7,229 matches
-
ducea nicăieri? Textele însele pesemne că au devenit neinteresante în ce privește caracterul lor unitar (care unitate impecabilă?, din moment ce intertextualitatea începe să pălească abia cu Cantemir și se "gripează" odată cu Budai-Deleanu), coerența lor indiscutabilă de până atunci și mai ales puritatea lor stilistică și de "gen". Ele se sparg precum oglinzile, iar cioburile redau fragmentar în primul rând chipul istoricului literaturii. Volumele Istoria blestemului, Voievodul dincolo de sala tronului sau Văduvele... sunt, în fapt, istorii culturale scrise cu/din fragmente din textele considerate până
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
specializare) chiar la cuvinte aparent monosemantice în dicționare (...) avem a face, de asemenea, cu polisemie". 72 Vezi Manea (2001: 173-176) pentru redefinirea conceptului metaforă în lingvistica cognitivă. Spre deosebire de lingvistica tradițională, lingvistica cognitivă nu mai definește metafora ca pe un mecanism stilistic. În lingvistica cognitivă accepția metaforei este, în sens larg, aceea de caracteristică a procesului de gândire, care (re)structurează categoriile conceptuale. Comparând cele două mecanisme ale extinderii categoriilor conceptuale, metafora și metonimia, cercetătorii cognitiviști Lakoff și Johnson (1980: 36-37) consideră
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
critică, elaborare verbală. Termenului i s-a dat o mare elasticitate, fiind schimbat cu cel de tehnică a gândirii, știință a creației, mijloace de creație a forței inteligenței. Creativitatea presupune a dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistemul de personalitate (P. Popescu-Neveanu, 1987, p.52). Al. Roșca definește creativitatea ca proces care conduce la un anumit produs, fie ca o proprietate generală a sistemului psihic uman. (apud. Th. Cozma, 1967, pp. 11-12) În
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Sternberg , Linda A. O′ Hara, 2005, pp.200-201). C. Stilul perceptiv Este modalitatea de reacție cognitivă la problema urmărită. Subiectul poate recepta problema: global (hipersintetic); cu detalii puține (sintetică; cu detalii multe (analitic); cu foarte multe detalii (hiperanalitic). Aceasta dimensiune stilistică a intelectuluui se poate măsura cu ajutorul testului Rorschach. M. Bejat a demonstrat că subiecții creativi aparțin în proporție de 83% tipului sintetic (nu exclude spiritul analitic), iar persoanele hiperanalitice nu sunt creative. Din punct de vedere al stilului perceptiv, tipul
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
funcționează în direcția redării unicității și identității romanului Ulise. Unicitatea și identitatea operei literare este redată de conținutul său narativ. Pentru a nu pune în pericol unitatea operei literare propoziția nu trebuie înțeleasă ca fiind ideal, ci doar ca artificiu stilistic. Obiectul constituie un element indispensabil în cadrul operei, de aceea el nu trebuie limitat sau privat de simboluri sau de "obiectele imaginaționale". Obiectul real, ca bază ontologică a operei de artă, poate suferi modificări în urma impunerii formatului, a tipului și a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
desăvârșirea ei este posibilă în domeniul spiritualului. Relația dintre strata și tropii ontologici este una intimă, ce acceptă toți tropii ca fiind entități abstracte. Aflat în acest context simbolic, poemul este deschis interpretării. Utilizarea diferitelor figuri de stil, a elementelor stilistice sau a dicțiunii poetice duce la crearea unor imagini disparate și înțelesuri multiple, făcând din poezie o artă specială ce necesită o analiză particulară. Superioritatea poeziei față de celelalte arte (fine), vine din perioada romantismului, când era interpretată ca arta care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce diversifică înțelegerea dramei. Modul de analiză a romanului și dramei presupune un prototip literar ce poate fi social și cultural variabil. Natura dihotomică a romanului este definită prin relația dintre realitatea și idealitatea sa, precum și prin structura lingvistică și stilistică a obiectului. Constituția ontică a romanului coincide, în mod egal, cu starea particulară sau universală a unui prototip literar. Fiecare termen concret face posibilă corespondența cu starea nominală subiectiv-expresivă, înțeleasă ca un termen abstract. Termenii abstracți funcționează ca atribute pentru
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
salatelor), topping; d. În domeniul comunicațiilor și al presei au pătruns termeni specializați precum: clip (videoclip), ipod. Anglicismele menționate mai sus sunt termeni denotativi, întrucât au calitatea preciziei. În afară de termenii denotativi, anglicismele necesare pot avea și un sens conotativ sau stilistic. Acestea dublează un cuvant existent în limba română cu scopul de a dezvolta nuanțe stilistice. Dintre acestea merită menționate următoarele: - happy-end (rom. sfârșit fericit); - week-end (rom. sfârșit de săptămână)folosit curent de către toți vorbitorii limbii române; - live (transmisie tv în
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
videoclip), ipod. Anglicismele menționate mai sus sunt termeni denotativi, întrucât au calitatea preciziei. În afară de termenii denotativi, anglicismele necesare pot avea și un sens conotativ sau stilistic. Acestea dublează un cuvant existent în limba română cu scopul de a dezvolta nuanțe stilistice. Dintre acestea merită menționate următoarele: - happy-end (rom. sfârșit fericit); - week-end (rom. sfârșit de săptămână)folosit curent de către toți vorbitorii limbii române; - live (transmisie tv în direct); - summit (rom. întâlnire la vârf); - penalty (rom. lovitură de la 11 metri). Necunoașterea limbii engleze
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
o serie de deschideri spre cercetarea modernă, pe care le va aplica și adânci în analizele ulterioare: Balada populară română (1966), Structura poetică a basmului (1975), Retorica folclorului. Poezia (1978), Eposul popular românesc. Teme, motive, structuri poematice (1983), în abordările stilistice Poetica „Mioriței” (1984), Proza populară românească (1986). Toate sunt caracterizate de un demers critic consecvent, prin care se urmărește delimitarea folcloristicii ca disciplină autonomă, de valorificare estetică a literaturii populare. Balada populară română reprezintă o încercare reușită de aplicare a
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
1978; Eposul popular românesc. Teme, motive, structuri poematice, București, 1983; Poetica „Mioriței”, București, 1984; Proza populară românească, București, 1986; Zur Volkskunde der Rumänen. Volksdichtung und Brauchtum im europäischen Kontext, tr. Albrecht Zweier, București, 1989; Din estetica poeziei populare române. Analize stilistice și literare, București, 1990; De civitate rustica. Studii și cercetări de etnologie și literatură populară, București, 1999; Introducere în etnografie. Obiect, principii, metode, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2001; Ritualurile agrare la români, București, 2002. Culegeri: Basmul cu Soarele și fata
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
adâncime, personaje-etalon precum Horea și Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri și situații comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea, deschide multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
specifice care contribuie la efectul poetic al textelor epice. Contradicția dintre narativ și liric, categorii distincte, este abordată prin intermediul paradigmelor cercetării moderne spre a defini rolul narativității în poezia modernă. Cadrul teoretic alătură domenii diverse: teorie literară, estetică, poetică, retorică, stilistică, psiholingvistică. Ele se dovedesc apte să releve punerea în mișcare a mecanismelor „care pot fi descrise adecvat doar de sintaxă în relația ei cu semantica și cu fenomenele de origine discursivă”. Pentru demonstrație, este selectat un corpus de texte care
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
un corpus de texte care reflectă evoluția poeziei române moderne de la Ion Heliade-Rădulescu la Mircea Cărtărescu. În mod neașteptat, din aceste analize lipsește contribuția poetică, de început, a lui Geo Bogza, poate cea mai reprezentativă în sensul urmărit aici. Diversitate stilistică în româna actuală (2001), un studiu temeinic, pornește de la observația, extrem de eficientă, a deplasării efectului formativ în ceea ce privește tendințele limbajului contemporan: influența exercitată de literatura artistică și de autorii ei cei mai avizați se diminuează, mai importante ajung să fie mesajele
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
devenită principalul furnizor de limbă literară. Lucrarea încununează seria de comentarii asupra corectitudinii și abaterilor de la aceasta, pledoariile pentru cultivarea limbii, susținute de Z. prin intermediul rubricilor pe care le girează în publicațiile culturale. SCRIERI: Narațiune și poezie, București, 2000; Diversitate stilistică în româna actuală, București, 2001; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Călin Andrei Mihăilescu și Liviu Papadima), București, 2002. Antologii: Poezia simbolistă românească, introd. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Mecu, „Poezia simbolistă românească”, LL, 1997, 2; Irina Iliescu, „Narațiune
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
se plasează atât prin sensibilitate, cât și prin mijloacele de expresie în climatul liric de la începutul secolului al XX-lea, mai precis în sămănătorism. Notele definitorii sunt sentimentalismul nud, sinceritatea spontană, prea puțin transfigurată, inocența involuntară, rostirea directă, fără căutări stilistice și nu rareori diluția verbală. Concurând-o parcă pe Maria Cunțan, poeta se destăinuie ca într-o corespondență particulară versificată, amintindu-și clipe de intimitate: „Atunci strâns în brațe-ntâia oară, / Te-aș fi certat, poate, ca pe copii, / Dar
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
simplu, firesc (O călătorie la nuntă, Mai poftim, domnule!). V. pregătește astfel, împreună cu alți nuveliști ardeleni, apariția lui Ioan Slavici. Mai puțin realizate sunt romanele lui, din cauza absenței spiritului imaginativ, a repetării monotone a unor bune intenții tematice, a penuriei stilistice. Într-o narațiune extinsă, ce inaugurează romanul ciclic la noi, nu și elaborată romanesc, se reiau aceeași tipologie din nuvele, aceleași opoziții morale simpliste, personaje artificiale, dialoguri articulate nu o dată fals, dar mai cu seamă se face simțit un accentuat
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
tălmăcirile din proza contemporană, incluse în mai multe antologii, ca și din scriitori moderni (Jaroslaw Iwaszkiewicz, Stanislaw Ignacy Witkiewicz, Witold Gombrowicz ș.a.) ori mai recenți (Czeslaw Milosz, Olga Tokarczuk). Traducerile se remarcă nu numai prin găsirea celor mai potrivite echivalențe stilistice, ci și prin reconstituirea atmosferei și a ritmului fiecărui text. SCRIERI: Pasiunea romantică, București, 1965; Henryk Sienkiewicz, București, 1972. Traduceri: Jerzy Putrament, Realitatea, București, 1950; Cântecul Varșoviei. Nuvele din noua literatură poloneză, București, 1951; Leslaw Bartelski, Oameni de dincolo de râu
ZAICIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290688_a_292017]
-
de sute de creatori „rebeli” obligându-i să emigreze cu o „viză evreiască” sau expulzându-i din țară. Multora dintre aceștia li se retrage cetățenia sovietică. în imposibilitate de a se exprima fără a se plia în fața diktatului ideologiei sau stilistic - acuzații de „formalism” și de „influențe occidentale” -, mii de creatori sunt obligați să plece. Este cazul unor celebrități mondiale ca Rostropovici, Vișnevskaia, Nureev, Barîșnikov, Soljenițîn (premiul Nobel pentru literatură în 1970), Axionov, Brodsky (premiul Nobel pentru literatură în 1987), Tarkovski
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a lor, ceea ce duce la înțelegerea trunchiată a mesajului, repetarea supărătoare a unor cuvinte, prezența unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată în locul celei de I plural. Un alt exemplu în
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
frumusețe povestirii implicând ’’concizie și precizia exprimării, un caracter lapidar al exprimării’’(Istoria Limbii Române-Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Ed. Minerva, București, 1971). De pildă în portretul lui Ștefan cel Mare întâlnim ca elemente arhaice cu deosebit efect stilistic inversiunea asociată cu folosirea pluralui auxiliarului a avea la pers a III-a, pentru singular s-a păstrat până târziu. Îl găsim frecvent în operele sadoveniene, ce exprimă frumusețea graiului local, melodios, care nu este perceput ca o deranjantă vorbire
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
al său, că cunoștea toți că s- au scăpat de mult bine și de multă apărătură”. Forma arhaică a conjuncției iară face ca acest ă final să introducă o pauză în emiterea cuvântului, determinând accentuarea vocalei a, ceea ce are efect stilistic atragerea atenției cititorului ori a ascultătorului. Efectul este susținut și de forma arhaică a prepoziției ‚’pre’’, păstrată și azi în unele rugăciuni, dovada faptului că încă această formă este simțită mai plină, cu sevă afectivă în raport cu literarul, dar neutrul și
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
și generalizarea societății de consum și a avatarurilor sale comunicaționale, culturaleșitehnice (Donnat, 1998). În acest text, interculturalitatea va fi analizată din perspectiva muzicilor electronice cele mai populare (rock, rap, techno), chiar dacă se pot evoca În mod legitim și alte sensibilități stilistice, vorbind din punct de vedere istoric sau geografic, ca de exemplu atracția pentru vals (Hess, 2003), avântul luat de tangou (Andreu et alii, coordonatori, 1985), pasiunea pentru muzica barocă (Hennion, 1993, pp. 25-73), relațiile dintre muzicile Africii și ale Caraibelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
niciodată suficient pentru a produce un „val“ în lumea occidentală. Traducătorii străini sunt puși în situația de a lucra „după ureche“. Acestora le lipsesc instrumente precum o istorie a literaturii române „adevărată“, iar nu acele „lucrări cu sclipiri de genialitate stilistică, însă total lipsite de rigoarea academică“, după cum s-a exprimat Gabriela Gavril, aprobată de Sorin Alexandrescu, care consideră că, astăzi, Istoria lui G. Călinescu a devenit „rizibilă“. În plus, „o istorie a literaturii nu trebuie să fie opera unui om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
bazat pe echivocul lexical/gramatical rezultat din posibilitatea de a interpreta semantic diferit un cuvînt sau o construcție, în funcție de context; ambiguitatea are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]