KorAP: Find »[drukola/base=strămoș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...202 203 204 ...287 >

7,161 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

era un trup clădit pentru eternitate. Uneori se află menhiri împodobiți cu figuri umane; altfel spus, ei sunt "locuința", "trupul" morților. Tot astfel, figurile stilizate, desenate pe pereții dolmenelor, precum și micii idoli exhumați din mormintele megalitice ale Spaniei, reprezentau, probabil, strămoși, în anumite cazuri, se poate descifra o credință paralelă: sufletul strămoșului este capabil să părăsească, din când în când, mormântul 6. Pietrele găurite care astupă unele morminte megalitice și care sunt, de altfel, numite "găuri ale sufletelor", permiteau comunicarea cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu figuri umane; altfel spus, ei sunt "locuința", "trupul" morților. Tot astfel, figurile stilizate, desenate pe pereții dolmenelor, precum și micii idoli exhumați din mormintele megalitice ale Spaniei, reprezentau, probabil, strămoși, în anumite cazuri, se poate descifra o credință paralelă: sufletul strămoșului este capabil să părăsească, din când în când, mormântul 6. Pietrele găurite care astupă unele morminte megalitice și care sunt, de altfel, numite "găuri ale sufletelor", permiteau comunicarea cu cei vii. 3 Cf. M. Eliade: Trăite d'histoire des religions

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și "frecarea" (așezându-se pe monoliți sau frecându-și burta de anumite stânci)8. Această funcție genezică nu trebuie explicată prin simbolismul falie al menhirului, deși un asemenea simbolism este atestat în anumite culturi. Ideea primă și fundamentală era "transmutarea" strămoșilor în piatră; fie prin intermediul unui menhir "substitut al corpului", fie integrând în structura însăși a construcției un element esențial al mortului: scheletul, cenușa, "sufletul", în ambele cazuri, mortul "însuflețea" piatra, el sălășluia într-un corp, mineral, deci imperisabil. Prin urmare

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu cultul morților. Ca și alte monumente engleze analoage 9, cromlehul de la Stonehenge este situat în mijlocul unui câmp de tumuli funerari. Acest faimos centru ceremonial constituia, cel puțin în forma sa primitivă 10, un sanctuar clădit în vederea asigurării raporturilor cu strămoșii. Din punct de vedere al structurii, Stonehenge poate fi apropiat de complexele megalitice care s-au dezvoltat, în alte culturi, pornind de la o așezare sacră: temple sau cetăți. Avem de-a face cu aceeași valorizare a spațiului sacru ca "Centru

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
că pe pereții dolmenelor și al menhirilor din Ibcria și din Europa Occidentală se află și alte semne și simboluri magico-religioase, de exemplu imaginea unui soare cu raze, semnul securii (specific zeilor furtunii), șarpele, simbolul vieții, asociat cu figuri de strămoși, cerbul etc. Desigur aceste figuri au fost descoperite în regiuni diferite și aparțin unor culturi de vârste diferite; dar ele au în comun faptul că sunt solidare cu același complex megalitic. Lucru care poate să se explice fie prin varietatea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
aparțin unor culturi de vârste diferite; dar ele au în comun faptul că sunt solidare cu același complex megalitic. Lucru care poate să se explice fie prin varietatea ideilor religioase împărtășite de diferitele populații "megalitice", fie prin faptul că cultul strămoșilor, în ciuda importanței sale considerabile, era asociat cu alte complexe religioase. 36. "Enigma megaliților" încă acum zece ani, arheologii explicau culturile megalitice prin influențele colonizatorilor sosiți din Mediterana orientală, unde, într-adevăr, mormintele colective sunt atestate încă din mileniul al IlI-lea14

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
dintre vii și morți; ei sunt considerați ca perpetuând virtuțile magice ale persoanelor care i-au construit sau pentru care au fost construiți, asigurându-se astfel fertilitatea oamenilor, a vitelor sau a recoltelor, în toate culturile megalitice încă înfloritoare, cultul strămoșilor joacă un rol important 25. Monumentele servesc drept lăcaș sufletelor morților, când se întorc să-și viziteze satul, dar ele sunt utilizate și de cei vii. Locul unde se găsesc megaliții este totodată locul cultual prin excelență (coregrafie ceremonială, sacrificii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Locul unde se găsesc megaliții este totodată locul cultual prin excelență (coregrafie ceremonială, sacrificii etc.) și centrul activității sociale, în cultul morților, de tip megalitic, genealogiile joacă un rol important. După Heine-Geldern, e probabil să se fi recitat ritualic genealogiile strămoșilor, adică ale întemeietorilor satelor și ale anumitor familii. E important să subliniem acest fapt: omul speră că numele său va fi rememorat prin intermediul pietrei; altfel zis, legătura cu strămoșii este asigurată prin memoria numelor și a faptelor lor, memorie "împietrită

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
important. După Heine-Geldern, e probabil să se fi recitat ritualic genealogiile strămoșilor, adică ale întemeietorilor satelor și ale anumitor familii. E important să subliniem acest fapt: omul speră că numele său va fi rememorat prin intermediul pietrei; altfel zis, legătura cu strămoșii este asigurată prin memoria numelor și a faptelor lor, memorie "împietrită" în megaliți. Așa cum am spus-o mai sus, Heine-Geldern susține continuitatea civilizațiilor megalitice, din mileniul al V-lea până la societățile "primitive" contemporane. Totuși, el respinge ipoteza panegipteană a lui

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
fascinația exercitată de către masele de piatră este evidentă; e vorba de o fascinație suscitată de dorința de a transforma mormintele colective în monumente spectaculoase și indestructibile. Grație construcțiilor megalitice, morții se bucură de o putere excepțională; totuși, deoarece comunicarea cu strămoșii este asigurată prin ritual, această putere poate fi împărtășită și de cei vii. Există, desigur, și alte forme de cult al strămoșilor. Ceea ce caracterizează religiile megalitice este faptul că ideile de perenitate și de continuitate între viață și moarte sunt

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
monumente spectaculoase și indestructibile. Grație construcțiilor megalitice, morții se bucură de o putere excepțională; totuși, deoarece comunicarea cu strămoșii este asigurată prin ritual, această putere poate fi împărtășită și de cei vii. Există, desigur, și alte forme de cult al strămoșilor. Ceea ce caracterizează religiile megalitice este faptul că ideile de perenitate și de continuitate între viață și moarte sunt sesizate prin exaltarea strămoșilor, identificați sau asociați cu pietrele. Să adăugăm, totuși, că aceste idei religioase nu au fost deplin realizate și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ritual, această putere poate fi împărtășită și de cei vii. Există, desigur, și alte forme de cult al strămoșilor. Ceea ce caracterizează religiile megalitice este faptul că ideile de perenitate și de continuitate între viață și moarte sunt sesizate prin exaltarea strămoșilor, identificați sau asociați cu pietrele. Să adăugăm, totuși, că aceste idei religioase nu au fost deplin realizate și perfect exprimate, decât doar în câteva creații privilegiate. 38. Primele orașe din India Cercetările recente în preistoria civilizației indiene au deschis perspective

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ei le lipsește imaginația, "sugerându-ne ideea că oamenii de la Harappa nu se concentrau asupra lucrurilor acestei lumi"28. În ce privește originea acestei prime civilizații urbane dezvoltată în India, cercetătorii sunt de acord în a o căuta în Belucistan. După Fairservis, strămoșii harappienilor descindeau din agricultorii prearieni ai Iranului. Anumite faze ale culturii preharappiene încep să fie mai bine cunoscute, grație săpăturilor efectuate în Belucistanul meridional. Este remarcabil faptul că 26 Cf. "Das Megalithproblem", pp. 164 sq. 27 Cf. M. Eliade, Le

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
regii erau divinizați. Vorbindu-se despre moartea unui rege se spunea că "devenise zeu". Statuia sa era plasată în templu și suveranii care dormeau îi aduceau ofrande. După anumite texte, regele era considerat, în timpul vieții sale, drept o încarnare a strămoșilor săi divinizați 4. 44. "Zeul care dispare" Originalitatea gândirii religioase "hittite"5 se lasă surprinsă mai ales din reinterpretarea câtorva mituri importante. O temă dintre cele mai notabile este aceea a "zeului care dispare", în versiunea cea mai cunoscută, protagonistul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pe Ouranos. Cele două acte, castrarea tatălui și cucerirea suveranității, solidare în miturile hurrit/hittit și grec, aici sunt separate. 19 Cf. numele divinităților Anu, Iștar și poate Alalu; un zeu Alala figurează într-o listă babiloniană ca unul din strămoșii lui Anu; H. G. Giiterbock, op. Cit., p. 160. 48. Un panteon canaanean: Ugarit Cu puțin înainte de ~ 3000, o nouă civilizație, aceea a bronzului vechi, apare în Palestina: ea marchează prima stabilire a semiților. Urmând modelul Bibliei, îi putem numi "canaaneeni", dar

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
dar rcinterpretate, corectate și redactate în cursul mai multor secole și în medii diferite 1. Autorii moderni încep istoria religiei lui Israel cu Avraam. Într-adevăr, după tradiție, el este acela care a fost ales de Dumnezeu pentru a deveni strămoșul poporului lui Israel și a pune stăpânire pe Canaan. Dar primele unsprezece capitole din Facerea povestesc evenimentele fabuloase care au precedat alegerea lui Avraam, de la Facerea Lumii până la Potop și la Turnul Babei. Redactarea acestor capitole este, după cum se știe

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu Dumnezeu, decât de istoria originilor, care relatează evenimentele mitice și fabuloase din primar diurn. Aceasta poate fi adevărat numai începând cu o anumită epocă și, mai ales, pentru o anumită elită religioasă. Dar nu există motive să conchidem că strămoșii israeliților erau indiferenți față de problemele care pasionau toate societățile arhaice, anume cosmogonia, crearea omului, originea morții și alte câteva episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Creatorul și modelul său, în Paradis. Totuși, așa cum Facerea nu întârzie să sublinieze, viața este grea, deși a fost binecuvântată de Dumnezeu, și oamenii nu mai locuiesc în Paradis. Dar aceasta este rezultatul unei serii de erori și păcate ale strămoșilor. Ei sunt aceia care au modificat condiția umană. Dumnezeu nu are nici o vină în această deteriorare a capodoperei sale. Ca și pentru gândirea indiană postupanișadică, omul, mai exact speța umană, este rezultatul propriilor sale acte. O altă povestire, iahvistă (2

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
dintr-o coastă scoasă din trupul lui Adam poate fi interpretată ca indicând androginismul Omului primordial. Concepții similare sunt atestate în alte tradiții, inclusiv acelea transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase culturi 7. 54. Paradisul pierdut

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sunt suspecte de "magie". 55. Înainte și după Potop Ar fi inutil să rezumăm descendența lui Cain și a lui Set, al treilea fiu al lui Adam. Urmând tradiția atestată în Mesopotamia, în Egipt și în India, după care primii strămoși atingeau o vârstă fabuloasă, Adam 1-a conceput pe Set la vârsta de 130 de ani și a murit 800 de ani după aceea (5: 3 sq.). Toți descendenții lui Cain și ai lui Set s-au bucurat de o

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
116-125,136-137). Importanța pe care el o acordă purității morale și ascultării anticipează "Legea" care va fi relevată lui Moise. Ca atâtea alte evenimente fabuloase, Potopul a fost continuu reintcrpretat și revalorizat, din diverse perspective. Fiii lui Noe au devenit strămoșii unei noi umanități, în vremea aceea toată lumea vorbea aceeași limbă. Dar într-o zi oamenii au hotărât să construiască "un turn al cărui vârf să ajungă la cer, (11: 4). Aceasta a fost ultima faptă "luciferică". Iahve "s-a pogorât

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care de atunci încolo a fost cunoscut sub numele de Babei. Avem de-a face și în acest caz cu o veche temă mitică reinterpretată în perspectiva iahvis-mului. E vorba, mai întâi, de tradiția arhaică potrivit căreia anumite ființe privilegiate (strămoși, eroi, regi legendari, șamani) urcă la cer cu ajutorul unui arbore, al unei lănci, al unei frânghii, sau al unui lanț de săgeți. Dar ascensiunea la cer în concreta a fost întreruptă la sfârșitul epocii mitice primordiale'. Alte mituri raportează eșecul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în pofida unei îndelungate și complexe munci de selecție, eliminare și valorizare a materialelor arhaice moștenite sau împrumutate, ultimii redactori ai Facerii au conservat o întreagă mitologie de tip tradițional: ea debutează cu cosmogonia și crearea omului, evocă existența "paradisiaca" a strămoșilor, relatează drama "căderii", cu consecințele sale fatale (mortalitate, obligația de a munci pentru a trăi etc.), amintește degenerescenta progresivă a primei umanități, degenerescentă care justifică Potopul; și încheie cu un ultim episod fabulos: pierderea unității lingvistice și împrăștierea celei de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
copil." secol, grație mai ales descoperirilor arheologice, unii autori sunt înclinați să accepte, cel puțin în parte, istoricitatea tradițiilor patriarhale. Aceasta nu înseamnă, desigur, că cap. 11-50 din Facerea constituie "documente istorice". Pentru subiectul nostru, puțin contează să știm dacă strămoșii evreilor, acei 'Apiru, erau crescători de măgari și negustori caravanieri 13 sau dacă erau păstori de oi pe cale de sedentarizare 14. E de ajuns să amintim că există un anumit număr de analogii între obiceiurile patriarhilor și instituțiile sociale și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10; etc.) sau "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în Orientul antic 16. "Dumnezeul tatălui" este, inițial, zeul strămoșului imediat, pe care fiii îl recunosc. Revelându-se strămoșului, el a certificat un fel de legătură de rudenie. Este un zeu al nomazilor, care nu e legat de un sanctuar, ci de un grup de oameni, pe care îi însoțește

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]