8,304 matches
-
amenințător. ă Trebuie să îl găsesc pe Constantin Chirilovici Govorov, insistă Porfiri calm, neiertător. Spune-mi, Lilia, unde erați când te-a fotografiat. Aceasta însă era pierdută într-o altă lume. ă Să aveți grijă de ea. Porunca lui Porfiri smulse o încuviințare energică din partea Zoiei Nicolaevna. Mai aveți ceva să îmi spuneți despre acest bărbat? De data asta dădu din cap la fel de energic. Cât despre banii pe care i-ați luat... ă I-am găsit, pur și simplu. ă Asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
durere. ă Ah! spuse Porfiri, ridicându-se din scaun. Vrei să spui băiatul care a venit să îl viziteze pe Goriancikov? ă S-a întors. L-am prins spionând casa. Gemetele ascuțite ale băiatului nu s-au atenuat: ă Îmi smulgi urechea! ă N-ai putea să îl lași de ureche? Se pare că îl doare. ă Dacă îl las, o să fugă. Numa' priviți. L-am adus până aici așa. ă Pentru Dumnezeu. Vreau să îl lași în pace. Declarațiile obținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Sună pe cine-oi vrea, zise taximetristul, poliția n-o să vină. Kitty se holbă la șofer. Avea o figură de nebun. — Desert Rose, sună la poliție! Desert Rose scoase telefonul să sune la poliție, dar bărbatul de lângă ea i-l smulse din mână. Șoferul Începu să râdă isteric. — Kitty! țipă Desert Rose. Mi-a luat telefonul! Vor să ne răpească! Kitty simți adrenalina inundându-i tot trupul. Dacă nu coborau acum din taxi, probabil că aveau să fie ucise. Întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
compania care a Închiriat rulotele vin mâine-dimineață la opt să le aducă, mărturisi. — Omule, cum dracu’ ai ținut ascunsă informația asta atât de importantă până la două noaptea? reacționă Pedro, cu o voce lipsită de voioșia obișnuită. Kitty, deja nerăbdătoare, Îi smulse telefonul din mână. — Spargem rulotele! Nu mai pot aștepta! Am Înghețat. — Spargere? Hmm... zise Charlie, vag Încântat de idee. Pedro Își luă telefonul Înapoi. — Mi se pare o idee foarte bună. O ajut și eu. Charlie tăcu o clipă. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prietena și, pentru prima oară de când o cunoștea, Își dădu seama că nu putea avea Încredere În ea. Nu voia decât detaliile picante, ca să le povestească apoi lui Charlie și lui Pedro, bârfa lor la următoarea reuniune, cu care să smulgă niște râsete și care să o aducă pentru cinci minute În centrul atenției. Charlie și Pedro nu erau În stare să Înțeleagă toate lucrurile minunate care se petrecuseră În inima și În mintea ei cu o noapte În urmă. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
umbla în întuneric, la pasul următor ori înaintăm ori cădem, vom începe să ne dăm seama ce ne așteaptă atunci când prima comandă va fi scoasă la vânzare, de atunci putem să sperăm că ne vor, mult, puțin, deloc, ca atunci când smulgi petalele unei margarete ca să vezi ce va fi, Viața seamănă cu smulgerea petalelor, observă Marta, Da, dar ce-am jucat în ani a început să se joace în săptămâni sau zile, viitorul a devenit deodată scurt, cred că am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
figuri umane, și pentru acest fleac, deși fără mare succes la publicul interesat, a intrat în istoria almanahurilor, în timp ce Cipriano Algor, pe care cu siguranță nu-l așteaptă răsplata unei înregistrări biografice și curiculare cu litere mari, va trebui să smulgă din profunzimile lutului, doar în această primă fază, de o sută cincizeci de ori mai multe figuri, adică șase sute de păpuși cu origini, caracteristici și situații sociale diferite, trei dintre ele, bufonul, măscăriciul și infirmiera, mai ușor de definit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când va crește, dar, până atunci, se va găsi o soluție, Nu-ți place casa, întrebă Marçal, E casa pe care o vom avea, n-are nici un rost să discutăm dacă ne place mult sau puțin sau deloc, parcă am smulge petalele unei margarete. Marçal se întoarse spre socru, cerându-i ajutor, n-a spus nimic, doar l-a fixat cu privirea, Trebuie să recunoaștem că nu arată rău deloc, spuse Cipriano Algor, casa e nouă, mobila e dintr-un lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aceasta iritat de refuz, poruncitor. Ea a clătinat, îndărătnică, din cap. În clipa aceea am simțit că iau foc. Ce sculptor eram dacă nici modelele nu mă ascultau? M-am îndreptat furios spre ea și am întins mâna să-i smulg cerceii. Atunci m-a mușcat de braț, aruncându-mi o căutătură sălbatecă. Mânia o făcea frumoasă și, pe loc, am simțit o mare simpatie pentru ea. Fără să stau prea mult pe gânduri și fără s-o cunosc, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în mlaștină femeile după ce mă culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au întrebat de ce dispăreau văduvele care plecau cu mine și, pentru că tăceam, s-au hotărât să-mi smulgă limba. Atunci am strigat din nou după ajutor. 5 Aici, dacă aș striga „ajutor”, n-aș face decât să mă dau de gol. Sau, dacă nu e nimeni, cine să-mi sară în ajutor? Guzganii? Ei, da, ei îmi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul cum mă însurasem. Sau bețiile. Totul era singurătate, minciună, tiflă stupidă. Singurul înșelat eram eu. Simțeam că viața mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg și încheiam rugându-l să mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat probabil și de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă, o femeie a alunecat și trenul i-a smuls o parte din brațul drept. Nu pot să uit cum își privea femeia aceea, mută de disperare și de groază, bucata de braț care rămăsese între șine. Era uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la mare... dimineață când te vei trezi, te vei duce s-o întrebi pe bătrâna meșterului de cruci dacă mai are nevoie de tine... dar până atunci mai e... încă dormi, încă visezi și dintr-un vis nu te poți smulge... într-un vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te visului, Daniel Petric. El e stăpânul tău inexplicabil...” Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când simțeam că rezistența mea se apropia de limită, începeam să fac inventarul degradării ei fizice, fără să mă las înșelat de părul tuns băiețește și de fardul folosit din belșug. Abia când nici asta nu mă mai salva, mă smulgeam în sfârșit din mâna ei. Atunci exclama invariabil: „Iartă-mă, dragă, de ce nu mi-ai spus că te grăbești?” Dinu nu semăna din nici un punct de vedere cu ei. Era și mai inteligent, și mai dezarmat. Se transformase pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îți zic”. Așa că Dinu s-a trezit legat cu o frânghie de piciorul patului. „Bate-l cu cureaua acum, a strigat maică-sa îndârjită, bate-l până-i vine mintea la cap”. Înverșunându-se și el, frate-său și-a smuls cureaua de la pantaloni și a început să-l bată cu ea. Simțea loviturile pe mâini, pe umeri, pe spate și a descoperit îngrozit că pe figura aspră a maică-sii nu era nici urmă de milă; se uita la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sunt un soldat al cântecului adevărat din om. Dar, vai. Sunt un rău soldat. N-am destui curaj să mă uit la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel de pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-l cu pământ. Eu ara pornit totuși pe coridor după el, cu intenția de a-i spune o vorbă bună. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât cu ea să-l văd pe bunicul mort, părăsind lumina care-mi dogorise sufletul. Dar a fost de ajuns să arunc o privire asupra trupului întins printre flori, pe năsălie, că am luat-o la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pornise să-i ocărască și toți dracii se băteau la gura ei. „De ce nu vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sunteți”. Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor. Ați văzut cum l-a pleznit?” O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine se înălța un zid nevăzut dincolo de care presimțeam o taină și o primejdie. Probabil că orice panică ar fi dispărut, ca o vrajă deslegată, dacă aș fi reușit să smulg de la ei măcar un cuvânt. Îmi venea să-i provoc, să le strig „Bună ziua” până i-aș fi silit să răspundă, dar n-aveam curajul s-o fac. Îi priveam și tăceam și eu. O vreme am crezut că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am grăbit să fiu primul care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au cerut ca papa Formosus să fie și despuiat de odăjdiile papale, să fie smuls din jilț și aruncat, gol, în groapa comună. Când i-am auzit, să-mi vină rău, de ciudă că nu-mi trecuse și mie asta prin minte. Firește că propunerea lor a fost acceptată de tribunal. Cine ar fi îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și m-a bănuit că aș fi avut simpatii ascunse pentru mort, de aceea păstrasem o scandaloasă decență în proces. În ultimul moment, ca reținerea mea să nu fie rău interpretată, m-am repezit să-i ajut pe cei care smulgeau odăjdiile de pe cadavrul papei Formosus. Dar abia apucasem să rup o bucată de brocart că m-a dat cineva la o parte. Gestul meu venea prea târziu. Și cine credeți că era cel care mă dădea la o parte? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
își petrece noaptea cum vrea, a râs ea înfruntându-mă mai departe. Tu în cătun, eu... — Tu unde? Și m-am aprins amintindu-mi de răutățile colportate pe seama ei. Tu unde, curvă? Trăsăturile i s-au înăsprit brusc. Și-a smuls mâna și m-a plesnit peste obraz, după care mi-a întors spatele furioasă. Am alergat și i-am ieșit în față. — Laura, te rog. — Dă-te la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să nu te mai ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]