11,293 matches
-
E așa de frumos aici! a exclamat Luke. Genul ăsta de natură nu poți să-l întâlnești în Central Park. Aici viața are o calitate mult mai bună. Nu spune asta! mi-a sărit mie muștarul. Toți trebuie să ne străduim s-o convingem pe mama să vină mai des, nu mai rar, la New York! Bea și mama se holbau la mine. — și, în plus, avem Met-ul, opera, cele mai bune restaurante din lume - aș spune că și acolo e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
m-a anunțat Randall, bătându-mă cu mâna pe genunchi. Prânzul la clubul Bath and Tennis, o plimbare cu yachtul pentru după-amiază, apoi mama spera să mergi cu ea pentru niște cumpărături pe Worth Avenue. — Sună grozav! am ciripit eu, străduindu-mă, din greu, să par entuziasmată. Familia lui Randall trata societatea oamenilor bogați și influenți ca pe un sport extrem. — Mă bucur așa de tare că te-ai atașat de părinții mei, mi-a spus Randall. Păi, sunt foarte afectuoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să ia nici un fel de decizii. O dovedeau foarte bine cei zece ani de când înțepenise pe funcția de asistent îde grad secund) la Colegiul de Arte și Tehnologie Fenland. încremenise de zece ani la Catedra de Studii Liberale și se străduia să le predea elevilor de la clasele de Instalatori de Gaz, Instalatori, Tencuitori și Zidari. Sau măcar să-i țină liniștiți în clasă. Și tot de zece ani își petrecea zilele trecând dintr-o sală de clasă în alta, cărând după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
e un simptom de nesiguranță falică. Cum e a lui Henry - mică sau mare? — Păi, depinde, îngăimă Eva cu o voce gâtuită. Uneori e mare, alteori nu. — Eu, una, prefer bărbații cu alea mici, completă Sally. îi face să se străduiască mult mai tare. Cele două femei își terminară de băut cafeaua și se întoarseră la mașină, discutând între timp despre penisul lui Gaskell și despre teoria acestuia cum că, într-o societate nediferențiată pe plan sexual, stimularea sfârcurilor avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Presupun că nu, răspunse Wilt. N-ar fi trebuit să-mi ies din fire. îmi pare rău. — în acest caz o să uităm pur și simplu tot ce s-a petrecut, spuse domnul Morris. Dar ține totuși minte că dacă mă străduiesc să-ți obțin o catedră de lector, nu-mi pot permite să te las să-ți pătezi bunul renume trosnindu-ți elevii. — Eu nu am trosnit pe nimeni, preciză Wilt. El m-a trosnit pe mine. — în orice caz, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai aduse două pahare cu băutură. Plin de reținere, Wilt își aplecă privirea înspre paharul lui de hârtie. Deja începea să se îmbete foarte tare. — Dacă eu sunt un drag onest, ce fel de dragă ești tu, dragă? întrebă el, străduindu-se să-și înzestreze ultimul „dragă“ cu mai mult decât o nuanță de dispreț. Sally se cuibări cât mai aproape de el și-i șopti cuvintele în ureche. — Eu sunt o dragă trupeșă, veni răspunsul lui Sally. — Asta pot să observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Wilt deschise ochii și se trezi holbându-se la o față zâmbitoare, chiar dacă puțin cam umflată. închise ochii din nou, cu o palidă urmă de speranță, apoi îi deschise iar și descoperi că fața aceea era tot acolo. Apoi se strădui să se ridice în picioare. N-a fost deloc o mișcare înțeleaptă. Judy, păpușa de plastic, care fusese umflată la o presiune mai mare decât cea normală, rezistă. Wilt căzu înapoi pe podea, cu un țipăt slab. Judy căzu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe oglinda pusă pe ușa dulăpașului cu medicamente, dar oglinda era prea mică. Exista una mai mare deasupra chiuvetei. Wilt lăsă capacul closetului și se cățără pe el. Așa va putea să vadă mult mai clar spatele păpușii. Tocmai se străduia să se așeze în poziția potrivită, când auzi pași pe coridor. Wilt se opri din străduințe și înțepeni pe capacul closetului. Cineva încercă ușa și descoperi că e încuiată. Pașii se îndepărtară și Wilt scăpă un oftat de ușurare. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
coșul bicicletei, ridică vehiculul în brațe și îl duse de-a lungul gardului de sârmă. Apoi se cățără pe el, sări dincolo și începu să bâjbâie după păpușă. în cele din urmă izbuti să o găsească și pierdu cinci minute străduindu-se să-i țină peruca pe cap, timp în care îi lega banda elastică pe sub bărbie. Elasticul tot sărea de-acolo. „Ei, uite cel puțin o problemă pe care n-o s-o am cu Eva“, mormăi el pentru sine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sfârși, preotul se așeză, savură liniștea și tocmai era pe cale să studieze posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea mai bine să se jeluiască și să scrâșnească din dinți în același timp. Părintele paroh St John Froude apucă strâns brațele fotoliului și încercă să înghită un nod. Nu era ușor. Apoi, înfrângându-și spaima - explicabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ați auzit și cuvintele „șeful Catedrei de Studii Liberale”. După tot ce-ai făcut? Vrei să-mi spui că ai tupeul să vii aici și să-mi ceri să fii numit șef la Studii Liberale? Da, zise Wilt. Directorul se strădui să găsească niște cuvinte care să-i exprime sentimentele. Nu era ușor. în fața lui stătea individul responsabil pentru seria de dezastre care îi nimicise cele mai înflăcărate speranțe. Acum Colegiul Tehnic n-o să mai fie niciodată Universitate Politehnică. Respingerea dublei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
P., prilej de verificare a potențialului tehnico-tactic și a pregătirii fizice. După terminarea școlii profesionale, tânărul a vrut să urmeze liceul seral. Apreciindu-i calitățile, ca și conduita exemplară, organizația de bază l-a primit în rândurile Partidului. Sorin se străduiește să răspundă prin demne fapte de muncă încrederii ce i-a fost acordată.“ Dominic ridică privirea. Funcționarul zâmbea. Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Lectura era evadarea și alinarea mea, consolarea, stimulentul meu preferat: cititul de plăcere, pentru liniștea minunată care te înconjoară când auzi cuvintele autorului reverberându-ți în minte. Tom îmi împărtășise dintotdeauna această pasiune și, după ce împlinise cinci sau șase ani, mă străduiam să îi trimit cărți de mai multe ori pe an, nu doar de ziua lui și de Crăciun, ci ori de câte ori dădeam peste ceva ce credeam că are să-i placă. I-l prezentasem pe Poe când avea unsprezece ani și, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
slujbă cu care să te lauzi, a continuat Tom, dar măcar era mai bună decât cea de șofer de taxi, care fusese ocupația lui după ce abandonase studiile postuniversitare și revenise la New York. — Și când a fost asta? l-am întrebat, străduindu-mă să îmi ascund dezamăgirea. Acum doi ani jumate, mi-a spus el. Am absolvit toate cursurile și mi-am luat examenele orale, dar m-am împotmolit la disertație. M-am aruncat la mai mult decât eram în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei. La început, Tom a făcut eforturi speciale apărând virtuțile slujbei pe care o avea deja, improvizând teorii elaborate pe marginea valorii ontologice a vieții de taximetrist. — Îți deschide o cale directă spre lipsa de formă a ființei, spunea el, străduindu-se să nu zâmbească în timp ce maimuțărea jargonul din trecutul său academic, un punct de intrare unic către substructurile haotice ale universului. Umbli prin oraș toată noaptea, fără să știi încotro ai să te îndrepți în clipa următoare. Se urcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai departe, dar în frazele acestea nu era nimic destul de concret pentru ca Tom să își poată face o imagine despre el. Apoi, scăzând glasul până la șoaptă, Aurora a adăugat: — E foarte credincios. — Credincios? Ce fel de credință? a întrebat Tom, străduindu-se să nu pară alarmat. — Creștină. Știi tu, cu Iisus și tot restul. — Ce vrea să însemne asta? Aparține unui cult anume sau vorbim despre un fundamentalist renăscut? — Renăscut, cred. Și tu, Rory? Tu crezi în chestiile astea? — Încerc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mine ne-am văzut din nou la masa de prânz, am înțeles amândoi că eram pe cale să creăm un mic ritual. Nu l-am formulat ca atare în cuvinte, dar, cu excepția situațiilor în care apăreau alte planuri sau obligații, ne străduiam să ne vedem cât mai des, pentru a împărți masa de la miezul zilei. Nu avea importanță că eram de două ori mai în vârstă decât el și că fusesem odată cunoscut drept unchiul Nat. După cum spunea Oscar Wilde, după douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oricine trăiește singur. După ce am ascultat relatarea făcută de Al senior morții lui Peg, văd în Stanley un personaj pierdut și chinuit. Amabil, generos până la exces, dar care nu se simte bine în propria piele, un om zdrobit, care se străduiește să se adune. Ne luăm la revedere de la cei doi Wilson și le mulțumim pentru ajutor. Al junior promite să mă țină zilnic la curent cu situația mașinii. Un drum abrupt de pământ, flancat pe ambele părți de păduri; teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jocul ciudat și nesănătos pe care îl joc cu fetița asta, abordează chestiunea din alt unghi. — Cum se face că nu e la școală? reia ea. E luni, 15 iunie. Mai sunt trei săptămâni până la vacanța de vară. — Pentru că... încep, străduindu-mă să inventez altă minciună, Lucy merge la o școală particulară... iar acolo anul școlar se termină mai devreme decât la cele de stat. Ultimele ore s-au ținut vineri. Din nou, sunt convins că Honey nu mă crede. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
protest și să îl țin pe Bush la distanță. — Nu știu cum stau lucrurile în Vermont, zice Tom, dar știu că rezultatul alegerilor va fi strâns. Dacă destulă lume gândește ca tine în statele cu rezultate indecise, Bush o să câștige. Honey se străduiește să își ascundă un surâs. Tom e atât de hotărât, încât tare i-ar plăcea să-l aducă iar cu picioarele pe pământ printr-o remarcă excentrică, neconvențională. Simt gluma venind și strâng pumnii, rugându-mă să fie bună. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Peg. Nu mai suportă iernile aspre. Nu mai suportă izolarea. S-a săturat de Vermont și nu visează decât să se mute la tropice, pe vreo insulă din Caraibe unde vremea e frumoasă în toate zilele anului. Atunci de ce se străduiește atâta ca să pună Chowder Inn în funcțiune? îl întreb. Fără nici un motiv, îmi răspunde. Dar nu are altceva de făcut, iar asta îi mai alungă plictiseala. E vremea prânzului. Stăm toți patru la masa din sufragerie și mâncăm hrană rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prezente: Cartea nebuniei omenești, vărul Tom, Harry Brightman, mica Lucy, călătoria în Vermont, aventura lui Tom cu Honey Chowder, conținutul testamentului lui Harry, Tina Hott făcând playback la Can’t Help Lovin’ That Man. Rachel m-a ascultat cu atenție, străduindu-se să absoarbă cantitatea mare de informație în timp ce își înghițea mâncarea și își bea vinul. Cât despre mine, cu cât vorbeam mai mult, cu atât mă simțeam mai bine. Îmi asumasem pe nesimțite rolul bătrânului marinar și aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să mă pripesc. — Intrați, domnule Glass. Din nefericire, Aurora nu se simte foarte bine astăzi. E sus, doarme, dar sunteți bine-venit în casa noastră. În colțul acesta de lume, suntem foarte deschiși. Chiar dacă alții nu ne împărtășesc credința, noi ne străduim din răsputeri să îi tratăm demn și cu respect. E una din sfintele porunci ale Domnului. Am zâmbit, dar n-am spus nimic. Purtarea îi era plăcută, dar deja vorbea ca un fanatic și ultimul lucru de care aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aproape nimic în comun. Veneam din medii complet diferite (urban catolic, suburban evreu) și intresele noastre erau divergente în aproape toate punctele. Joyce nu avea răbdare cu cărțile și era aproape total împotriva cititului, în timp ce eu evitam orice efort fizic, străduindu-mă să ating imobilitatea ca pe idealul unui trai bun. Pentru Joyce, mișcarea fizică era mai mult decât o datorie, era o plăcere, iar activitatea ei preferată în weekend era să se trezească duminica la ora șase și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să-ți petreci timpul văicărindu-te? Viața nu e destul de lungă pentru așa ceva. Acum suntem pe aeroportul Shannon, unde coboară unii dintre pasagerii noștri. Stau în ușa avionului, vântul rece de Atlantic îmi biciuiește dresurile de culoarea pielii și mă străduiesc să zâmbesc. Dinții îmi clănțăne și încerc să-mi aduc aminte să spun „La revedere“ în loc de „Bună ziua“. Apoi se urcă vreo câțiva pasageri; în special oameni de afaceri care se duc să lucreze în capitală. Arată atât de proaspeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]