă scuzați. — Nu te scuz. Eu n-am auzit în viața mea ca un lucrător de la gaze să-și dorească subit un craniu aflat pe o masă de bucătărie. Spune-mi adevărul. Ce cauți aici? Dacă nu-mi spui, te omor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a dat imediat drumul sacoșei. — N-am vrut să fac nimic rău, se bâlbâi el. În clipa în care l-am văzut, mi l-am dorit teribil. A fost un impuls de moment. Vă rog să mă scuzați. — Nu te scuz. Eu n-am auzit în viața mea ca un lucrător de la gaze să-și dorească subit un craniu aflat pe o masă de bucătărie. Spune-mi adevărul. Ce cauți aici? Dacă nu-mi spui, te omor cu mâna mea. Amenințarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi spui, te omor cu mâna mea. Amenințarea mi-a răsunat și mie ca o minciună gogonată, dar bărbatul m-a crezut în stare de orice. Sau cel puțin așa a lăsat impresia. — Vă spun tot. Vă rog să mă scuzați. Adevărul e că am fost plătit să fur craniul. M-au oprit doi indivizi în timp ce mergeam pe stradă și m-au întrebat dacă nu voiam să câștig niște bani frumoși. Mi-au oferit pe loc cincizeci de mii de yeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce-a fost și ceea ce urmează. Ești în mare cumpănă. Când apare însă dantura cea nouă, uiți cum a fost cea veche. — Adică atunci când nu o să mai am suflet? Colonelul nu mi-a răspuns la întrebare. — Vă rog să mă scuzați că vă pun atâtea întrebări, dar nu prea știu mare lucru despre acest oraș și sunt foarte confuz. Habar n-am cum e structurat, nu înțeleg de ce e împrejmuit de un zid atât de înalt, de ce ies și intră animalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
băut câteva înghițituri bune înainte de a mă băga în pat. Iar a sunat. Era patru și patruzeci și șase de minute. Am ridicat receptorul. — Alo! — Alo! zise o voce de femeie. Nu mi-am dat seama imediat cine putea fi. Scuză-mă că nu s-a auzit nimic înainte. Există perturbări în câmpul sonor. Se mai întâmplă să dispară sunetele complet. — Dispar sunetele? — Da, zise ea apăsat. A început bruiajul adineauri. Am impresia că s-a întâmplat ceva cu bunicul. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e de rău cu bunicul. Te implor! Îmi și imaginam cum arătam în confruntarea cu Întunegrii. Mi se făcea părul măciucă numai când mă gândeam că trebuia să cobor iar în locul acela de-a dreptul oribil. — Te rog să mă scuzi, dar treaba mea este să fac calcule. Nu se prevede nimic altceva în contract. Am fost angajat în calitate de Computator. Îmi ajung problemele pe care le am pe cap. Îmi este peste puteri să mă lupt cu Întunegrii și să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cumperi o ușă mai ca lumea. Am renunțat să mă mai gândesc la ușă. Mi-am mai scos o bere din frigider. Pitic și-a turnat niște Cola în pahar și a așteptat până a dispărut spuma. A băut jumătate. — Scuză-ne pentru neplăcerile pricinuite. Ar trebui să-ți explic ce vânt ne-a adus aici. Am venit, de fapt, să te ajutăm. — Cum? Spărgându-mi ușa? Pitic se înroși brusc. Nările îi fremătau. — Ți-am mai spus s-o lași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rănit în prag. Acesta i-a spus că-i era foame și a cerut de mâncare. Au deschis o conservă și i-au dat piersici. La sfârșit, toată lumea ședea în jurul focului și cânta. — Minunat! Ai cântat foarte bine, zise fata. Scuză-mă că nu te pot aplauda, dar am mâinile ocupate. — Mulțumesc. — Hai, mai cântă-mi unul. M-am hotărât să-i delectez urechile cu Crăciun alb. În vis mi-apare un Crăciun alb. Zăpada se așterne peste tot. Cadoul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mă îmbrățișeze din tot sufletul. Și nici eu pe ele. Îmbătrâneam și rămâneam singur. Ca un castravete-de-mare. Mergând cu gândurile aiurea în urma ei, n-am observat că s-a oprit și iar m-am ciocnit de spatele ei moale. — Scuză-mă! Șșșșș! făcu ea apucându-mă de piept. Parcă am auzit ceva. Ciulește și tu urechile! Am rămas nemișcați locului, cu auzul încordat. Se auzea ceva din depărtare. Un sunet slab, abia perceptibil la început. Parcă era un fluierar. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
da. Cureaua era agățată de marginea lespezii. Mi-am adunat toate forțele și am reușit să scot un picior din groapă. După ce-am reușit să ies cu totul, ea a venit lângă mine ca să se asigure că eram întreg. — Scuză-mă că nu te-am ajutat mai mult, dar a trebuit să mă țin bine de stânca aia ca să nu cădem amândoi în groapă. — Nu-i nimic. Dar de ce nu mi-ai spus și mie că sunt gropi pe-aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu vreau decât să-mi ating ținta. Doar așa se poate explica progresul științei. Nu se ajunge nicăieri fără măsuri extreme. Sper că l-ai citit pe Platon... — Nu prea. Dar am înțeles perfect argumentele dumneavoastră. — Te rog să mă scuzi, dar am vrut să demonstrez că știința adevărată poate răni la fel de mult ca și fenomenele naturale. Vulcanii care erup îngroapă localități întregi, inundațiile iau cu ele pământul și averea oamenilor, cutremurele provoacă distrugeri de neimaginat la suprafața pământului... — Bunicule! îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din cap în semn de salut. — Bună ziua! zise ea. — Bună ziua! răspunse el. Ne-a condus spre un loc unde vâjâitul nu se auzea atât de tare. Era un luminiș în spatele căsuței. Ne-am așezat pe buturugi. — Vă rog să mă scuzați, dar nu pot vorbi prea tare, spuse tânărul. Sunteți din oraș, nu? — Da, am zis. — După cum ați văzut, orașul e luminat prin energie eoliană. Există mai multe cratere aici în care acumulăm energia vântului și apoi o folosim. Tânărul tăcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am întins Profesorului. — Ajung? Ești grozav! exclamă Profesorul surprins. M-ai salvat! Adevărul e că am împrăștiat câteva pe drum, dar credeam că nu vor fi suficiente. Ești tare deștept și prevăzător. Chiar îți merge mintea! Vă rog să mă scuzați, dar aș vrea să mă retrag. Nu prea am timp la dispoziție... — Ai grijă să nu te prindă bestiile alea! îi spuse el fetei. Stai liniștit, mă descurc eu, zise fata cea durdulie sărutându-l ușor pe frunte. Vin să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am timp la dispoziție... — Ai grijă să nu te prindă bestiile alea! îi spuse el fetei. Stai liniștit, mă descurc eu, zise fata cea durdulie sărutându-l ușor pe frunte. Vin să te iau. — Te rog încă o dată să mă scuzi pentru ceea ce s-a întâmplat, a zis el întorcându-se spre mine. Dacă ți-aș putea lua locul, aș face-o cu plăcere. Am avut parte de multe bucurii în viață și n-am ce regreta. Pentru tine momentul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care a pus-o pe sobă. Abia apoi și-a scos chipiul, paltonul și mănușile... ca un crustaceu care-și lepăda învelișul exterior. Și-a netezit părul cărunt cu degetele, s-a așezat pe scaun și a oftat adânc. — Scuză-mă că n-am ajuns la micul dejun, zise el. De dimineață și până acum am tot rezolvat probleme. Parcă nu v-am văzut săpând la groapa de-afară. — La groapă? Nici vorbă, zise el râzând. Am avut treabă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Unii veneau să împrumute cărți, alții le returnau. Am auzit și tastatura calculatorului. — Materiale pentru construirea de case la țară, zise cineva. — Raftul F-5. Aveți trei cărți acolo. N-am mai auzit ce a zis cel care îi solicitase informația. — Scuză-mă că te-am făcut să aștepți, îmi zise ea. Fie! Am să chiulesc de la seminar. Cred că se va supăra lumea pe mine, dar n-am ce să le fac. — Nu-i frumos. — Oricum nu mai există nici un pește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la modă azi În istoriografie, proiect Început de Nietzsche sub forma unui proces, el, ce-i drept, În primul rînd axiologic. Dar procesul nu viza, și nu e cazul să insist, axiologia subîntinsă unor domenii, ci cunoașterea Însăși. Degeaba se scuză Compagnon că nu a abordat literatura din punctele de vedere care jalonează astăzi studiile culturale, dintr-un purism prin care Încearcă să ne spună că studiile literare n-au nevoie decît de literatură și, invers, că literatura n-are nevoie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tocmai pentru ca piesele să poată fi detașate și Întrebuințate de citittor În numărul și pe perioada dorită. Autoficțiunile lui sînt În același timp autoiroince, orizontale, nu apelează la nici o transcendență, iar satira socială care le traversează e autoimună: naratorul se scuză că este un privilegiat al Sistemului pe care-l disprețuiește, dar declară că nu vrea să iasă din el. Literatura franceză de astăzi este moștenitoarea unui stil la care nu poate renunța, dar pe care se vede obligată să Îl
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a rezista răului: 1. Am făcut o greșeală! Să admitem că noi, ca și alții, am greșit într-un moment sau altul. Errare humanum est, sed perseverare diabolicum - după dictonul atribuit lui Cicero. Să învățăm să spunem: „Îmi cer scuze”, „Scuzați-mă” sau, după caz, „Iertați-mă”. Să arătăm că am învățat din greșeli; și noi, și liderii politici. 2. Sunt preocupat. Adesea, ne conducem viața apelând la „pilotul automat”, fără să reflectăm asupra evenimentelor și comportamentelor noastre. Să transformăm neatenția
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
lucrării l-ar fi presupus, nu doar din cauza faptului că nu există nicio minimă urmă pe care s-ar putea baza o atare supoziție. Ci și printr-un amănunt din structura cărții: într-o postfață, Iarăși către cititoriu, Cantemir se scuză față de lectorul său că a greșit, punând "scara a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare" la început, iar pe cea "a numerelor pasirilor și dobitoacelor și alalte sub alte numere suppusă" la final, așa cum promisese într-un cuvânt înainte, ci invers
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să o disprețuiască aceasta este atitudinea Lupului față de treburile cetății. Prin urmare, Lupul nu are ambiții politice, nu-și dorește puterea, ci doar tihna. De aceea, domiciliul forțat care i se impune nu e cea mai grea pedeapsă. Abia îi scuză inactivitatea. Ceea ce demonstrează Lupul este natura hibridă, grotescă a Strutocamilei. Aceasta este o monstruozitate, clădită împotriva firii, împotriva naturii. Nu comentez aici această demonstrație, ceea ce mă interesează este metoda pe care o aplică filosoful pentru a străbate către esența lucrurilor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Întoarcerea meteorului), sau că eroii se înfruntă cu microbi uriași, de care se descotorosesc trăgându-le "un glonte în cap". De ce nu între cei doi ochi? Găsim așadar o adevărată culegere de perle, greu de explicat, dacă nu și de scuzat, ceea ce ridică întrebări privitoare la funcționarea imaginarului în aceste texte, ținând totuși cont că ele erau citite și apreciate în ciuda acestor "bavuri". 2.4. Limitele imaginarului În locul imaginației, al jocului cu posibilitățile, al metamorfozelor sau anamorfozelor, cititorul are dreptul la
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sunt în general de o violență sporită, deoarece se petrece un fenomen de pierdere a individualității în cadrul grupului, de pierdere a sentimentului individual al responsabilității față de actele de violență comise. în general, grupurile devin adepte ale unei filosofii care le scuză violența și în același timp dezumanizează și desconsideră populația-țintă și victimă a actelor de violență a grupului. în timpul războiului, soldații pot comite acte de o mare violență în numele interesului grupului pe care-l apără, dând curs ordinelor primite și fără
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
amintite. Însă în spatele acestui proces accelerat a stat barbaria. Nimeni nu contesă faptul că societățile ce au susținut fascismul erau cele mai moderne din Europa acelui timp. Și, cu toate acestea, barbaria s-a manifestat. Dar nazismul nu a fost scuzat de șantierele naționale și de faptul că a transformat mase de șomeri în salariați; nici comunismul nu trebuie scuzat de modernizarea petrecută în perioada sa. Aceasta s-ar fi petrecut oricum și fără comunism. Este suficient să comparăm Vestul cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
erau cele mai moderne din Europa acelui timp. Și, cu toate acestea, barbaria s-a manifestat. Dar nazismul nu a fost scuzat de șantierele naționale și de faptul că a transformat mase de șomeri în salariați; nici comunismul nu trebuie scuzat de modernizarea petrecută în perioada sa. Aceasta s-ar fi petrecut oricum și fără comunism. Este suficient să comparăm Vestul cu Estul Europei postbelice pentru a ne convinge de acest lucru. Demersul lui Constantin Ilaș face parte din categoria gesturilor
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]