5,251 matches
-
mintea. Închise documentul word. Privi câteva secunde displayul, apoi mută cursorul peste fișier. Click dreapta. Delete. Are you sure you want to move this file to the Recycle Bin? Yes. Fișierul dispăru. Îl făcu să dispară și din Recycle Bin. Sorbi satisfăcut din bere. - Ultima zi din viața de Scriitor, prima zi dintr-o viață normală. Lucia, dragostea mea, te aștept așa cum nu te-am așteptat niciodată! Apoi, ca printr-un vis la fel de prost, auzi soneria de la intrare. Rosti cu voce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iezi de peste o sută de ori. Îl ura pe lupul cel hapsân și se bucura că mama-capră îl pedepsise după fapta sa. Dar inima îl îndemna cel mai mult către muzică. Stătea ore în șir în fața televizorului și asculta concerte, sorbind unele melodii care îi mergeau direct la suflet. Această artă îl atrăgea ca un magnet, mai ales de când vizitase cu clasa clubul elevilor din oraș, unde asistase la un concert susținut de copii cam de vârsta lui. Ar fi dorit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de dânsul scos la iveală. În prefața sa ,,Înainte de carte" sunt înșiruite o seamă de nume ce-au fost mândria școlii române, completate apoi cu fiecare pagină, ce ne introduce în universul ,,celor care nu mai cuvântă", cu informații realmente sorbite cu emoție și cel mai mare interes de către lector. Parcurgându-i lucrarea, ai impresia că ridici o piatră de pe mormântul unui trecut populat din belșug cu personalități glorioase la vremea lor. Dar și o lume zgomotoasă, cu politicieni aidoma celor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
specialitatea ficțiune literară. Scrisul a fost Întotdeauna pasiunea mea. Of, ce siropos a sunat! m-am mustrat În gând. Chiar era nevoie să folosesc cuvântul „pasiune“? — Așadar, având Înclinații spre literatură, Înseamnă că nu ești cine știe ce interesată de modă? A sorbit o Înghițitură de băutură acidulată din paharul aflat În fața ei, după care l-a pus Înapoi În tăcere. O privire rapidă aruncată În direcția paharului m-a convins că era genul de femeie În stare să bea fără a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. 6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se prosterneze oleacă dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de centimetri a surorii mele. Am strâns masa aruncând pur și simplu tot ce era pe ea În coșul de gunoi, timp În care mama se străduia să o convingă pe Jill să dea copilului numele diverselor rude defuncte. Kyle sorbea din ceașca de cafea și părea mulțumit de sine și, puțin Înainte de miezul nopții, tata și cu mine ne-am furișat În biroul lui, să jucăm Scrabble. El a adus aparatul pentru zgomot de fond pe care Îl folosea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care nu fusese programat să-l ofere și era, firește, singurul care conta acum. În acel moment, Lily m-a anunțat că terminase de făcut clătitele și cafeaua. M-am dus la bucătărie și m-am așezat la masă. Ea sorbea dintr-un pahar de Bloody Mary. Brrr. Era duminică dimineața. Cum putea să bea la ora asta? — Ai o criză-Miranda? m-a Întrebat ea și mi-a aruncat o privire plină de simpatie. Am dat afirmativ din cap. — De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acum, a rostit James fără să-și miște buzele, ca a un ventriloc, o văd pe Reese Witherspoon la dreapta ta. M-am răsucit imediat să mă uit, iar el s-a cocârjat de jenă - Într-adevăr, era chiar ea, sorbea dintr-un pahar de șampanie și Își repezea părul pe spate râzând. Nu voiam să par prea impresionată, dar n-am putut să mă stăpânesc: era una din actrițele mele preferate. — James, dragule, mă bucur atât de mult că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
După Încă o zi am găsit În sfârșit ceva perfect: am constatat că Theresei Îi place cafeaua fără nici o aromă, cu frișcă și cu sirop caramel. Așa că mi-a adresat un zâmbet aproape fără dinți și a Început să o soarbă cu nesaț În fiecare zi În clipa În care i-o Înmânam. A treia cafea mergea la Rio, nigerianul care vindea CD-uri așezate pe o pătură. Nu părea a fi un ins fără adăpost, dar a venit spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Poate că nu e o idee rea, am gândit eu și i-am făcut un semn chelneriței. Poate că a bea e cea mai bună cale pentru a te descurca. Am comandat un Absolut cu suc de grapefruit și am sorbit lung. Mi s-a făcut și mai rău, pentru că tot nu avusesem timp să bag În stomac altceva În afara cutiei de Cola light și a pachețelului cu stafide aduse de Emily pe la prânz. — Sunt sigură că nu e nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu poate fi lăsat nimic la alegerea mea, altfel nu am nici cea mai mică șansă de a fi prezentabilă. Trebuia să o Însoțesc pe Miranda la vreun bistrou și să stau ca o mumie Într‑un colț, În vreme ce ea sorbea dintr‑un pahar de Bordeaux? O pereche de pantaloni Theory culoarea cărbunelui cu un pulover negru de mătase pe gât de la Celine. Trebuia să merg cu ea la clubul de tenis unde primea lecții particulare, ca să o aprovizionez cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am comandat unui om de la biroul lor un gin cu tonic. — Vă rog. Vă rog, trimiteți pe cineva să‑mi aducă un gin și tonic aici. Vă rog. Femeia mi‑a aruncat o privire, apoi a dat din cap. Am sorbit Întreg paharul din două Înghițituri, apoi m‑am dus la etaj să văd ce vrea. Nu era decât ora două din prima mea zi la Paris și voiam deja să mor. Atâta că nu aveam voie să mor. 17 — Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încât părea caricatura propriei persoane. Ca atunci când vizitasem Elveția pentru prima dată și nu putusem scăpa de impresia că seamănă cu decorul din EPCOT, Donatella semăna mai degrabă cu personajul din Saturday Night Live decât cu propria‑i persoană. Am sorbit din paharul cu șampanie (și eu care crezusem că nu o să pot bea șampanie deloc!ă și am stat la taclale cu un italian - unul dintre primii italiani urâți pe care i‑am văzut la viața mea - care descria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din copilărie, care fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce te plângi? Pari Încântată să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o veșnicie, ascult cum plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot să cred că nu l‑ai auzit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbăreț, dar eu nu am răspuns mai nimic: voiam să mă bucur de ultimele momente petrecute În calitate de cel mai prost plătită, dar bine tratată asistentă din Întreaga lume liberă. Mi‑am turnat un ultim pahar de șampanie seacă și am sorbit Îndelung, Încet și cu poftă. Îmi trebuiseră unsprezece luni, adică patruzeci și patru de săptămâni, adică vreo trei mii optzeci de ore de muncă pentru a‑mi da seama - o dată pentru totdeauna - că ideea de a mă transforma În imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fulgerul Îmi va frânge doar aripa, Înseamnă că nu voi mai zbura, ar fi mai rău ca moartea. Nu râd În fața fulgerului ce mă va lovi, dar nici teamă nu-mi e de el: Viața de va fi să-mi soarbă, Nimeni nu m-o pune-n ramă, Vino, dar, putere oarbă, Să te-nfrunt, nu-mi este teamă. * Voi urca cu orice preț. E un moment crucial În viața mea. Nu-mi Închipui c-aș putea renunța. Orice-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le simt ale mele, nu mai simt că Îmi aparțin. Am o senzație concretă de amplificare și parcă particip la viața tuturor regnurilor; de aici, acea plăcere senzuală, dar și o greață de nedescris; sunt un polip uriaș ce-și soarbe puterea pervers din carnea materiei. E Încă vie pulsiunea conștiinței că am un corp numai al meu, dar văd cu Încetineală cum mă transform În ceva indecis, aflat la hotarul nemanifestării. Îmi dau seama de pericolul iminent al alunecării definitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
De fapt, eu nu o visam decât pe E., doar pentru ea aș fi fost În stare să fac orice muncă sau orice corvoadă ca s-o văd. Eram amețit de dorința de a-i vorbi și de a-i sorbi privirile. Veneam către liceu Împins de un resort ciudat de parcă aveam aripi și mi se părea că În curând am să și zbor. În toată existența mea, n-am fost atât de bucuros că exist decât atunci, căci, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tot ce este posibil să prind o poziție avantajoasă, atât cât Îmi permit bunele maniere, mă Întind, mă Înalț, prefăcându-mă că citesc numele unei străzi, că am fost lansat de o frână bruscă, pierzându-mi echilibrul; dar eu aspir, sorb mireasma din codrii capilari, mă Înroșesc de plăcere; e o beție sofisticată, o cădere În transă, un extaz, chiar dacă adulmec doar un miros acru, de sudoare amestecată cu praf, trepidez la fel; reacția mea nu e declanșată doar de rara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne lega despărțindu-ne definitiv; idiotule, trebuia să-l refuzi. (azi) Nu mai mergem la facultate. Citim Il Gattopardo (mi l-a adus cineva din Italia; e o ediție Felfrinelli, minusculă, elegantisimă). Îl invidiez pe Principe pentru arta de a sorbi acel ozio insezizabil naturilor plebeie. „Noi nu avem gustul format ca să ne bucurăm de o asemenea decadență“, Îi spun lui A. Stăm În pat rezemați de perne; când obosim să discutăm, facem amor, nu mai ieșim din casă, nici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcu numai trei pași până în antreu, unde se și ivise factorul. Era o scrisoare de acasă. Salută pe doamna Alexandrescu și intră în odaia lui, cuprins subit de emoție. Prima scrisoare de când s-a așezat în București... Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt în care doamna Herdelea, în stilul ei evanghelic, presărat cu maxime morale și povețe înțelepte pentru "dragul mamei înstrăinat", îi spunea toate câte s-au petrecut prin Amaradia după plecarea lui, de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aduna, noi, câți suntem, și alții care-or vrea, să facem arvuna c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim! Marin Stan, slab, uscat, cu figura ascuțită de pasăre, trăsnit puțin de țuicile pe care le sorbise, strigă deodată mânios, din colțul mesei unde se afla: ― Să punem noi mâna pe pământ, că pe urmă, nici Dumnezeu nu ni-l mai ia! Alții adăugară repede: ― Nu, nu!... Pământul înapoi nu-l mai dăm! Cristea Busuioc, Cârciumarul, interveni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ei, dar de lăsat nu mă las, să știu de bine că se întîmplă orice! făcu flăcăul hotărât. Nu las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și siguranța din București și să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii? Nu i-ar ședea lui mai bine, ca un om în vârstă ce este, să citească despre tulburările țărănești în jurnale, acasă la el, în fotoliu, sorbind o cafeluță dulce și fumând o țigară de foi, în loc să tremure pe aici? Știa dânsul, și din alte experiențe proprii, că a pune sentimentalism în relațiile de afaceri înseamnă a compromite și afacerile, și sentimentul. Ce l-a găsit să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dreptul să te simți singur, ca să nu mai existe nicio cale spre împăcare. Când ne-au scos prima oară la soare, parcă mi-a turnat cineva cu găleata lumină pe creștet. Mă dureau ochii, pupilele se îngustaseră, abia reușeau să soarbă atâta lumină. Ochii mi se micșoraseră ca un stomac împuținat, care nu mai primea decât un pumn de mâncare. M-am frecat pe brațe, pe obraji cu lumina aceea, de parcă m-aș fi spălat cu apă de la fântână. Și tot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]