6,034 matches
-
ciulin. Există câteva locuri speciale în inima mamei pe care le vizităm, le revedem, ori de câte ori revenim în Brăila. Mă gândesc aici la centrul vechi al orașului, faleza Dunării, liceul care-i produce atâta nostalgie, Bulevardul „Karl Marx” înțesat de trandafiri, tei și salcâmi, Grădina Mare și, nu în ultimul rând, cimitirul nostru de cartier, Sfântul Mina. Fiecare loc are povestea sa, însă două repere rămân sacre în sufletul mamei mele, cimitirul și clădirea liceului de pe faleza Dunării. Prin ochii mei de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
toate și de tot, am legat și consolidat relații pentru o viață. Eram tineri, atât de tineri și optimiști, atât de spontani și receptivi la provocările nevinovate. Era ceva din vibrația și emoția vârstei noastre, o alchimie cu parfum de tei ieșean. Ceva din versurile lui Ștefan Hrușcă: VII. Un puzzle dumnezeiesc A existat o perioadă în parcursul meu liceal când, perspectiva de a face ceva în viață s-a identificat cu dorința de a urma „Medicina.” Am întâlnit însă un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
zilei ce va urma. Am revenit în Brăila destul de târziu și-i tot spuneam bunicii, cât de mult mi-ar fi plăcut să rămân acolo, în munți, măcar o noapte și să respir mirosul acela de piatră granitică, parfum de tei dobrogean și narcise de munte. A fost o experiență uluitoare, altceva față de ceea ce eram obișnuit să văd, o lume aparte și desigur parte din existența mamei mele, deci și a mea. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII-a B Liceul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ciulin. Există câteva locuri speciale în inima mamei pe care le vizităm, le revedem, ori de câte ori revenim în Brăila. Mă gândesc aici la centrul vechi al orașului, faleza Dunării, liceul care-i produce atâta nostalgie, Bulevardul „Karl Marx” înțesat de trandafiri, tei și salcâmi, Grădina Mare și, nu în ultimul rând, cimitirul nostru de cartier, Sfântul Mina. Fiecare loc are povestea sa, însă două repere rămân sacre în sufletul mamei mele, cimitirul și clădirea liceului de pe faleza Dunării. Prin ochii mei de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dacă vii mai aproape de ea și-i deschizi portița, o să te-ntâmpine zâmbetul îmbujorat al cireșelor de mai, sau surâsul plin de voioșie al pietroaselor, sau obrăjorii parfumați ai merelor văratice, sau... Jur-împrejurul livezii, asemenea unei gărzi mereu atente, stau teii, ale căror flori - dătătoare de sănătate - vin să adauge parfumul lor aparte la miresmele îmbătătoare ale celorlalți arbori. Jos, precum un covor fermecat, sunt tufe de căpșuni și fragi, de zmeură și de mure... Dacă vii pentru prima oară la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fiica cea de aur a negurii eterne, Și, cum creștea lumina-i, creșteau și văi și dealuri, Sub discu-i blând și dulce stăpânitor de valuri. Iar Anna, înmuiată-n lumina auroasă, În părul ei cel galbăn sta naltă, mlădioasă, Din teiul plin de miros flori îmi cădeau pe creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime încep să se adune, Din negrele ponoară prin valurile ierbii Cu coarne rămuroase
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
intră-n dușmănie Lemnul și cu oțelul?... De ce nu faci minuni, De ce n-arată muguri plăseaua ta cea veche, Și fiecare mugur să fie un blestem?... Ce lemn ești tu? O spune-mi ce lemn ești tu? De corn, De tei, de ulm? sau poate din arbori roditori? Ești tu de măr? De măr ești. Atuncea înflorește Și-a tale mere crude hrănește-le cu sânge. Tu martur făr' de gură! Dar dare-ar Dumnezeu Ca lacrimi de căință să mânce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dușmănie Lemnul și cu oțelul? De ce nu faci minuni, De ce nu scoate muguri plăseaua ta cea veche, Și fiecare mugur să fie un blăstem?... {EminescuOpVIII 138} Ce lemn ești tu? O, spune-mi, ce lemn ești tu? De corn? De tei? De ulm? Sau poate de arbori roditori? Ești tu de măr? - De măr ești. Atuncea înflorește Ș-a tale mere crude hrănește-le cu sânge; Tu martor făr' de gură!... O, dare-ar Dumnezeu Ca lacrimi de căință să mânce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
grea, Trebuia s-aduc pe grecul ca să știe cum s-o ia. Un viclean trebuie-acuma... Moldoveanul este prost, Ce mi-e * daca-avu sub Ștefan și în vremea care-a fost Te miri ce și mai nimica... și, făcând din tei curmei, O ducea pe azi pe mâne țara cu nevoia ei... {EminescuOpVIII 201} Azi? Azi nu-i vremea aceea, ne-am deschis la cap și noi, Astăzi ne-mbrăcăm mai altfel, mai podoabă, mai fărfoi. Am lăsat Suceava veche... sus
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ghețușuri - limbi de gheață pe sub șirurile de ferestre ale școlii, pe care se dădeau băieții cu brațele desfăcute - niște dâre a căror lungime nu putea fi depășită. Eu, în pantofii mei cu tălpi de cauciuc, stăteam deoparte, rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai vajnici și mai puternici răcneau ca să li se elibereze pârtia; țâșneau ca din pușcă, ținând genunchii ușor îndoiți, peste suprafața strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pluteau deasupra cuburilor de beton în formare, se învârteau, circulau pe șine, și cabinele, vagoanele, carcasa motorului, sistemul de pârghii al turnurilor erau vopsite într-un verde crud ce părea atât de proaspăt de parcă încă mai puteai inhala mirosul de tei al vopselelor și uleiurilor volatile. În aceste poze nu se vedea pic de murdărie, pic de pământ nămolos, nicăieri o pată de beton vărsat, clădiri sau obiecte vechi, urme ale decăderii, ale expirării nu existau nicăieri, trecutul nu apărea nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe vremuri, la preluarea afacerii, când s-a făcut înțelegerea între tatăl lui, el și W., fără să trezească suspiciuni. Și tocmai această scăpare aparentă a făcut ca o altă iscălitură, o iscălitură luminoasă de culoare verde ca frunza de tei, simbolul firmei lui Hackler pus pe cea mai înaltă clădire, să devină vizibilă de departe, căci întregul areal de la fosta casă țărănească și până jos la așezământul băilor îi aparținea unui singur bărbat și ăla strângea între degete paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Și spune-i mehenghiului de Costăchel să aibă nădejde, că am să fac treaba ca la carte. Nu degeaba am fost eu artelnic în armată. Dacă-i așa, apoi am nădejde în matale, moș Dumitre. Ca-n cuiul cel de tei. Ce mai? Eu am băgat, însă, de samă că tu ești tare supărat pe ulcica ceea cu vin. O ții în mână de când ai venit, da’ nu-i goli-o ferita sfântului. Ori vorbesc la Petrache, ori la părete, tot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai faimos bulevard al capitalei: modificări pe care guvernanții le consideraseră absolut necesare pentru a face Unter den Linden mai potrivit pentru paradele militare, cum era și aceea pe care o vedeam. Fără a se mulțumi doar cu Îndepărtarea majorității teilor care dăduseră denumirea bulevardului, Înălțaseră albe coloane dorice În vârful cărora erau puși vulturii germani. Fuseseră plantați alți tei, dar aceștia nu erau nici măcar la fel de Înalți ca stâlpii pentru iluminatul stradal. Banda din mijloc fusese lărgită, astfel Încât coloanele militare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai potrivit pentru paradele militare, cum era și aceea pe care o vedeam. Fără a se mulțumi doar cu Îndepărtarea majorității teilor care dăduseră denumirea bulevardului, Înălțaseră albe coloane dorice În vârful cărora erau puși vulturii germani. Fuseseră plantați alți tei, dar aceștia nu erau nici măcar la fel de Înalți ca stâlpii pentru iluminatul stradal. Banda din mijloc fusese lărgită, astfel Încât coloanele militare să poată mărșălui În șiruri de câte doisprezece oameni umăr la umăr, și fusese presărată cu nisip roșu pentru ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cum construiesc cu elan hidrocentrale și țin pavăză neclintită patriei noastre. Soldații din tren erau însă morți de beți și cântau despre o fată, pe nume Maria, cu mijlocel tras prin inel, cu care-și dădeau ei întâlnire seara, sub tei. Apoi se mai găseau acolo țărani, care așa și miroseau. După câțiva metri de la pornire, trenurile de la noi se opreau iarăși cu o zgâlțâitură și atunci în sacoșele lucrate cu iglița se spărgeau ouă, sticle goale de bere se rostogoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu vin. Și trebuie să-ți păzești bătăturile, să nu-ți calce pe ele cineva. În tren erau o mulțime de soldați morți de beți, cântau cântecul lor despre o fată numită Maria, pe care vor s-o sărute sub tei, iar eu țineam pe genunchi două găini jumulite și strângeam între picioare canistra cu vin. Bunicul tău rămăsese lângă șine ca o stană de piatră și nu ridica mâna, să-mi facă semn.” „Era supărat pe tine?” „Cred mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Cine știe, dacă nu murea tovarășul Stalin, plângea acum și cu celălalt ochi. O turmă gri pășește plângând În dimineața friguroasă de primăvară spre fabrici și uzine. Tu cumperi două kile de gaz, te Întorci degrabă acasă unde ceaiul de tei e gata și te Înfigi În bucata de marmeladă așezată Într-o farfurie, adâncă, ciobită. La Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor, orbii intră În schimb. Se Întâmplă aceste lucruri În vremuri de demult; pe acasă pe la ei, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o minune, Eu mă închin; știu, am să plec din lume Mai devreme sau mai tîrziu. Nu știu cît voi mai fi viu. S-a uscat floarea de trandafir, Nu mai scapără scîntei ochii mei, Nu mai simt parfumul de tei, Peste tot miroase a cimitir, Voi odihni obosit pe ale sale alei. Îmi văd mormîntul cum se deschide, Doamne, dă-mi curaj să merg spre el pe picioare, Fă să mă cufund în lumini strălucitoare, lichide, Ape ale oceanului vieții
CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_856]
-
Treburile le-au mers bine. Lavinia a ținut un timp văduvia, apoi s-a măritat. Copilul, un băiat, l-au botezat Nicos, în amintirea primului ei bărbat cu cununie. Prinsese obiceiul toamna spre seară să stea în grădină sub un tei și să privească dansul frunzelor galbene. Își aducea aminte de nunta ei și se gândea la Nicos, tânărul Nicos. Ce soartă avusese! Să fie mire în locul altuia... Și boierul acela valah, Barbu parcă-i zicea, ce i-o fi venit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
icoana Învierii. Nu, nu aceasta, rogu-te, spătare Mihai, întoarce cu grijă icoana pe partea cealaltă... — Cum pe partea cealaltă? — Da, întoarce-o că ești mai înalt de stat decât noi. Icoana era zugrăvită pe o scândură de lemn de tei, ușoară și în așa fel cioplită încât din aceeași bucată, în relief cam de grosimea unui deget, era o ramă aurie de jur-împrejur. Tortița de metal cu care era pusă în cui icoana era prinsă de mijlocul muchiei de deasupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un joc de măști al relațiilor extraconjugale”; care extraconjugale? Nimeni nu e căsătorit, În comedie! N-aș fi de acord nici cu inserarea citatului din N. Manolescu, după care „ prostia, lenea, ipocrizia, demagogia politică și viciul sunt Însușiri ale aces tei lumi istorice” ( prezentul demonstrîndu ne că sunt, În aceeași măsură, și Însușiri ale lumii noastre treimiiste!) ; naș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de albine trebuie adăugată neapărat, în ceaiul de coada calului, care băut în cantități mari (mai mult de o cană pe zi), poate produce amețeli și stări de slăbiciune (bănuiesc că provoacă scăderea glicemiei). Am utilizat miere de albine de tei și polifloră. De la debutul bolii, timp de trei luni, am băut numai ceaiuri. Am constatat că nu mai aveam senzația de foame, poate din cauza consumului zilnic de miere de albine. Atunci am întrerupt consumul de ceai și am început să
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de mirare că ne-am puturoșit mai rău decât arabii. De luni de zile n-a mai picat strop de ploaie, ba de ani, după cât s-au gălbejit pajiștile din jurul bălții, șirurile de boscheți și pâlcurile de plopi și de tei. Umblă seceta și lasă-n urmă o tăvălitură de paie tocate, iarba verde de acasă care-ți spune că până și aici ai ajuns un străin. Papa-caca s-a dus în lume, tata-i liber să se ducă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cărucior incomod. Cuvintele tânărului ofițer înconjură camera și pentru câteva clipe, fiecare a lăsat ochii în jos cu gândul la o soție, iubită, mamă. Atmosfera tristă printre cei prezenți se mai destinde atunci când Smaranda începe să cânte cu voce plăcută, "Teiul" de Schubert. Versurile se desfășoară domol, înseninând sufletele asprite de război, picurând liniște și speranță într-un spațiu până atunci al durerii. Se așează apoi în fața pianului împreună cu Marius și degetele ce alunecă elegant pe clape interpretează la unison armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]