5,635 matches
-
tânărului cler al ritului oriental. 1775". După trecerea în posesia comunității greco-catolice din Viena, Biserica Sf. Barbara a fost prevăzută cu un iconostas. Acesta a fost sculptat de meșterul sârb unit Arsenie Markovic și pictat de meșterul transilvănean Efrem Micu, vărul lui Samuil Micu. În Seminarul Sf. Barbara din Viena s-au format de-a lungul timpului numeroși intelectuali transilvăneni și clerici de frunte ai Bisericii Române Unite cu Roma, între care Gheorghe Șincai, Ion Budai-Deleanu, Vasile Ladislau Pop, Ioan Para
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
fiind "groaznic de sălbatică" și "dură ca un băiat". Spre nemulțumirea tatălui ei, ea a moștenit opiniile sincere ale mamei sale. Mama ei își dorea pentru ea o căsătorie la același nivel al căsătoriilor surorilor ei mai mari. Când soția vărului ei, "Delfina" a sugerat o căsătorie cu fratele mai mic al Delfinei, Joseph Clemens de Bavaria, Élisabeth Charlotte a spus: "Nu sunt născută, madame, pentru fiul cel mic" Cum mama ei disprețuia copii nelegitimi ai regelui, șansele unei astfel de
Élisabeth Charlotte de Orléans () [Corola-website/Science/317490_a_318819]
-
al III-lea al Angliei care rămăsese văduv după decesul reginei Maria a II-a a Angliei însă din cauza diferențele religioase dintre cei doi planul nu s-a materializat. Alți candidați luați în considerare au fost Iosif I, Împărat romano-german , vărul ei primar care era văduv, "Marele Delfin", fiul acestuia, "Micul Delfin" și un alt văr Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine, fiul cel mare al regelui Ludovic al XIV-lea și al metresei sale, Madame de Montespan. În cele din
Élisabeth Charlotte de Orléans () [Corola-website/Science/317490_a_318819]
-
a Angliei însă din cauza diferențele religioase dintre cei doi planul nu s-a materializat. Alți candidați luați în considerare au fost Iosif I, Împărat romano-german , vărul ei primar care era văduv, "Marele Delfin", fiul acestuia, "Micul Delfin" și un alt văr Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine, fiul cel mare al regelui Ludovic al XIV-lea și al metresei sale, Madame de Montespan. În cele din urmă, Élisabeth Charlotte s-a căsătorit la 13 octombrie 1698 la Palatul Fontainebleau cu Leopold
Élisabeth Charlotte de Orléans () [Corola-website/Science/317490_a_318819]
-
întâlnindu-l la podul de la Pouilly, în apropiere de Melun, în iulie 1419. Cei doi s-au întâlnit din nou la 10 septembrie 1419 pe podul de la Montereau. Ducele, în ciuda istoriei lor anterioare, s-a dovedit încrezător în tânărul său văr, presupunând că întâlnirea va fi pașnică și diplomatică și și-a adus doar o mică escortă; oamenii Delfinului l-au ucis. Implicarea lui Carol a rămas discutabilă deși el a susținut că nu știa de intenția oamenilor săi. A urmat
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
Cumberland și Teviotdale în 1878. Tânărul prinț Ernst August a devenit moștenitor aparent al ducatului de Cumberland și, după moartea celor doi frați mai mari, și moștenitor al tronului din Hanovra. În 1884, ducele conducător al ducatului de Brunswick-Wolfenbüttel, un văr îndepărtat, a murit și Ducele de Cumberland a pretins acel teritoriu. Cancelarul imperial Otto von Bismarck a reușit să obțină Consiliului Federal ("Bundesrat") al Imperiului german să-l excludă pe duce de la succesiune. Bismarck a făcut acest lucru pentru că ducele
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
din august 1901. În afară de cei patru nepoți care au murit la naștere sau imediat după, regina Victoria a supraviețuit câtorva nepoți: Cel mai longeviv strănepot al reginei Victoria a fost Carl Johan Bernadotte (1916-2012). Germanul Albert de Saxa-Coburg-Gotha a fost văr primar cu Victoria, deoarece a fost al doilea fiu al lui Ernest I de Saxa-Coburg-Gotha (1784-1844), care era fratele mai mare al mamei reginei, ce purta tot prenumele Victoria (1786-1861). Originea Victoriei a fost puțin legată de Anglia, deoarece, în afară de
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
George I al Greciei (vom vedea mai jos strămoșii prin mama sa la descendenții Prințesei Alice). Al treilea copil al regelui Eduard VII și prima fiică, Louise a Marii Britanii (1867-1931, a fost mama Prințesei Alexandra care s-a căsătorit cu vărul ei primar Prințul Arthur de Connaught (strănepot și el al reginei Victoria). Al patrulea copil al regelui Eduard VII, Victoria Alexandra nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii. Al cincilea copil al regelui Eduard, Maud, s-a
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
1909-1991), s-a căsătorit cu Anton, arhiduce de Toscana care aparținea de o ramură mai mică a Habsburgilor. A doua fiică a lui Alfred, Victoria Melita (1876-1936) - Melita pentru că s-a născut în Malta - s-a căsătorit prima dată cu vărul ei primar, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, fiul Alicei (vezi mai sus). Zvonurile despre sexualitatea soțului ei au fost motiv de divorț în 1901. Victoria Melita s-a îndrăgostit de Marele Duce Kiril al Rusiei (1876-1938), văr primar al
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
dată cu vărul ei primar, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, fiul Alicei (vezi mai sus). Zvonurile despre sexualitatea soțului ei au fost motiv de divorț în 1901. Victoria Melita s-a îndrăgostit de Marele Duce Kiril al Rusiei (1876-1938), văr primar al țarului Nicolae al II-lea. Ei au avut dificultăți în a se accepta căsătoria la curtea imperiala din Sankt-Petersburg, împărăteasa era nimeni alta decât sora primului soț al Victoriei-Melita. Ea și Kiril au reușit să fugă în timpul Revoluției
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
Duce de Argyll (1845-1914) A fost singurul copil din cei nouă ai reginei Victoria care nu a avut copii. Arthur, Duce de Connaught și Strathearn s-a căsătorit la 13 martie 1879 cu Prințesa Louise Margaret a Prusiei, fiica unui văr german al împăratului Frederic al III-lea al Germaniei. Au avut 2 fiice și un fiu.<br> Fiica cea mare, Prințesa Margaret de Connaught (1882-1920), supranumită Daisy, a creat legături cu familiile regale ale Suediei și Danemarcei prin căsătoria cu
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
studiul florei și vegetației din Depresiunea Roznov-Neamț"” în anul 1949, sub conducerea înaintașului său Constantin Papp. A predat Geobotanica, Fitogeografia și Morfologia plantelor pănă în 1971, când se pensionează, funcționând în continuare ca profesor consultant și conducător de doctorat. Este văr primar cu Prof. Univ. Dr. Ioan Burduja de la Catedra de Economie. Florist și ecolog neîntrecut, autor al unui număr de peste 100 de lucrări științifice, privind vegetația Moldovei și Dobrogei, inițiator al studiilor de anatomie vegetală comparată, ecologică și experimentală, C.
Constantin Burduja () [Corola-website/Science/321841_a_323170]
-
mai umede în Sahara, indicând un eveniment Dansgaard-Oeschger (o încălzire bruscă urmată de o răcire mai lentă a climatului). Debutul perioadei cu condițiile umede sahariene este spre 12,500 î.Hr., corespunzând cu extinderea zonei de convergență intertropicală spre nord în timpul verii emisferei boreale, și aduce mai multe precipitații și determină un climat de savană în Sahara. Această perioadă (exceptând o scurtă perioadă uscată asociată cu Driasicul precoce) a atins un maxim spre 4.000 de ani î.Hr., în timpul fazei climatice maximale
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
atunci când a descoperit că sora ei vitregă nu a mai favorizat căsătoria toscană așa cum a făcut înainte. După această răsturnare, comportamentul Margueritei Louise a devenit neregulat: a șocat curtea ieșind neînsoțită, o infracțiune gravă în societatea franceză de atunci, cu vărul ei Prințul Carol de Lorena, care în curând a devenit iubitul ei. Căsătoria ei prin procură, la 19 aprilie 1661, nu a făcut nimic pentru a schimba atitudinea ei, spre marea nemulțumire a miniștrilor lui Ludovic al XIV-lea.
Marguerite Louise d'Orléans () [Corola-website/Science/321998_a_323327]
-
sudul Spaniei). A fost apopiată de toți frații ei, în special de fratele ei Fernando, care a murit când ea avea 13 ani. De asemenea, a fost apropiată de surorile ei mai mari Prințesa Isabela (care s-a căsătorit cu vărul ei primar Filip, Conte de Paris în 1864) și Prințesa María Amalia (care a murit la vârsta de 19 ani în 1870) că și de sora mai mică, María Cristina. În anii 1860, Spania a trecut printr-o criză de
Mercedes d'Orléans () [Corola-website/Science/321334_a_322663]
-
Spania a trecut printr-o criză de cereri democratice. În final, mătușa lui Mercedes, regina Isabela a II-a a fost detronata. Familia lui Mercedes a fost exilata. În 1872, la vârsta de 12 ani, în exil, și-a întâlnit vărul primar, Alfonso, Prinț de Asturias, de care s-a îndrăgostit. În 1876, la o perioadă după restaurare, Alfonso în vârstă de 19 ani, și-a declarat intenția de a se căsători cu Mercedes în vârstă de 16 ani. Căsătoria nu
Mercedes d'Orléans () [Corola-website/Science/321334_a_322663]
-
Beauharnais" (2 octombrie 1817 - 1 noiembrie 1852), al 3-lea Duce de Leuchtenberg, al 3-lea Prinț de Veneția Prinț Ereditar al Italiei și pretendent la Marele Ducat de Frankfurt a fost soțul Marii Ducese Maria Nicolaevna a Rusiei și văr primar cu împărații Napoleon al III-lea al Franței și Franz Joseph I al Austriei. A fost al foilea fiu al lui Eugène de Beauharnais și al Prințesei Augusta Amalia Ludovika Georgia a Bavariei. Bunicii materni au fost Maximilian I
Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321358_a_322687]
-
timp de două săptămâni iar Napoleon al II-lea nu a fost chemat ca împărat niciodată. Următorul Bonaparte care a venit pe tronul Franței (în 1852) a luat numele de Napoleon al III-lea, în respectul pentru domnia teoretică a vărul său. După 1815, tânărul prinț, cunoscut acum drept "Franz" (după bunicul matern, împăratul Francisc al Austriei), a locuit în Austria cu mama sa. A fost distins cu titlul de Duce de Reichstadt în 1818. După decesul tatălui vitreg și revelația
Napoleon al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321355_a_322684]
-
Maximilianovna de Leuchtenberg, nepoată a lui Eugène de Beauharnais și nepoată de soră a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A fost numit după bunicul matern, Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg și a semănat cu vărul său, Napoleon al III-lea al Franței. Max a a studiat dreptul la Universitatea din Leipzig, apoi a fost instruit ca ofițer al armatei prusace. În 1906, Max von Baden a comandat regimentul 1 de dragoni având rangul de locotenent
Prințul Maximilian de Baden () [Corola-website/Science/321360_a_322689]
-
al armatei prusace. În 1906, Max von Baden a comandat regimentul 1 de dragoni având rangul de locotenent colonel. După moartea unchiului său, Frederic I, Mare Duce de Baden, în 1907, el a devenit moștenitor al tronului Marelui Ducat al vărului său Frederic al II-lea, Mare Duce de Baden, a cărui căsătorie a rămas fără copii. În 1911, Max von Baden a părăsit armata cu rangul de general maior. La izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, el a servit din nou, ca
Prințul Maximilian de Baden () [Corola-website/Science/321360_a_322689]
-
Elizabeth Woodville a fost încoronată regină pe 26 mai 1465, într-o duminică după Înălțare. În primii ani ai domniei sale, guvernarea lui Edward al IV-lea al Angliei a fost dependentă de un mic cerc de susținători, mai ales a vărului său, Richard Neville, conte de Warwick. În jurul perioadei în care Eduard s-a căsătorit în secret cu Elizabeth, Warwick negocia o alianță cu Franța, într-un efort de a contracara un acord similar făcut de dușmanul său, Henric al VI
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
părinții, frații și bunica au fost plasați sub arest la domiciliu. La 11 martie 1918 ei au fost transferați alături de alți Romanovi la Dulber, moșia Marelui Duce Petru Nikolaevici în Crimeea. A scăpat de soarta crudă împărășită de unii dintre verii săi Romanov, care au fost uciși de către bolșevicii, când a fost eliberat de către trupele germane în 1918. A părăsit Rusia la 11 aprilie 1919, la vârsta de 11 ani, la bordul navei britanice "HMS Marlborough", care i-a transportat în
Prințul Vasili Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321457_a_322786]
-
vornicului Alecu cu Maria Cuza, Teodor și Smaranda, au fost crescuți de Ruxandra Rosetti-Roznovanu (1808-1892), sora lor vitregă. Teodor Callimachi a studiat la Facultatea de Drept din Paris. În anul 1859, după alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza (vărul său primar), el a fost numit ca secretar al agenției diplomatice de la Istanbul, unde va conlucra cu Costache Negri pentru obținerea firmanului de confirmare a dublei alegeri ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza. În iulie 1863, Teodor Callimachi a
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
fost administrat de dr. John Snow. Părinții l-au numit Leopold după unchiul său, regele Leopold I al Belgiei. A fost botezat la Palatul Buckingham la 28 iunie 1853 de arhiepiscopul de Canterbury, John Bird Sumner iar nași au fost: vărul său primar George al V-lea de Hanovra, vara sa Prințesa William a Prusiei, văra să primară Prințesa Mary Adelaide de Cambridge și Prințul de Hohenlohe-Langenburg (unchiul matern prin căsătorie). Leopold a moștenit hemofilia de la mama sa, regina Victoria, și
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
Frederic al VI-lea (n. 28 ianuarie 1768 - 3 decembrie 1839) a fost rege al Danemarcei din 1808 până în 1839 și rege al Norvegiei din 1808 până în 1814. A fost regent al Danemarcei din 1784 până în 1808 ca și vărul său George al IV-lea al Regatului Unit. Mama sa, Caroline Matilda de Wales, era sora regelui George al III-lea al Regatului Unit. Tatăl său, Christian al VII-lea al Danemarcei, a avut mari probleme psihologice, și a fost
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]