6,333 matches
-
asupra faptului că religia lui Israel nu a "inventat" nici un mit. Totuși, dacă termenul "a inventa" e înțeles ca indicând o creație spirituală, munca de selecție și de critică a tradițiilor mitologice imemoriale echivalează cu emergența unui nou "mit", altfel spus, a unei noi viziuni religioase a lumii, susceptibilă de a deveni exemplară. Or, geniul religios al lui Israel a transformat raporturile lui Dumnezeu cu poporul ales într-o "istorie sacră" de un tip necunoscut până atunci. Pornind de la un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a instalat (avasyati) când și-a construit un gărhapatya, și toți aceia care construiesc altarul focului sunt stabiliți" (Satapatha Br., VII, 1,1, 1-4). Dar ridicarea unui altar dedicat lui Agni nu este altceva decât imitarea rituală a Creației. Altfel spus, teritoriul ocupat este, în prealabil, transformat din "haos" în "cosmos"; el primește, prin puterea ritului, o "formă" și devine real. După cum vom vedea imediat, panteonul vedic este dominat de zei masculini. Cele câteva zeițe, cărora li se cunoaște numele, joacă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din matricea lor), fie ca urmare a împreunării apelor masculine cu apele feminine sau a împreunării aurului - semnificând focul - cu apa. A treia faza consta dintr-o serie de rituri, grație cărora regele câștiga suveranitate asupra celor trei lumi; altfel spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe tron, cu brațele ridicate: el încarnează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
muncii reprezentat de rege - ca să fertilizeze Pământul. Apoi regele face câte un pas în toate cele patru direcții cardinale și urcă simbolic la zenit, în urma acestor rituri, regele dobândește suveranitatea asupra celor patru direcții ale spațiului și asupra anotimpurilor; altfel spus, el stăpânește tot Universul spațio-temporal11. S-a observat strânsa legătură dintre moarte și renașterea rituala, pe de o parte, cosmogonie și regenerarea lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
metafizice (jnana-kandd), proclamat de Upanișade. Aranyaka erau memorizate în taină, departe de orice așezare omenească, în pădure. Doctrina lor punea accentul asupra Sinelui, temelia sacrificiului, și nu asupra realității concrete a riturilor. După Aranyaka, zeii sunt ascunși în om; altfel spus, 20 Cf. Lilian Silburn, Instant et Căușe, pp. 74 sq. ' *- 21 Un alt text din Latapatha Brahmana (X, 6,3,2) descrie "Purușa de Aur" din inima omului ca un grăunte de orez sau de mei - adăugând totuși că el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lumina interioară", îl ajută pe să descifreze misterul Creației și, totodată, propriul său mod de existență. Deoarece știe omul este prizonierul lui karrnan și în același timp posesorul unui "Sine" nemuritor, el dese peră în Brahman o situație comparabilă. Altfel spus, el recunoaște în Brahman două modi de a fi aparent incompatibile: "absolut" și "relativ", "Spiritual" și "material", "personal" "impersonal" etc. În Brihadăranyaka Up. (II, 3,3), Brahman este perceput sub două form corporală (și muritoare) și nemuritoare. Upanișadele medii 41
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
inexplicabil procesul de decădere progresivă declanșat o dată cu vârsta de argint. Totuși, destinul privilegiat al eroilor camuflează cu greu o eshatologie: ei nu mor, ci se bucură de o existență beatifică în Insulele Fericiților, Elysium, în care domnește acum Cronos. Altfel spus, eroii repetă, într-o anumită măsură, existența oamenilor din vârsta de aur, de sub domnia lui Cronos. Această eshatologie va fi amplu elaborată apoi, mai ales sub influența orfismului. Elyseul nu va mai fi doar privilegiul exclusiv al eroilor, ci va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
excesivă; căci, după cum a arătat Karl Meuli 23, această împărțire rituală corespunde sacrificiilor oferite zeilor cerești de către vânătorii primitivi ai Siberiei și de către popoarele de păstori din Asia Centrală, într-adevăr, acestea prezintă Ființelor Supreme ouranicne oasele și capul animalului. Altfel spus, ceea ce la un stadiu arhaic de cultură era considerat drept un omagiu prin excelență adus zeului celest a devenit, prin gestul lui Prometeu, o crimă de Jezmaiestate împotriva lui Zeus, zeul suprem. Nu cunoaștem în ce moment anume s-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
gest ar avea drept urmare anularea legilor Universului - adică, ale justiției (dike) - și Zeus îi dă dreptate. Acest exemplu arată că Zeus însuși recunoaște supremația justiției; de altfel, dike nu este decât manifestarea concretă, în societatea umană, a ordinii universale, altfel spus, a Legii divine (themis). Hesiod afirmă că Zeus le-a dăruit oamenilor "dreptatea" ca să nu se poarte ca niște animale sălbatice. Prima îndatorire a omului este de a fi drept și de a da dovadă de "cinste" (time) față de zei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Justice of Zeus, p. 6 (împotriva interpretării lui Dodds, The Greeks and the Irrational, p. 52, nr. 18). Zeus este, pe deasupra, modelul regelui: ca responsabil al bunăstării supușilor, basileux-ul este prin forța împrejurărilor protectorul drepturilor și obiceiurilor tradiționale, themistes; altfel spus, el trebuie să respecte o anumită dike. 32 Când Herodot (I, 32) pune să i se spună lui Solon: Știu că divinitatea este supusă invidiei și nestatorniciei", el critică mai ales neinteligența acelora care își uită condiția umană și se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religios grec, această viziune tragică a dus la o revalorizare paradoxală a condiției umane. Deoarece zeii 1-au obligat să nu treacă dincolo de limitele sale, omul a sfârșit prin a realiza perfecțiunea și, plecând de aici, sacralitatea condiției umane. Altfel spus, el a redescoperit și desăvârșit sensul religios al "bucuriei de a trăi", valoarea sacramentală a experienței erotice și a frumuseții corpului omenesc, funcția religioasă a oricărei petreceri colective organizate - procesiuni, jocuri, dansuri, cântece, competiții sportive, spectacole, banchete etc. Sensul religios
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a reușit să fie explicat nici prin moștenirea preelenică, nici prin tradițiile indo-europene. Structura sa arhaică este evidentă. Mai mult decât un zeu al focului, el a trebuit să fie un zeu patron al muncilor care presupuneau "stăpânirea focului", altfel spus, o formă specifică și mai rară, de magie. 89. Apollon: contradicțiile reîmpăcate Poate părea paradoxal faptul că zeul considerat drept cea mai perfectă încarnare a geniului elenic nu are o etimologie grecească. Paradoxal este și faptul că cele mai celebre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și revine la începutul anului, în timpul absenței sale, la Delfi domnea Dionysos, ca stăpân al Oracolului. După Pindar, "nimeni, nici pe pământ, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunată care ducea către jocurile hyperboreenilor" (Pyth., X, 29 sq.). Altfel spus, țara și locuitorii ei aparțineau geografiei mitice. Ei sunt o seminție sfântă, scutită de boli și bătrânețe. Tot Pindar (fr. 272, ed. Bowra) afirmă că hyperboreenii pot să trăiască o mie de ani; ei nu cunosc nici munca, nici luptele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înrudit (gennetes) cu zeii. Guthrie consideră acest text ca o dovadă a adopțiunii divine. Dar termenul gennetes indică mai degrabă fidelitate: "tu, care ești un credincios al zeițelor". Ceea ce, de altfel, nu exclude ideea unei înrudiri spirituale. în Occident. Altfel spus, Misterele din Eleusis, în pofida prestigiului lor de neegalat, nu constituiau o creație unică a geniului religios grec: ele se inserau într-un sistem mai larg, despre care suntem, din păcate, destul de puțin informați, deoarece aceste mistere, ca și cele din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
contrabalansat de un proces contrar; adversarii reali ai națiunii sau ai imperiului sunt imaginați ca monștri și în special ca dragoni 37. Important de reținut, pentru moment, e faptul că regele iranian era responsabil de conservarea și regenerarea Lumii, altfel spus, că, pe planul care-i era propriu, el combătea forțele Răului 32 R. Girshman, "Â propos de Persepolis", p. 265, 277; vezi și A. U. Pope, "Persepolis, a Ritual City". 33 Nici chiar Ctesias, care trăise 24 de ani la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cosmice, i.e. misterul fertilității, solidaritatea dialectică dintre viață și moarte, ofereau de acum înainte o falsă securitate, într-adevăr, religia cosmică încuraja iluzia că viața nu încetează, și deci că națiunea și statul pot supraviețui, în pofida gravității crizelor istorice. Altfel spus, poporul și marii demnitari, dar și preoții și profeții optimiști erau înclinați să asimileze adversitățile de ordin istoric catastrofelor naturale (secetă, inundație, epidemii, mișcări seismice etc.). Or, asemenea catastrofe nu sunt niciodată totale, definitive. Dar profeții preexilici anunțau nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era susceptibil să determine convertirea sinceră a națiunii și, pornind de aici, "salvarea" sa, singura posibilitate a supraviețuirii lui Israel în istorie. Realizarea prezicerilor rostite de profeți confirma mesajul lor, și anume, că evenimentele istorice erau opera lui Iahve. Altfel spus, evenimentele istorice căpătau o semnificație religioasă, se transformau în "teofanii negative", în "mânia" lui Iahve. În acest chip ele își dezvăluiau coeziunea lor intimă, dovedindu-se astfel expresia concretă a unei aceleiași, unice, voințe divine. Astfel, pentru prima dată, profeții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
impună interpretări, clasificări, distincții fundamentate pe metode, teorii consacrate sau nou împrumutate/reinventate din alte domenii, în realitate, se ficționalizează. Mitizările unora conduc inevitabil la un cortegiu de adulatori sau la furia demitizantă a altora. Evident furie e adesea mult spus, dar există desigur și o tendință firească a oamenilor de a verifica dacă nu cumva lucrurile nu sunt exact invers decât mărturisește tradiția. Pe acest fapt se bazează, de altminteri, conflictul dintre generații și generația rămâne un termen-cheie al studiului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și el atenția asupra faptului că nu anul debutului e semnificativ, ci mai degrabă reacțiile comune, mijloacele de expresie, ruptura față de generațiile precedente. Acestea sunt câteva dintre criteriile esențiale în realizarea unui tablou al generaților, atât timp cât nu sunt absolutizate, altfel spus, atât timp cât înțelegem să nu tratăm literatura după rigorile științelor exacte. Ion Pop31 subliniază unitatea relativă pe care o sugerează conceptul în diversitatea manifestărilor literare, avertizând însă și asupra faptului că ar putea fi un criteriu de sistematizare privit cu suspiciune
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
revenirile de mai târziu, de opera de maturitate care a urmat perioadei de tăcere. Ar rezulta atunci că scriitorii deceniului al V-lea nu au fost decât o anexă a interbelicului sau o anticipare a literaturii concretului și socialului, altfel spus, că nu ar fi decât reprezentanții unei epoci de tranziție. Împotriva unei asemenea abordări reducționiste reacționează și Nicoleta Sălcudeanu, reproșând cantonarea analizei perioadei amintite în politic 41, interpretarea ei ca fiind una de tranziție sau ignorarea de către cercetători a unor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu promoție, așa cum s-a propus pentru a se desemna scriitorii deceniului al V-lea, și pentru a le evidenția caracterul de sine stătător, pentru a sublinia că opera lor nu este o anexă a poeziei interbelice. Nu este, altfel spus, o încercare de fărâmițare excesivă a literaturii române, este doar o marcare a caracterului aparte al acestei generații, care, dacă ar fi să acceptăm modelul promoțiilor, ar fi trebuit să fie parte componentă a unei generații de după perioada proletcultistă. Teroarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anunță, de asemenea, că informația a fost primită de la informatorul Artur. Însă (pentru că există și aici ceva ce naște semne de întrebare), Caraion se apără cu vehemență de acuzația de a fi turnător (discursul este patetic, fapt - în treacăt fie spus - remarcat și de ofițerii de la Securitate care avertizează că informatorul are o notă personală cam exagerată și că are obiceiul să cam "încondeieze" faptele), iar nota informativă pe care el ar fi trimis-o către Securitate pare să lipsească. Notele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în acest sens, se justifică explicația metaforică din finalul poemului: "Nu întrebați de cetățile albe/ Porțile lor se deschid o singură dată/ Și armonia străbate flăcările", căci nu există o cale unică pentru toți și nicio știință a cunoașterii, altfel spus a întâlnirii cu ilimitatul sau cu inspirația. Se conturează astfel nimicnicia omului, a creatorului care nu-și poate alege momentul evoluției. Feminitatea se caracterizează prin aceleași contururi difuze. Uneori femeia nu capătă nume, alteori numele, fie că reflectă realitatea sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literare menite să dea aceeași impresie, să reflecte o viziune lucidă asupra existenței. Nu se poate vorbi însă de un comportament mimetic, pentru că se refuză întotdeauna copierea oricărui tip de experiment literar fie el românesc, fie occidental. Nu e, altfel spus, o încercare de schimbare a canonului poetic prin adoptarea unuia străin, la modă, ci una de a găsi pentru poezia românească noi modalități expresive care să reflecte cât mai bine schimbările de percepție a literarului, schimbări datorate și contextului politic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a încercat să-și lărgească publicul, care a acceptat inclusiv ceea ce multă vreme era asociat doar cu "groapa de gunoi" a culturii, și anume literatura de masă. La Liviu Ioan Stoiciu poemul se constituie, de asemenea, din secvențe scenice, altfel spus, experimentul propus cu ani în urmă de Geo Dumitrescu și colegii săi de generație este dus și mai departe: nu doar eul poetic își asumă ipostaza de actor, ci textul însuși se transformă într-un dialog cu lumea întreagă, devenind
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]