5,168 matches
-
la 30 iunie, la orele dimineții, și a rămas În stație aproximativ trei minute. În cele trei minute, câțiva evrei au reușit să forțeze ferestrele și să sară din tren, Însă au fost Împușcați de către polițiști Înainte de a reuși să soarbă din apa noroioasă. Trenul a plecat mai departe și s-a oprit la Pașcani, XE "Pașcani" după multe ore de călătorie lentă. În prima zi, dus-Întors, a crescut foarte mult căldura din vagon: „Atmosfera devenea tot mai Înăbușitoare, apa curgând
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
interzice evreilor apa, aerul și hrana - pentru a-i lichida. Gherasim XE "Gherasim, Spiru (locotenent-colonel)" s-a repezit să-i liniștească pe soldații germani care staționau lângă cimitirul ambulant, dar, spre surprinderea lui, nu erau impresionați: „I-am văzut cum sorbeau cafeaua și ungeau untul pe pâine. I-am Întrebat cum pot să suporte acest miros și Încă să mănânce și mi-au spus că nu-i impresionează”. Gherasim XE "Gherasim, Spiru (locotenent-colonel)" a Încercat să accentueze În depoziția sa cât
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
jos. Unii bătuți și sângerând nu se mai scoală. Căldura era Înăbușitoare, cu cămașa ne ștergeam broboanele de sudoare și stoarcem. Cu repeziciune scobor. Îl ajut și pe tatăl meu șsă coboareț. În jurul meu lumea se tăvălea În bălți și sorbea apa murdară. Alții se bălăceau goi fără haine. Nimeni nu mai are voe să se apropie de tren, rămâne o gardă care trebue să jefuiască. Jandarmii fac un cerc În jurul nostru cu armele Îndreptate. Mă uit să văd cine sunt
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
departe de noi. Astfel încât dacă fizic ne simțeam la un capăt de lume, era destul să te duci la gară și să simți că se sfârșește o lume, granița era la 20 de km pe de altă parte, tot ce sorbeam din lărgimile necuprinse ale culturii ne dădea un sentiment de spațialitate angajantă, deloc supusă unui complex de inferioritate. A.V. Ați fost de la început un om al cărții, al bibliotecii? D.H. O întâmplare, un hazard fericit a făcut ca, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o sută de mile de când plecase din Hampden. Văzu că Blandar nu avea de gând să-și ceară scuze pentru că fusese evaziv. Așteptă cu nerăbdare să li se pregătească băuturile. Blandar goli paharul dintr-o înghițitură. - Altul - îi spuse barmanului. Sorbi încă unul mai încet, iar Marriott, care începea să ghicească greutățile lui Blandar, lăsase cu discreție restul de la bancnota de zece dolari pe tejghea. - Acum parcă îmi aduc aminte de tine - spuse Blandar când Marriott îi explică problema lui. Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
partea aceea. Sună ireal pentru mine. Dar tot nu pot descoperi punctul nevralgic. Era ca și cum ar fi tras de o draperie într-o cameră secretă, ca și cum devenea îngrozitor de suspicios în sinea lui, iar acest sentiment se infiltra până în străfunduri. Blandar sorbi două înghițituri în timp ce asculta și apoi încă una, în timp ce reflecta asupra celor spuse. - Am un obicei - vorbi în sfârșit - să spun subiectului aflat în transă că, data viitoare când îmi va permite să-l hipnotizez, se va cufunda în somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
cu un trandafir imens pe cap, desenat și pe una dintre ferestre. Afrim deschide și urmărește un simbol vizual în ipostaze succesive, folosind principiul simultaneității acțiunilor. Ion Rizea concepe un tată care jonglează abil cu senilitatea, care-și fentează luciditatea sorbind la nesfârșit cafea și halind elegant cocoloașele din mămăligă. Rizea e sâsâitul care topește în el o lume inocentă, tristă și ludică, lumea celor care plâng și râd, amestecând ciclotimic reacțiile, lumea pierduților în propriul lor cerc imaginar, care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
chipul unei fete necunoscute, altminteri o fată oarecare. Raza, și nu fata, raza de lumină e cea care i-a furat iubitul, lăsând-o pe prietena mea așa, palidă și tristă, părăsită, privindu-se întruna în oglindă, căutând explicații... Ne sorbeam ceaiurile de portocală. Îi inventam povești după povești, ea râdea. Chestia cu balonul însă era singura absolut adevărată. Emil Brumaru: Ei, chestia cu veceul e, zic eu, destul de interpretabilă. În Primăvara neagră, Henry Miller are pagini fermecătoare, la capitolul „O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și bogat, fața frumoasă și hotărâtă, umerii, sânii și brațele decise, șoldurile sculpturale, iar picioarele... Ah, picioarele scăpate de sub minijup ca niște pui de delfini din plasa braconierilor! M-am oprit la colțul blocului Romarta șii-am privit... Ce privit! Am sorbit minunata priveliște, îndrăgostit pe loc, iremediabil și definitiv, cum numai la vârsta respectivă se întâmplă. După vreo cinci minute l-am observat pe tipul care ținea zeitatea de vorbă și mi-am imaginat c-ar fi acel Graterol despre care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
a întâmplat. Când am ajuns noi, ceremonia era în toi, soarele răsărea din Gange, femeile cu sariuri colorate aruncau flori în ape, câinii leproși se jucau amețiți de mirosuri de masala, oamenii sfinți cerșeau bani de chai, în timp ce noi ne sorbeam relaxați licoarea de dimineață fantastică. *Burning Ghat: denumire dată ghaturilor unde sunt incinerate cadavrele în Varanasi. Din păcate, pentru mulți turiști arderea cadavrelor este cel mai spectaculos lucru care se poate petrece în orașul sfânt. Se spune că în acele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
106-113. Subcapitolul 10, ,,Sensul vieții". 211 Ibidem, p. 106. 212 Ibidem, p. 106. 213 Ibidem, p. 109. 214 ,,Multe strădanii omenești, în particular cele puse în slujba unor ambiții serioase, și nu doar în slujba confortului și a supraviețuirii, își sorb în parte energia dintr-un sentiment al importanței - din sentimentul că ceea ce faci este important nu doar pentru tine, ci și într-un sens mai larg: important și atât!". Thomas Nagel, Ce înseamnă, oare, toate acestea?, Editura Humanitas, București, 2014
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
venit să oferi și apoi pleci luând și darurile. Din experiența acelor ani, am mai înțeles ceva: degeaba mergi cu discursuri înflăcărate și cu steagul sus și aștepți să culegi aplauze de la oameni care simt și gândesc la fel, îți sorb gesturile, sperând că în felul acesta răzbună o istorie vitregă. Contează gestul real, fapta. Referitor la ce se poate face față de comunitățile românești de dincolo de graniță am ajuns să gândesc la dimensiuni mici, ale satisfacerii unor nevoi comunitare mărunte. Oricât
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
mare întîrziere, la întîlnirea cu domnii aceia. Numai că s-a întîmplat să se strice carbu- ba nu, radiatorul- a înghețat radiatorul cînd am trecut prin primul pas, - Piatra Înnegrită? Ducea cana la gură cu mîinile umflate de frig și sorbea băutura fierbinte cu un tremur de plăcere. - Da, la Piatra Înnegrită. Și totuși nimic nu era pierdut. Aș fi putut măcar să mă întorc cu el în oraș, de bine de rău. Numai că atunci o brișcă- - Care brișcă? Puse cana
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
ție socoteală? - Uite Arkadi, explodă Jenia, pentru că noi înșine suntem la urma urmei singurii răspunzători pentru faptele noastre. Și dacă tu ești un om în toată firea, atunci trebuie să răspunzi și pentru situațiile în care ești implicat... El a sorbit o înghițitură mare din ceașca mică de cafea. A pus ceașca goală la marginea mesei. - Spune-mi, Jenia, te-a trimis cineva, sau ai tu așa un acces de moralitate? - Ce tot îndrugi acolo? Cine să mă fi trimis? Nevastă
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
cu cît sînt gîtuite, langorile istovitoare, reveriile cu tulbure obiect se regăsesc în producția sa precum un numitor comun ce ni-l amintește pe cîntărețul Plumbului, adus într-o versiune elegant-cursivă: ,Spumegă monoton valul sub rocele sumbre, -/ prin muzicalul exil sorb lînced suspin de toamnă./ E poate soarta care astfel îndeamnă/ la încheieri, zbuciumul unei umbre" (Ovid). Sau: ,De ziua ta ți-i fruntea rece ca o piatră,/ numele șters în lacrimi reci de ploi./ Răzleți și totuși amîndoi./ Ce-a
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
al virtuții, dezlănțuind elanuri sangvinare cărora le va cădea și el pradă, la fel ca și ceilalți capi ai Revoluției, succesiv acuzatori și condamnați. Beția sângelui de care sunt toți cuprinși, a sângelui lățit în băltoace în piața execuțiilor publice, sorbit cu aviditate de câinii Parisului strânși roată în jurul ghilotinei, ea însăși personaj al romanului, instinctele cruzimii dezinhibate, izbucnind în mulțimile agitate de furia uciderilor, ca în transă hipnotică, spaima de conspirații, de trădări, care furnizează mereu alte și alte victime
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
poet autentic, despre prețul emotiv al creației... Adeziune sau respingere a postmodernismului, poezia aceasta de descărcări metaforice, prin care se și conduce, deschide un fabulos rezervoriu din care lectorul se va nutri pantagruelic: „Blide pline cu insule fumegânde”, „un crin soarbe o halbă de bere”, „viitorul pe care nu l-a putut încă uita” (condiția umană?), „ochiul care cântă la pian”, circumstanțe, în fine, în care „tânărul poet e silit a deveni suprarealist/ cum un sturz.” Exhibiționist și juisor, puritan și
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
punctul în care hai-ku-ul se intersectează cu bonzai-ul: „Micile pauze dintre metafore/ se-agită aidoma unor picioare filiforme de insectă.” Lui Blaga nu i-ar fi displăcut, zicem, distihul: „Valurile de supă ale mării/ logosul pofticios gata să le soarbă” (Marină). Exilat în Amarul Târg, poetul este, în fapt, un mare claustrat ce-și generează peisajul interzis („Sertare umplute cu pajiști somnoroase tâlcuri/ călcând/ pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un abur/ aburul aspirat de ceruri/ închise și ele cu cheia/ unui
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
dintr-un plan în altul se face pe nesimțite, uneori ca în proza lui Marcel Proust prin revelația în amintire adusă de gustul unei mîncări sau de un gest banal: „...nu se mai termină supa asta călduță pe care o sorb din lingură cu gîndul la alte amieze tata nu vorbi stai drept mănîncă cu pîine vioara la conservator profesorul brandeis ochelarii lui cu rame baga și accentul tipic german ce afrodiziac cu marius am făcut amor o noapte întreagă în
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
cruntă sovietizare și „moldovenizare”, a fost Grigore Vieru, poemul său Legământ (1964) reprezentând un altfel de imn național, delimitând începutul acestui proces de regăsire prin geniul tutelar și limba română. Profesiunea de credință a lui Eminescu („Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe un nor de aur din marea de amar”) a lucrat astfel și asupra sa, Grigore Vieru fiind astăzi un poet-simbol al Basarabiei, cel mai mare și mai iubit poet contemporan român basarabean. Situat în prelungirea poetului
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
a fost Grigore Vieru, poemul său Legământ (1964) reprezentând un altfel de imn național, delimitând începutul acestui proces de regăsire prin geniul tutelar și limba română. Profesiunea de credință a lui Eminescu („Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe un nor de aur din marea de amar”) a lucrat astfel și asupra sa, Grigore Vieru fiind astăzi un poet-simbol al Basarabiei, cel mai mare și mai iubit poet contemporan român basarabean. Situat în prelungirea poetului, jurnalistului și patriotului român
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
un tratament filosofic, o priză a plasticii imaginii de ultimă emisie, o sintaxa a constanței temperaturii lirismului românesc". Cel mai grav păcat al "Columnei" e absența spiritului critic. E debutat un domn care versifica, în 1999, leit Minulescu ("Eu am sorbit ades din cupă/ Dezamăgirilor amare,/ Încît orice durere, astăzi,/ Cu mult mai dulce mi se pare"), e elogiata o doamnă care a publicat o carte, Vernisajul iubirii, despre care Spiridon Popescu e convins că "va reuși să aibă un loc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17670_a_18995]
-
stupizenia pe calendar,/ îmi storc mintea din care picura viermi" (Epoca LU). Iar Doina Ioanid încearcă, fără succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: "La amiază, piața e goală, străzile se lichefiază. În cofetărie, miros acru. Îmi sorb limonada, balansând piciorul. Vânzătorul dormitează la tejghea. Obloanele cad calcinate. În gang e răcoare. spate lipit de zid. Copilul implantă cuțitul și plasticul crapă". (Miniaturi) Raportate la fermecătoarele ședințe de cenaclu pe care le evocă Mircea Cărtărescu în prefață, toate
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
loc scindarea eului, demonica schizofrenie al carei dialog vestește dispariția umanului ros de ură, violență, indiferență glaciala: "- Cine ești? Cine ești? Șunt orb.../ - Nu mă cunoști? Șunt vocea ta din urmă./ Am străpuns decenii betege/ Pînă la tine să te sorb,/ Să te spulber din inimi. Curma/ Curma speranța! Vei fi rege/ Peste roboți geroși de ură./ Vei fi puternic! - Piei, voce impura,/ Nu ești a mea! - Ba da, ba da, învață:? Șunt tu, șunt eu! Șunt eul tău de zgură
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
o aduc lîngă mine, stăm tăcuți amîndoi, eu cioplesc o fantasmă, apoi văd că e bine, sînii ei luminează singuratici și goi. femeia mea de hîrtie se-ntrupează acum în tine, se revarsă ca apa de munte în mare, îi sorb respirarea cu buzele arse...". Dar situația-limită a textului în sine pe care jură un poet ce se respectă printr-un soi de cavalerism liric nu reprezintă decît un echilibru fragil. Căci realul izgonit, trăirea ca atare, din afara cadrei scriptice, așteaptă
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]