6,861 matches
-
un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa69 (s.n.). De altfel, trecute în basm, casa și incinta apar în aceeași proză eminesciană la fel ca în poezie, ele par a fi de pe tărâmul celălalt, dar nu cel al Zmeului, ci al lui Făt-Frumos: Făt-Frumos [...] merse mereu [...] până ce ajunse lâng-o casă frumoasă, albă (s.n.), care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori (s.n.). [...] Lângă prispă stăteau două butii cu apă70. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al Zmeului, ci al lui Făt-Frumos: Făt-Frumos [...] merse mereu [...] până ce ajunse lâng-o casă frumoasă, albă (s.n.), care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori (s.n.). [...] Lângă prispă stăteau două butii cu apă70. Chiar și atunci când casa este pe tărâmul lui Scaraoțchi, ea tot frumoasă și strălucitoare apare: Așa mergând el la iazul acela, era strașnic palat făcut de draci, unde țineau banii; și pe apă mergea o casă făcută strașnic de mândră (s.n.) și-n casa ceea s-auzea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pân în umeri se-ntinseră spre dânsul și el le inudă cu sărutări 297. Frumoasă întorsătură. Această călătorie a lor nu fusă decît o sărutare lungă. Nimic mai mult. O clipă prelungită în dimensiuni poetice. Se putea altfel ? Ajunsă pe tărâmul Lunii, iubita ni se arată în toată splendoarea transfigurării ei. Desprinsă de pe pământ, Cu corpul nalt mlădiet, albă ca argintul noaptea, trece Maria peste acel pod, împletindu-și părul a cărui aur se strecură prin mânuțele-i de ceară. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
creat înaintea lui pașoptiștii prin faptul că imaginea [...] se purifică de materie, dând senzația că se proiectează în idee26, creând în felul acesta o simbolistică originală a imaginilor. Așadar, insula cea verde nu este numai insula reală a copilăriei poetului, tărâmul de joacă din Copii eram noi amândoi 27, ci un punct de coincidență a contrariilor, punctul în care viața și moartea, realul și imaginarul se vădesc a fi același lucru 28 întocmai ca în poemul Mureșanu 29, spre exemplu. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
căruia poporul i-a spus până la moarte "neamțul", poate fi trecut în rândul marilor români. L-aș vedea mai degrabă în clasamentul marilor germani care s-au ilustrat pe alte meleaguri. Ca în cazul românilor noștri, impuși și validați pe tărâm francez (Brâncuși) ori american (Eliade). Dacă greșesc, îmi cer iertare. Oricum, în orice clasament de uz propriu, Eminescu se va afla pe primul loc. * "A m pictat această biserică așa cum Dumnezeu mi-a dictat" declara profesorul Petru Achițenie, cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ofilit, ajungând să nu mai desemneze o profesie, ci mai degrabă un hobby. Cele două bresle de condeieri, a ziariștilor și a scriitorilor, și-au hotărnicit domeniile; sunt tolerate incursiuni dintr-o arenă în cealaltă (de regulă, ale scriitorilor pe tărâmul gazetăriei) și cam atât. Documentele salvate de Moș Toader Hrib pot atesta, cu egală îndreptățire, ambele calificări în cazul Taniac, care a făcut mai întâi gazetărie în cel mai deplin înțeles al cuvântului, editând la Viena, în fierbintele an 1918
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cuptor și mă prefăceam că dorm, stând cu ochii închiși, dar cu urechile ciulite și ascultând eram dornic să aud destăinuirile și istorisirile lor, să mă cufund într-o lume plină de taine și de primejdii. Eram, parcă, pe un tărâm mai ademenitor și mai ușor de colindat cu inima și cu gândul, decât cel al cărților propriu-zise. Acum, într-o seară, când o astfel de clacă era în toi, când mă pregăteam să dau bir cu fugiții, fiindcă era târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
regele Waldemar (1250-1275) se fondează o primă dinastie, a Folkungilor (1250-1363). În timpul acesteia se înfăptuiesc unele reforme. Suedia devine monarhie constituțională electivă. Se desființează șerbia care-n alte state europene domină secole în șir. Se limitează puterea marilor feudali. Pe tărâm juridic se renunță la cutuma ordaliilor stabilirea vinovăției unor persoane aflate în litigiu, cu ajutorul focului, apei clocotite sau fierului încins, procedeu socotit "judecata lui Dumnezeu", care, însă, se solda cu mutilarea fizică a ambilor împricinați. Dar, în primele secole ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
i-a dat aviz de plecare... Domnul prorector ne privește binevoitor și ne cântărește în gând pe fiecare, după care, fără a se așeza pe fotoliu, ne ține un scurt logos, felicitându-ne și, totodată, urându-ne noi împliniri pe tărâmul științific, pe care, zice el, am făcut "primii pași"; ne urează sănătate, prosperitate, fericire în activitate, în familie, apoi ne înmânează diplomele și ne strânge fiecăruia mâna, îndemnându-ne să ciocnim împreună un pahar cu șampanie. Vreo doi dintre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
2002). De data asta prefața i-o semnează un universitar, coleg de facultate, care-a învățat și el la Fălticeni, istoricul și criticul literar, academicianul Constantin Ciopraga. Apreciind că autorul aduce "orientări în întreaga arie culturală fălticeneană", care "reprezintă un tărâm spiritual privilegiat", el vede în Eugen Dimitriu "un excelent cunoscător al elementului local", dublat de "un muzeograf prin vocație" și cartea sa este "un roman" și "nu unul de ficțiune" ci "un roman realist". Autorul cărții e "un personaj de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
plastici etc., etc. el ne invită să-l însoțim la o plimbare, stradă cu stradă și ne explică tot ce știe, cu un potop de detalii. El pune alături nume celebre, emblematice, precum Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, cu răsunet pe tărâm național și universal, cu un furnicar de creatori necunoscuți ori știuți doar de câțiva contemporani ai lor, din partea locului: Vasile Savel, Ion Dragoslav etc., ignorați în prezent, neconsemnați nici în cele mai cvasicomplete istorii ale literaturii. Acesta ar fi păcatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu Ucraina, Polonia și diverse țări din sud-estul și centrul Europei, sub raport social, acest nod rutier înlesnește legăturile cu 17 centre comunale și cele 8 orașe: Suceava, Siret, Gura Humorului, Solca, Rădăuți, Câmpulung, Vatra Dornei și Fălticeni. Totodată, pe tărâm cultural, drumurile naționale ale secției Suceava fac joncțiunea cu rețeaua muzeistică și monumentele istorice laice și ecleziastice, unice prin densitate și originalitate, cum sunt: Complexul Muzeal Bucovina, Cetatea de Scaun Suceava, Cetatea de la Șcheia, Curtea Domnească de la Suceava, Muzeul "Arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a face ca omul să devină pentru totdeauna deposedat de sine însuși. Ovidiu moare singur, exact așa cum i se întâmplă oricui. Nimeni nu moare, în realitate, decât singur, în anonimatul unui eveniment ce nu aparține nimănui, deoarece moartea aparține unui tărâm în care nimeni nu intră niciodată însoțit. Dar cum să spunem toate astea, cum să povestești ultima trecere, frontiera și limita, dacă nu făcându-ți din ele ultimul refugiu? Exilul, tocmai el, cel al lui Ovidiu la Tomis, cel al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
invers, la capătul mărturisirilor, aflăm că omul, cu câtva timp mai înainte îngrozit de bătrânețe și de destinul său dincolo de moarte, simte dintr-o dată „o fericire uriașă”, percepe „sufletul desprinzându-i-se suav de trup”, nesățios să ajungă pe celălalt tărâm, să se confrunte cu arhetipul. Îi revine enigmaticei Aia - femeie de ascendență regală, dar cu purtări pastorale - să aștearnă în scris trăirile confuze ale străinului, să-l îndrume în chinuitoarea desprindere de doctrinele materialiste, să-l asiste pe drumul către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cât și disertația au reprezentat niște provocări pentru mine, iar eu nu am fugit de provocări niciodată, am simțit că merg contra vântului, dar nu am renunțat. Ambele teme au presupus un anumit grad de "periculozitate", am intrat într-un tărâm profund masculinizat, necercetat deloc până atunci, motiv pentru care "respondenții" au respins din start orice interacțiune. Am conștientizat că va fi dificil să cercetez tema femeilor militare însă, am considerat că experiența mea directă de viață în cadrul acestui sistem mă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu (...). Preoțimea a fost scoasă din vâltoarea luptelor politice. Eliberată de această sarcină, cu fatalele poticniri la care este expus omul, ea va putea să-și Întoarcă toată energia și Însuflețirea pe tărâmul religios și național, În cadrul unei discipline liber consimțite”. Din expunerea lui Nicolae Colan se conturează domeniul predilect de activitate al Bisericii ortodoxe („tărâmul religios și național”), mai ales că imixtiunea preoților În viața politică nu mai era acceptată. Așadar, relația
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
poticniri la care este expus omul, ea va putea să-și Întoarcă toată energia și Însuflețirea pe tărâmul religios și național, În cadrul unei discipline liber consimțite”. Din expunerea lui Nicolae Colan se conturează domeniul predilect de activitate al Bisericii ortodoxe („tărâmul religios și național”), mai ales că imixtiunea preoților În viața politică nu mai era acceptată. Așadar, relația privilegiată dintre Biserica ortodoxă și regimul carlist rezultă din sprijinul cerut instituției ecleziastice În cadrul acțiunii de „despoliticianizare” și „Întărire a statului”. Într-o
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
în sânul ocupațiilor rustice, pentru a le releva măreția, căci ea se înrudește cu sărbătorile renascentiste tocmai prin fastul reprezentațiilor artistice. Asfel, cam o dată la fiecare douăzeci și cinci de ani, o întreagă regiune care se întinde de la Pully la Bex, pe tărâmul cantonului Vaud, se mobilizează pentru a sărbători cu măreție via, vinul și viticultorii, apelând în acest sens la un poet, un compozitor, un regizor, un costumier, un coregraf, la muzicieni și soliști, ba chiar la întreaga populație, pentru spectacolul de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
o umbrelă sub care ne place să credem că ne adăpostim, mai degrabă de teama de non-idealul prin excelență, Răul, decât dintr-o pornire interioară. În cazul acestui exemplu, determinantă este presiunea socială ce ne forțează a ne situa pe "tărâmul binelui" (ajungând cu timpul chiar să interiorizăm acest mod de a vedea). Un exemplu elocvent al distanței dintre ideal și real îl pot constitui legile: nicio lege nu poate fi aplicată în toate cazurile ce intră sub incidența ei; însă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
experia”. Acest nivel de apofatism este cel care păstrează transcendența totală a divinului. Trebuie însă precizat că deosebirea între cele două apofatisme are mai ales un caracter formal, ele împletindu- se în actul de cunoaștere. Această experiență deși pornește de pe tărâmul inteligibilului și nu îl exclude, adâncirea cunoașterii la care duce dovedește tot mai acut insuficiența rațiunii. De aceea s-a preferat termenul de unire celui de cunoaștere. Stăniloae, spre deosebire de Lossky, consideră că tradiția bizantină nu a epuizat înțelesurile apofatismului la
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
asemenea completări reciproce a căilor de cunoaștere stă în caracterul personal al actului gnoseologic. Experiența de cunoaștere pe care o face omul în încercarea sa de apropiere de Realitatea supremă este în mod esențial un act ce se desfășoară pe tărâmul persoanei, este o relație între persoane. Chiar dacă această Realitate se află dincolo de capacitatea noastră de comprehensiune, certă pentru om este dimensiunea personală a supraființialului (căci mereu autorii bizantini au corectat afirmația că divinul ar aparține de domeniul ființei); persoana este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
aceasta raportul este întotdeauna acela al unei comuniuni conștiente. Deci nu este aici cazul unui abandon al cunoașterii raționale în apropierea de telos-ul suprem al gnoseologiei bizantine, întrucât caracterul personal al divinului are o dimensiune încărcată de pozitivitate, ține de tărâmul relației. În ultimă instanță, actul de cunoaștere stă sub o instanță a pozitivității, dar preferabil este termenul de unire celui de cunoaștere, pentru a descrie într-un mod mai adecvat ceea ce se petrece în actul cognitiv. În plus, trebuie subliniat
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
se Înalță până la 250 m mângâiate de razele soarelui „formează un peisaj de vis, care strălucește de parcă ar fi iluminat din interior. Cupole dungate, ca o blană de tigru, se Înalță cu o grandoare suprarealistă În lunca râului Ord... un tărâm ce amintește de splendoarea submarină”13. Nu a fost zărit decât de puțini oameni, până În 1980, și astăzi majoritatea călătorilor Îl admiră din aer. Piramida lui Ball este ceea ce a mai rămas dintr-un vulcan stins de acum șapte milioane
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înviorează peisajul de dune și grohotișuri roșiatice, de unde răsar pâlcuri de ierburi și arbuști țepoși. „Doar suspinele și gemetele vântului Întrerup liniștea nepământească din Deșertul Foișoarelor. Toate ingredientele necesare se află aici: o pădure imobilă de pietroaie uriașe pe un tărâm complet lipsit de vegetație; nici un semn de viață sau activitate umană; doar nisipul galben strălucitor, spulberat de vânt”21. Pătrunzând mai adânc În deșert, culorile se schimbă, iar cenușiul lasă loc auriului... Mii de astfel de formațiuni acoperă o zonă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
clipocitul apei vălurite zumzăie ușor, ritmat ca un ceasornic, sub bolta cerească luminată cu steluțe asemenea feștilelor de la balurile Împărătești, În așteptarea palidei Doamne a Nopții ce-și căuta, Încă, rochia imaculată cu care să-și vrăjească dansatorii visători de tărâmuri onirice... Feeria policromă de pe fațadele grandioaselor clădiri victoriene, alături de grațioasele siluetele ale turnurilor din metal și sticlă ce se ridică cu aroganță spre cer, creează o atmosferă de basm, unde totul este posibil, cu happy end... Esplanada Înțesată cu restaurante
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]