5,364 matches
-
A Înțeles pe loc ce Însemna frumoasă, căci știa ce pocitanie e Nila! A zis În minte: frumoasă, și a zis Încet, blând, astfel Încât Siloa să-l audă În mintea ei fără să se sperie. Of, of, Siloa doar a tresărit. Mă auzise cum Îi spun: frumoasă, dar n-a știut ce să facă dacă aude ceva ce nu pricepe. Prin urmare, s-a repezit la oameni și a Început să arate În sus, spre cer, iar ei s-au trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se auziră decât strigătele din sat. Gâfâind, păzitorul Începu să mă izbească cu pumnii În țeastă. - Na, porc și șobolan, na și na! Hai Încoa’, măi Buze! În clipa aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și se ridică, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Buze se zvârcolea În fața peșterii, În timp ce un izvor de sânge Îi țâșnea din beregata spintecată, șuierând. Ar fi vrut să strige dar răsuflarea și sângele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tum - cum izbeau În blănurile argăsite. M-am apucat să caut vreascuri și le-am Îngrămădit la capătul gropii. M-am pus pe așteptat. Aproape că mă luase somnul când, deodată, Runa dădu un strigăt, singurul de până atunci. Am tresărit, m-am ridicat În capul oaselor și am ciulit urechile. Am auzit un fel de scârțâit ca de copac bătrân pregătindu-se să cadă, apoi câteva pliciuituri de palme. Încă un scârțâit din acela. - Om e, măi, Krog, măi! - răcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
față. Vârful suliței străpunse limba și gura animalului, Împlântându-se adânc În nisip. Șopârla prinse a se zvârcoli cu o furie care ne Îngrozi pe toți - se răsucea cu totul În jurul suliței ce-i țepuise botul, izbind cu coada și tresărind de parcă n-ar fi avut nici o greutate și ar fi fost bătută de viscol. Îmi smulse sulița din mâini, o frânse de deasupra vârfului, Își sfâșie botul și se târî degrabă În apă, unde suratele o așteaptau: se năpustiră asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de mână. Într-una din zile, pe când treceam peste un fir de apă și puteam să vedem mai departe de jur-Împrejur, zărirăm pe malul din față o nemaipomenită foială. Frunzele grele ale tufelor se cutremurau, copacii păreau și ei că tresar, iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă ca la un semn, fără să lase urme. Am luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iau Încă o femeie - cine știe ce se va alege din Krog, stăpânul Vorbei după ce Își va fi Încheiat călătoria? Poate că o să aibă și el voie să se Însoțească cu femei frumoase. - Te ascult, i-am spus cu glasul Tatălui. Dyas tresări. Apoi zâmbi cu jumătate de gură. - Auzisem eu că numai așa știi să vorbești... Ia mai fă așa o dată. - Văd că tu și ai tăi știți să rostiți vorbele, am Început. De-aia am plecat În lume, să Împart vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se lăsă păgubaș. Se lăbărță Între ceilalți doi prunci și, sorbind-o din ochi pe Nunatuk, se apucă s-o mângâie pe față. Mama Nunatuuuuk, mama Nunatuuuuk... tot spunea el. Se auzi un tropot de pași grei. Apoi, un fornăit. Tresărirăm, dar nu era decât un animal din acela mare, frumos și cu ochii blânzi - din cel pe care neamurile de aici, din câmpie, Îl crescuseră ca pe-un prunc de-al lor. Îi spuneau cal și-l țineau pe lângă case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu ochi șovăitori, șoptea: „Nu știu“ și, ridicînd ușor din umeri se depărta pe furiș, cu pași tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți, și se repezeau și Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Carpaților, au rămas cu gura căscată, visând la zorii de culoare roz al vremurilor ce îi așteaptă, dacă îl aleg iar pe Traian. Ce a urmat, știți prea bine. Și acum probabil din lipsă de ceva mai bun, sau poate tresărind (oare mai e simțit și el câteodată? Sau...) la văzul cifrelor din raportul trimestrial al Institutului Național de Statistică, Traian cel vajnic, a revenit cu ieșirea din recesiune și rămânerea în criză care în traducere liberă sună cam așa: suntem
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fie amețiți cu: Trăiască Republica. Eu zic, să stai liniștit acolo pe banca ta, ca să nu-ți dea cineva cu ditamai statul social în cap". De fapt, cam așa se prezintă lucrurile. Românii, obișnuiți cu rezistența pasivă, nici măcar nu mai tresar când se iau măsuri abominabile în legislația acestei țări secătuite. Ei circulă mai departe abulici pe potecile lor, văzându-și de problemele lor curente, departe de orice manifestări de solidaritate, întru apărarea unor drepturi ce par firești, dar de neatins
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Grințu se ridică din nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci o arestare? - Întrebă el din nou. — Aș zice că mai Întâi o delațiune - zise Zare și răspunsul lui Îl făcu pe Grințu să tresară mai mult decât Împușcăturile care urmară. Știau amândoi că Între ei și locul din care se trage se află acest mal de pământ evaluabil În sute de mii de metri cubi și că nici un fel de glonț nu va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și amintise că ar vrea să-l supravegheze mai atent pe Popescu. Privi peste umărul acestuia și zări caietul mâzgălit, cifrele subliniate sau Încercuite. Deci se jucau, pezevenghii! — Băiețaș, spuse el din spatele celor doi și făcându-i pe amândoi să tresară, tu, tu, se adresă el și din priviri către Zare, ia spune ce reprezintă desenul acela din stânga sus, de pe tablă! Zare se ridică tacticos, niciodată nu dădea În brânci să reacționeze rapid la ordinele profesorilor, trecea chiar drept un elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se apropie Axente cu salamul și pâinea și sucul de roșii. Aducătorul lor trebuia răsplătit. Înainte de plecarea În vacanța de primăvară Popescu venise la Grințu și-l anunțase că el se duce să-și caute părinții, măcar urmele lor. Grințu tresărise când Meșteru pronunțase numele satului din care avea de gând să pornească mica lui anchetă. Acum era foarte curios să știe dacă băiatul fusese acolo și ce aflase. Simțea cum această curiozitate a originilor, de atâtea ori reprimată până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ridică un nor de praf și-ți Închipui că deja se apropie autobuzul pe care cei din jurul tău Îl așteaptă În timp ce tu doar te prefaci că-l aștepți. Îi privești cu coada ochiului și ești surprins să vezi că nu tresar deși cu toții au văzut ce-ai văzut și tu. Nu-și strâng bagajele și nu se pregătesc de plecare, privesc țintă spre norul de praf care se apropie și par curioși. Poate nu dintr-acolo trebuie să vină autobuzul, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Această valabilitate generală trebuie s-o facă de necontestat și cât mai credibilă. El nu mizează deloc pe amănuntul observat numai de el, pe adevărata autenticitate, nu crede că astfel se poate comunica. Ciudat gândesc acești oameni contemporani cu tine. Tresari la gândul că se va apuca acum să despice firul În păatru și să-ți dezvolte, pedagogic, morala pe care tocmai a Înjghebat-o. Din fericire n-o face. „E, și pe urmă, eram la Budapesta, cam 18 zile am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
expresii ale bucuriei ei nesănătoase) după fiecare lovitură de topor. Când În sfârșit arborele a trosnit anunțându-și moartea, ai tras cu coada ochiului spre drumul de pământ ce tăia pădurea În două. Poate te-ai uitat Într-acolo pentru că tresăriseși la auzul trosniturii și te abțineai totuși să te uiți la salcâmul care urma să se prăbușească. Pe drum trecea, aproape fără zgomot, un tractor cu două remorci. Salcâmul a căzut la mai puțin de un metru În spatele ultimei remorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din ce În ce mai slab, vocea acestuia deci sparse tăcerea și dovedi că cealaltă poveste nu era pentru toți ceilalți și definitiv Încheiată. „Ai, bre, zise el, dar alde Bălan ăștia d’aici nu e rude cu Sică nebunu’ ăla dân B.?“ Popescu tresări la auzul numelui satului din care plecase cu o zi Înainte. Ar fi putut spune că pe respectivul nebun Îl și cunoscuse. În orice caz, mai auzise câte ceva despre el. Iată cum, un singur element era suficient pentru ca ascultătorul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zece metri lungime și să fie gros cât un picior de om? În al doilea rând, a pronunțat, fără ca cineva să sesizeze, numele de Grințu În loc de Grințoiu și, deci, multe alte lucruri ne-ar face el să acceptăm fără să tresărim, dacă ar continua să povestească În același ritm, răscolind focul și conducându-ne prin salturi În marginea adevăratelor puncte fierbinți de pe traseul de povestit. „Cu foamea o mai duceam cum o mai duceam că prindeam pește și mai aveam pesmeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care stă În fața vetrei și alimentează focul tace, nu are nimic de povestit și nu are nici ascultători. Îl aude pe bătrân spunând pe un ton cât se poate de neutru: — Măi Tudore, de ce te lăcomești, vere? Cel din fața focului tresare de parcă ar fi fost prins la furat și se uită speriat spre bătrân. În același timp privirea lui e și agresivă, impertinentă; „Ce vrea veneticul ăsta de la mine?“ Nerușinarea cu care Îl Înfruntă din priviri pe bătrân (de fapt nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
multe ori vizitată de el În acel an și deja se Întreabă dacă bătrânii din casa acoperită cu șindrilă ar accepta să-l primească În gazdă. Când, În sfârșit, Îi comunică lui Stamatescu alegerea lui, i se pare că acesta tresare involuntar. Surpriza adevărată abia acum urma și, povestindu-i-o Anei imediat după ce ea Îl Întrebase dacă aude greierii, nu bănuise nici un moment că o va face din nou să plângă. — Dumneata ai fost de două ori la Casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
natal? Atunci sigur că nu ai de ce te teme! Lumea Întreagă e de partea ta. Tu ești egalul tuturor oamenilor. Personalitatea ta e totuși inconfundabilă. Oricând după aceea, la auzul numelui satului tău, gândul tău, ca o lacrimă de mândrie, tresare. N-am nimic de adăugat. Zare P.S. Acum sunt În concediu și cred că Într-o zi am să mă urc În tren și-am să vin până acolo să văd și eu cum ești tu profesor. Bătrânul Încă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe o bancă de pe peron și tremură de frig. Adoarme din când În când preț de câteva secunde și i se pare că a dormit ore lungi Într-un frig cu gust de cărbune și de apă cu mult clor. Tresare crezând că a pierdut legătura, Își privește ceasul, se asigură că mai are timp și trage adânc aerul rece În piept. Aerul nu este suficient de rece sau poate tocmai de aia se simte În el mirosul de W.C.-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
peste oră, degeaba încerc / Să dau zăpada la o parte / La câțiva pași un lup sfâșie noaptea / Și-ncerc să mă lepăd de singurătate. În acest context, perspectiva oferită cititorului se înscrie în aceeași paradigmă, a căutării esențelor: Am să tresar cândva în timpul pur / Schițând în vis cu mâna amorțită /(...) / Desenul unor zodii fără leac / Spirala spațiului întors spre sine / Formula unor forțe genuine... Uneori, imaginile au o accentuată notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a fi părtaș la hermeneutica iluziei, prin care face studiu de caz al trăirii metamorfozate în idee (ca în Bloguvia two). Iubirea (și izvorul ei pământesc, indeniabil, femeia, mai ales că În golul dintre brațele femeii ce ni-i dată / Tresare un hiat de inefabil viu...), zădărnicia zbaterilor existențiale dintotdeauna (Același altul e omul dintotdeauna...), viața, moartea, arta ca manifestare a aspirațiilor spre cunoaștere sau ca ofrandă dragostei, cunoașterea prin permanenta construcție și reconstrucție a sinelui, toate acestea sunt doar câteva
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui N. Stănescu! - respirări ale creatorului de artă, semne de carte - foarte multe poezii din antologie sunt intitulate Semn de carte -, urme pe care lumea le lasă în poezie și urme ale poezie în lume - Nici un mușchi al zidurilor nu tresare. / Foamea serii împarte Soarele sau: Din eleșteul cerului / o ciocârlie pescuită / cu litere de ziar etc. - construite adesea, așa cum observam mai sus, eliptic și implicându-l, în felul acesta, pe cititor în fascinantul proces al creării și recreării continue a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]