5,450 matches
-
răsună nemiloase), deși teme să se lase în voia sentimentelor : în lături tu !/ Eu te-am iubit, dar umbra iubită mă-nspăimântă (II 2). Visează că ar putea să dea curs chemării tânărului de a se refugia împreună într-un loc tainic : Departe de cetate să stăm acolo, singuri./ Să nu simțesc/ Nimic care asupra cetății se gătește (II 2). Vrea să aibă parte doar de bucurii simple neumbrite de mesajele viitorului, harul profeției părându-i-se, de data aceasta, o pedeapsă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu le-a spus că dincolo de moarte începe o altă lume - III). Cuvintele acestea rămân fără ecou, constată ea cu nedumerire amară : Ce s-a întâmplat cu voi toți, de nu înțelegeți ?... De ce mă lăsați singură ? (III). Ifigenia cunoaște rosturile tainice ale lumii inaccesibile celor pentru care se sacrifică. Aheii dau ascultare unei porunci divine sângeroase pentru a obține vânt favorabil expediției lor, dar nu cercetează sensul adânc al oracolului : ei nu vor să afle de ce li se cere cumplita ofrandă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
doi sugerează altă semnificație a orbirii care nu se reduce la ignoranță, ci se poate transfigura, dimpotrivă, în cunoaștere : cei lipsiți de posibilitatea de a privi lumea au șansa de a trece dincolo de aparențe, de a cunoaște esențele și adevărurile tainice și de a deveni vizionari. Oricât de ciudat i s-ar părea lui Oedip, bezna ca adevăr este o realitate paradoxală, iar cel lipsit de lumina ochilor reprezintă trans mițătorul ideal al mesajelor divine : Darul care/ suporți să-l iei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
încă nivelul moral, regina se lasă stăpânită de instinct (p. 233). Natura ei emotivă lipsită de control nu exclude inteligența, dar o subordonează temperamentului (p. 234). Vietate primitivă în care lumina conștiinței nu a înflorit încă, mânată de o voință tainică, străină (p. 234), ea întrupează ființa omenească într-un stadiu elementar, violența și cruzimea ei fiind manifestările sublimate ale puterilor oarbe din natură ce-și fac drum prin temperament (p. 237). Nici Agamemnon nici Clitemnestra nu sunt adevărați eroi tragici
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe amândouă fețele.” Proverb armenesc 650. „Cuvântul este omul, iar marii maeștri ai artei cuvintelor sunt cărțile. În ele se adâncește mintea și se întrupează năzuințele spiritului; ele sunt confidenții orelor de solitudine, ele sunt cele care răspund celor mai tainice murmure ale inimii, când sufletul plin de dorințe sau de mâhniri caută un sfat în această tăcută lume a elocvenței.” Sibil 651. „Am ajuns într-o epocă în care cartea este un lucru foarte important, mai ales pentru acela care
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
să caut un răspuns, când îmi dau seama câte simetrii ascunse cumulează secvența aceasta de viață spre sfârșite cu ravagiile produse de boală, nu peste mult timp, asupra celei ce relata episodul bucureștean al despărțirii finale. Plutește în pagină o tainică înfiorare crepusculară furișată în adâncurile făpturii, înainte de a se declanșa la vedere procesul destrămării. Și totuși, unele indicii ar fi putut fi descifrate, dacă cineva privea cu atenție fotografia Georgetei Horodincă de pe coperta a IV-a a volumului. Ochii umbriți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spre Restaurarea Sacralității Cuvântului. PELERIN, EU ȘI TU <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> „Un duhovnic avea dreptate când îmi spunea că rugăciunea tainică trăiește în adâncul inimii omenești, omul nu-și dă seama de ea, însă, ceva care trăiește într-un fel minunat în suflet îl îmboldește să se roage cum poate și cum înțelege.” Ce minunată și mai cu seamă completă definiție
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
chiar sub titlul „ A doua parte a mărturisirilor unui pelerin”. De atunci cele șapte scrisori, primele patru de la Athos și următoarele trei, de la Optina, călătoresc împreună, fiind unite de editori într-un tot unitar, care vorbește întregii omeniri despre însușirea tainică a Rugăciunii lui Iisus. Aparte de nesfârșitele controverse privind diferențele evidente de stil și vocabular existente între cele două părți ale lucrării, „Pelerinul Rus” se constituie într-un veritabil manual de spiritualitate isihastă, care prin intermediul personajului principal, un simplu țăran
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pe care trebuie să le vedem pe îndelete, să ne bucurăm de frumusețea lor și vom prinde atunci iubirea totală de spațiile acestea și cu ochii sufletului, și cu reperele valorii trecutului sau prezentului. Plimbările pot fi inițiatice intrând în tainice chemări afective și în același timp memoria va reține până și detaliile, în aparență neînsemnate, topindu-le apoi în vasul magic al dragostei pentru urbe. Vom descoperi spații culturale nebănuite, fie și numai pentru că pe acolo au trecut pașii unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
munte avea un vechi suport metafizic, ca o aspirație ascensională spre sublimul spirit. Dacă grandoarea mării e de nuanță spațială, grandoarea pădurii și a muntelui e de nuanță temporală, cu tendință de reintegrare în timpul mitic. Copacul și omul au corespondențe tainice. De la vizual și auditiv sufletul transgresează în imaterial și invizibil, dar căile luminate se arată numai celor care surprind metamorfoze și miraje precum în sadoveniana "feerie a codrului, sub luna albă de iarnă". Omul și natura se întrepătrund, au clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
original, cu stil, cu rafinament. Și când te gândești că ideile desprinse din spiritul Cetății noastre așteaptă aproape la orice colț de stradă, așteaptă răbdătoare. Putem privi orașul nostru și într-o dinamică a seducției, atracției, chemării, chemarea spre lucrul tainic, unul ascuns în unghere nebănuite sau colțuri retrase. Scotocim vechiul și urme ale lui, cu credința că noi putem fi primii mari descoperitori. Dar cum scăpăm de un văl, un altul se așterne, încât rămânem cu imagini într-un amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mai poate atunci explica ideile prin idei și nici lumina din vis. Culorile cetății nu mai sunt fidele și reveria suferă, pălește în sumbre și false imagini. Vin ploile de primăvară, doar ele spală culorile triste ale zidurilor, ale sufletelor. Tainica alchimie devine enigma pe care o presimțim, o căutăm, o asimilăm. Orașul și culorile sale ca într-o uriașă țesătură cu rafinamentul pictural al impresionismului, în completare și cu finețea firului din ie transparentă, până la urmă totul oglindit darnic colorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de a ne însenina viața și încă una, la urma urmei, de a ne îndepărta de conflictele dintre întâmplare și haos, dintre haos și ordine, cum ar spune filozoful. Totul e să intri în acea ordine ineluctabilă, determinată de legile tainice ale frumosului, ale rațiunii, ale armoniei. Privirile mi-au căzut pe o inițiativă a unor florărese exprimată natural și grafic într-o stație de tramvai din piața cu reverberații lirice. Ceva îmi spune că doar ochiul unic e capabil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să hamletizezi despre "a fi sau a nu fi", la ce folos? Sau să ne consolăm cu ideea că realitatea pe care o trăim intră în alternanță cu transcenderea formulei de a exista și de a intra în inefabilul lumii tainice. 25 Cu vremea nu te poți pune, nici cu vremurile, de altfel. Am plecat la Dorna sănătos, atât cât poate fi omul la o vârstă înaintată, și m-am întors răcit bocnă. Acest februarie nu părea amenințător, cu temperaturi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
zburătoare, postmodernism, internet, mai nou despre democrația din U.E., terorism, statul islamic, imigranți, fericirea care ne așteaptă... Indiferent însă de temerea de moment a omului, printre ramurile pletoase ale sălciilor din marginea râului vrăbiile "conversează" matinal și gălăgios. Necuprinsă-i tainica alchimie a naturii și a vieții. 38 "Carte de analiză psihologică, meditație filozofică și înțelepciune morală" (L. Grimberg), "Carte cu adevărat mare" (A. Gide), "Cartea franceză cea mai de seamă a secolului al XVI-lea" (Brunetière), "Cea mai originală carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ca vidul cu chemare spre rugăciune și mărturisire. Ne apropiem de revelație și mister doar atunci când intrăm în adevăratul extaz al întoarcerilor spre cele simple, spre simplitatea primordială ca o revenire în copilăria fabuloasă, vârsta magică a existenței omului. Privesc tainic sfeșnicele din colecție (peste 150) și distanțarea de realul din jurul meu le sporește sensul mitic, rătăcindu-mă într-un timp pierdut pe care îl tot caut, înfricoșat fiind de cel năvălitor peste mine. Colecția provoacă o stare indefinită, lumina seduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Diana. Iașul și ieșenii în literatura română. Antologie. Iași, Editura Junimea, 2016. WEIDNER-CIUREA, Rodica. Iașul copilăriei mele. Sfântu Gheorghe, Editura Eurocarpatica, 2002. ZAHARIA, D. N. Iașul vernisajelor. 2 vol. Iași, Editura Junimea, 1996-2000. ZAHARIA, Gheorghe, MOSCOVICI, Liviu, VACARIU, Dumitru. Iubirea tainică lumină. Antologie, 1999; Psalmi ai marilor iubiri. Antologie, 1999. ZUB, Alexandru. Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1885. Iași, Editura Junimea, 1976; Eminescu, Glose istorico-culturale, 1994; Istoriografie română la vârsta sintezei: A. D. Xenopol, 2004. INDICE DE NUME A ADĂMUȚ, Anton, 114, 167 ADOC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sângele creștinilor pe care el îi martirizase, se prelingea aici în picături grele. A fost cuprins iarăși de un fior prelungit, de un fulger de lumină: gândul la Trupul mistic al lui Cristos, Care suferă în membrele Sale. Atunci, din tainice adâncuri, a izvorât în el un izvor care i-a inundat sufletul ca un puhoi «luminându-i cunoașterea slavei lui Dumnezeu, strălucind în chipul lui Cristos» (2 Cor 4,6). Lumina credinței își regăsea în El aurora-i magnifică. A
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Ne vom face locuință la el» (In 14,23). Această prezență a lui Dumnezeu prin iubire este, firește, generatoare de iubire; iar rugăciunea nu este altceva decât această iubire în act, această iubire care arde ca o lampă veșnică aprinsă tainic în mintea și în inima omului. Aceasta este personalitatea și prețiozitatea creștinului; pentru că, în felul acesta, este înălțat la ordinea supranaturală a lui Dumnezeu, participă la viața lui Dumnezeu, poartă în interiorul său frumusețea profundă și puritatea sufletească a vieții lui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume» (Gal 6,14). «Am fost răstignit împreună cu Cristos» (Gal 2,19). «Eu port în trupul meu semnele lui Isus» (Gal 6,17). Când începe să vorbească despre bogățiile tainice ale lui Isus Cristos, Paul se adâncește în profunzimile Inimii Sale adorabile și ne precedă în această devoțiune: «Mie, celui mai mic dintre toți sfinții, mi-a fost dat acest har: să le vestesc păgânilor negrăita bogăție a lui Cristos
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
următorii studenți în Medicină și în Drept: Sabin, Stăuceanu, Spiroiu, Frunzescu, Scorțeanu, Manicea, Inotescu și, poate, încă vreo câțiva. într-o zi, aflăm că a picat un alt basarabean, Zamfir Arbure, cu care facem cunoștință. În sfârșit, la o întrunire tainică de la spitalul Colțea, facem cunoștință și cu Costică Dobrogeanu. Dobrogeanu venea din Rusia. În timpul războiului se așezase la Brăila, unde deschisese o spălătorie, dar, descoperit de către poliția rusească, a fost ridicat într-o noapte și trimis în Rusia. Printr-o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
profesorul Teodor Pracsiu) făceam apologia unor personalități de excepție care, în ciuda unor destine incomparabil mai promițătoare, au rămas pe aceste meleaguri făcând glorie acestor locuri. Ce i-a atras pe acești oameni să rămână sau să revină aici? Ce impuls tainic i-a împins spre acest gest care oferea, oricum, mai puține șanse pentru consacrare, nume și faimă decât, să zicem, măcar metropolele provinciale. Deși spațiul la care se referea monografia amintită este tangent cu spațiul cultural, deși nu rareori interferențele
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
amplificat prin pasiunile politice, avea repercusiuni asupra economiei unui Stat aliat. Publicitatea dată traficului de influență, "comisionului politic", plătit de "Skoda", a creat marii uzine cehoslovace o situație deosebit de grea. Orice contract ar fi negociat, putea să fie bănuit de tainice și sunătoare argumente pentru a fi obținut. În concurența dintre firmele producătoare de armament se crease o situație inițială de inferioritate uzinelor "Skoda". Așa se explică deci intervenția lui Eduard Beneș pe lîngă Gheorghe Tătărăscu. Personal, Gheorghe Tătărăscu văzuse de la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vechi rânduieli, într-un adevărat ritual de perpetuare a memoriei noastre culturale. Tot acum, Răduța Vasilovschi publică volumul Pe valurile vieții... Poezii, Rădăuți, Editura "Septentrion", 2007, 184 p. Fructificându-și mai vechi înclinații, așternute încă din adolescență într-un "caiet tainic" cu încercări literare, reunește în cele douăsprezece secțiuni ale cărții compoziții de o mare varietate, circumscrise liricii publice, dar și unui delicat lirism individual. Elegia civică, poezia patriotică, imnul și oda, pastelul, meditația, poezia didactică se situează pe coordonatele unei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pământ binecuvântat al Bucovinei, pe sub soare și luceferi. Temele majore sunt natura, iubirea, timpul. Confesiunea, meditația, evocarea din catrene (cele mai multe) și distihuri recreează toposul mirific al Bucovinei: casa strămoșească leagăn al copilăriei, pridvorul, grădina, fântâna, livada, lunca, pădurea, obcinile, potecile tainice, "de soare pline", plaiul, brazii, "răchitele bătrâne", teiul singuratic, "pomii în floare", banca veche de sub nuc, iazul, poiana, macii însângerând câmpurile grele de rod, norii, curcubeul, vântul "mesager al dragostei", luceferii, stolurile de cocori, amurgurile blânde, noaptea/ negura, lacrima, dorul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]