8,562 matches
-
amabil la întrebarea ei. Fran se simți cuprinsă de dezamăgire. Ratarea momentului potrivit devenea un adevărat talent. Afară ploaia era gata să stea și taxiurile începeau să se golească. Unul se opri chiar în spatele ei și din el coborî o tânără de-o frumusețe izbitoare, îmbrăcată în negru, cu părul negru tuns scurt, în mod vădit abia îndurându-se să se desprindă de bărbatul care se afla încă înăuntru. Se întinse și-l sărută. Fran simți că-i sare inima din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dar cel puțin va fi îndeajuns de lucid ca să-și cunoască primul nepot. Ralph, care se uitase mulțumit la cursa pe care i-o înregistrase Jack, îmbrăcat încă în halatul lui în dungi, trase cu ochiul la ei. — Ești o tânără foarte greu de înțeles, Francesca. Era limpede că vechiul Ralph revenise. Credeam că te măriți cu Laurence. Fran râse. — Așa credeam și eu. Nu contează, râse Ralph mulțumit. Eu oricum l-am preferat întotdeauna pe Jack. — Bun atunci, spuse Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
literare autohtone s-a numărat Rodica Zafiu, în deja menționatul dosar-antologie despre simbolismul românesc (1996). Recent, personalitatea acestui „libertin anarhic în jurul căruia se strîng artiștii avangardei române”, un adevărat „Lorenzo de Medici al României” (!), a fost reconsiderată și de o tînără cercetătoare din Italia, Maria-Luiza Lombardo (Erotica magna. O istorie a literaturii române dincolo de tabuurile ei, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2004). Printre „recuperatorii” de ultimă oră ai personalității lui B.-P. se numără Angelo Mitchievici, autor al unui studiu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adeziune integrală la principiile picturii futuriste, ca urmare a vizitării unor expoziții de acest gen în Italia (Futurism). Emilia Drogoreanu îl consideră, pe bună dreptate, „una dintre primele contribuții publicistice dedicate domeniului plasticii futuriste în România” (Drogoreanu, op. cit., p. 30). Tînăra cercetătoare nu are în schimb dreptate atunci cînd vede în atitudinea din acea perioadă a lui N. Davidescu față de poezia futuristă un „refuz violent și radical”. În numărul din 12 septembrie 1912 al amintitei publicații, criticul „decadentist” publicase un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier (dedicat lui „Bebe” Vinea), burlescul urmuzian în cheie „exotică” din „Jurnal de baltă. Memoriul tinerei fete din Wei-Hai-Wei“ sau publicistica ludică, nu lipsită de grație din compuneri - neincluse în volum - gen „Criza sacîzului“ (cu observații de efect: „Neputința de a îmbogăți literatura unui instrument e cea mai rea prevestire pentru resursele lui”), verva și rafinamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și inedită a scriitorilor și artiștilor conducători ai mișcării noi din întreaga Europă. (...) De la Paris, Paul Dermée, directorul considerabilei reviste L’Ésprit nouveau, și poeta Céline Arnauld ne-au trimis colaborarea lor și și-au luat sarcina contribuției artistice a tinerei Franțe (...) Publicăm azi cronica lui Hans Richter, unul dintre novatorii artei alături de Eggeling, Arp, Giacometti, Marcel Iancu etc. Avem, din Italia, sprijinul asigurat al lui Marinetti, directorul ziarului oficial Impero, al marelui sculptor și gravor Prampolini, unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era fanfara poliției - cu uniformele lor bleumarin cu șnururi albe la epoleți. Erau așezați pe două rânduri și cântau marșul „Kuwai-gawa“. — Ce de lume! Până și Takamori părea surprins. Apoi îi reținu privirea ceva din fața grupului. — Tomoe, privește acolo! Unei tinere, cu siguranță actriță, îmbrăcată după ultima modă și cu un buchet de flori în mână, i se făceau fotografii din toate direcțiile. În jurul ei erau vreo patru-cinci bărbați, reporteri probabil. — Crezi cumva c-au venit să-l întâmpine pe Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
oriental, și era atât de lungă... față de cal, ce mai! Dar nu era numai fața. Și nasul era lung. Când deschidea uriașa-i gură și râdea, dezgolindu-și gingiile, impresia de cal era și mai puternică. Cu tot cinismul ei, tânăra Tomoe își făurise o imagine de vis în legătură cu acest tânăr francez care urma să stea la ei. Nici nu i se părea exagerat că-și dorea ca acest descendent al lui Napoleon, dacă nu era chiar un Charles Boyer, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
încerca să-i vândă lui Gaston niște poze dubioase. Gaston nu înțelegea ce se întâmplă, dar Takamori și Tomoe l-au tras după ei. Abia au făcut câțiva pași, și iar a apărut omul. — Ai grijă, eu nu sunt individ, tinere. Cauți gâlceavă? îl provocă el pe Takamori, în șoaptă. — Aoleu, frate... aoleu! Vine! Nu știau ce ținea individul în mâna din buzunar, dar au simțit oricum amenințarea din glasul lui. Tomoe, speriată, s-a tras în spatele fratelui ei și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sunt „dumneata“? — Dumneata... știi cine este acest străin? — Ce? — Uită-te bine! Nu-ți amintești? Nu i-ai văzut fotografia în ziare?... Tot nu-l recunoști? E campionul la box brazilian, Gaston. Va avea o partidă săptămâna viitoare cu Yonekura. Tânăra aceasta și cu mine suntem ziariști și i-am luat un interviu pentru ziarul R. Takamori l-a chemat pe Gaston, care deschisese ușa unui salon de pachinko și privea înăuntru, ignorând cu totul drama care se desfășura din pricina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deseori despre dumneavoastră. Vorbea politicos, ca o femeie. — Și dânsul este... Tomoe ezită o clipă. Gaston Bonaparte. A venit din Franța și stă la noi. Când auzi cuvântul „Franța“, Ōkuma s-a emoționat brusc. Și nu numai el. Tinerii și tinerele din spatele lor s-au întors să-i privească. Sunteți atât de amabili să-mi permiteți să vin la masa dumneavoastră? se bâlbâi Ōkuma. Da, vă rog, răspunse Takamori, trecându-și ușor palma peste față, în semn de iritare. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în jur, în căutarea vreunui local încă deschis, dar singurele lumini de pe stradă erau cele ale felinarelor și cele care străbăteau prin jaluzelele magazinelor care se închiseseră de mult. Deodată, a auzit pe cineva adresându-i-se în șoaptă. — Hei, tinere! E încă devreme. Nu vii cu mine? Vocea venea dinspre un gang întunecat dintre cinema și magazin. Privind într-acolo, a zărit în gang silueta fantomatică a unei femei. Era femeia cu bandajul în jurul gâtului. — Sfinte Dumnezeule! strigă ea, surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
folosită o tehnică diferită. Îi câștigi ușor încrederea, spunându-i: „Vai! Extraordinar! În viața mea n-am mai văzut o linie ca aceasta! Sunteți foarte sensibilă... O fire extrem de complicată!“ N-o să greșești niciodată dacă adopți tactica asta, pentru că orice tânără de la oraș consideră că e mai sensibilă decât oricine altcineva și că e cu totul deosebită. Poți face un pas mai departe spunându-i: „Sensibilitatea dumneavoastră exagerată este sursa unei mari și permanente suferințe“. Japonezele iubesc foarte mult cuvântul „a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un sfânt în zilele noastre sau să-ți permiți să fii prea bun la suflet în lumea asta pragmatică, în care fiecare își pândește semenul, nu înseamnă oare că ești nătăfleț? Ba prost, de-a dreptul! Cel puțin pentru o tânără ca Tomoe, Gaston nu prezenta nici un interes. Era ca un copac uriaș, inert, inutil. Da, pur și simplu un copac inutil. Copacul stătea în fața ei acum, privind fix la copiii care băteau mingea. Doi-trei nori roșiatici, din pricina soarelui ce apunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
oră. Scotea o sticluță cu picături din sertar și și le picura în ochi. Se odihnea puțin, privind pe fereastră. Înlătura astfel oboseala instalată din cauza încordării prelungite asupra literelor mici. Lupta, în felul acesta, împotriva miopiei, dușmanul de moarte al tinerelor preocupate de cum arată. În plus, dacă ar fi continuat să lucreze fără să-și odihnească ochii obosiți, ar fi făcut greșeli. Așa că cele cinci minute de pauză nu erau deloc pierdere de timp. Astăzi, în timp ce își masa degetele și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era un adevărat șoc pentru o fată cu picioarele pe pământ ca ea. Și nu numai că era o enigmă, dar faptul că o preocupa idiotul... da, asta nu înțelegea ea. Zbuciumul o irita pe Tomoe, care se considera o tânără foarte inteligentă. În ciuda firii sale independente, simți brusc nevoia să stea de vorbă cu fratele ei. Era, la urma urmei, forate tânără și pentru că nu avea un prieten adevărat, Takamori era singura persoană cu care putea vorbi despre bărbați. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mea. Visez: frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla în vânt cenușa, ce-o s-o țineți în pălmi ca-ntr-un potir, veți fi ca niște flori, din care boarea-mprăștie - polenul. Și plîng: veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni. LACRIMILE Când izgonit din cuibul veșniciei întîiul om trecea uimit și-ngîndurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrîndu-l lumina, zarea,norii - și din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - și omul cel dintâi, pribeagul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pic de șarm sau carismă În afara sălii de tribunal și care pare a se fi metamorfozat din senin În Leslie Phillips 1 În persoană. Aproape că aștept să-l aud continuînd cu ceva de genul: „Măi să fie. Pentru niște tinere mame, voi, fătuțelor, sînteți numa’ bune”. Bineînțeles că nu spune asta. Se Întoarce să dea mîna cu Trish și Gregory (mai tîrziu, Trish mi-a zis că-i venea să se scuze că nu e o blondă de un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am fost unul pentru celălalt. Dacă el ar putea redeveni omul cu care m-am căsătorit, m-aș Întoarce și mîine. Dar nu mă prefac a fi jumătatea inocentă. Mă gîndesc la zilele În care eram căsătoriți, la cît de tînără eram, cît de naivă și de fericită, și știu că trebuie să redescopăr acea versiune a mea, să regăsesc bucuria din mine Înainte ca noi să avem vreo șansă. Un lucru e totuși limpede ca lumina zilei: trebuie neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
delicate și delicioase de șifon și dantelă, lenjeria pentru cea mai vampă dintre vampe, cea mai stricată dintre stricate. Și da, e adevărat că În seara asta voi juca un rol. Nu sînt Ellie Cooper, nici măcar Ellie Black. Ellie Black, tînăra necăsătorită, nu s-ar fi comportat niciodată În felul În care plănuiesc să mă port eu În noaptea asta. Ellie Black, tînăra necăsătorită, ar fi crezut că Agent Provocateur e un personaj negativ dintr-un film cu James Bond. Ellie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
adevărat că În seara asta voi juca un rol. Nu sînt Ellie Cooper, nici măcar Ellie Black. Ellie Black, tînăra necăsătorită, nu s-ar fi comportat niciodată În felul În care plănuiesc să mă port eu În noaptea asta. Ellie Black, tînăra necăsătorită, ar fi crezut că Agent Provocateur e un personaj negativ dintr-un film cu James Bond. Ellie Black nu seducea, ci permitea altora să o seducă pe ea și, chiar și așa, asta se Întîmpla numai ocazional și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o dă postura verticală, i-am răspuns: - Și eu sunt sacru pentru Dumnezeul meu. Fără să stea pe gânduri, m-a întrebat: - Care zeu? Wodan sau zeul creștinilor? Inima a încetat să-mi trepideze în piept de spaimă. - Dumnezeul unic, tinere stăpân. Indiferent ce nume are. Binevoiești să lași mai jos sulița asta? N-am arme, după cum vezi, și la trup sunt cam jumătate cât tine. Ochii i s-au calmat, și pe buze îi flutura un zâmbet de batjocură, dezvelindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
focoși care n-ar mai fi avut răbdare până la destinație. Tovarășii mei nu prea erau convinși, dar s-a făcut cum am zis, și după două zile femeile puțeau precum o cangrenă. Când un tarhan s-a apropiat de o tânără la vremea popasului ca să-i facă felul, a dat înapoi brusc, strâmbându-se scârbit și înjurând. S-a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doua zi de dimineață am pornit, și din nou am rămas uluit, de data asta de puținii oameni din escortă, ca și cum plecarea noastră ar fi fost secretă. XV Gundeperga ne-a primit în curtea mănăstirii, înconjurată de obișnuita companie de tinere novice. În ochii ei citeam ceva nevăzut de mine până atunci: o duritate cu greu îmblânzită. A avut o fulgerare în priviri atunci când s-a uitat la Rotari. Am simțit obișnuitul gol în stomac. După ce i-am sărutat mâinile, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se confrunte, fără să se îndoiască de puterile sale. Atitudinea asta a lui m-a dat peste cap; ce mai, câtă trufie zăcea în el! Atunci mi-am înfipt privirea în cea a Gundepergăi, și ea m-a citit; tânăra fiică a Teodolindei, condamnata folosită din plictiseală de către soț preț de câteva nopți, și-a rostit sentința cu încăpățânarea unei femei bătrâne: - Nimeni nu scoate un cuvânt despre asta. La moartea lui Arioald ducii se vor înfrunta, vor urzi intrigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]