5,180 matches
-
început, din nave pentru navigație ca RMS Tayleur, Blue Jacket, Red Jacket, "White Star", "Ellen", "Ben Nevis", "Emma", "Mermaid" și "Iowa". Soarta lui RMS Tayleur (cea mai mare navă construită în aceea vreme) a bântuit compania ani de-a rândul; vaporul s-a scufundat în voiajul inaugural al său, în timpul călătoriei spre Australia lângă Insula Lambay, în apropierea statului Irlanda. Compania a construit primul vapor cu abur în anul 1863, denumit "Royal Standard". Firma originală s-a combinat, inițial, cu alte
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
Tayleur (cea mai mare navă construită în aceea vreme) a bântuit compania ani de-a rândul; vaporul s-a scufundat în voiajul inaugural al său, în timpul călătoriei spre Australia lângă Insula Lambay, în apropierea statului Irlanda. Compania a construit primul vapor cu abur în anul 1863, denumit "Royal Standard". Firma originală s-a combinat, inițial, cu alte două firme, anume "Black Ball" și "Eagle", pentru a forma compania "The Liverpool, Melbourne and Oriental Steam Navigation Company Limited". Din nefericire, conglomeratul de
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
de firme nu a prosperat, astfel fosta "White Star" s-a retras. În continuare, firma s-a axat pe călătoriile dintre Liverpool și New York, foarte căutate la aceea vreme. În următoarea perioadă, o mare parte din investiții a plecat pe vapoare noi; plata acestora a fost finanțată prin intermediul împrumuturilor de la bancă, dar, banca companiei ("The Royal Bank of Liverpool) a dat faliment în octombrie 1867. White Star a rămas cu o datorie de 527 000 £ (echivalent cu 34 029 969 £ în
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
Pe 18 ianuarie 1868, Thomas Ismay, (directorul companiei "National Line") a cumpărat numele și a avut bunăvoința de a ajuta compania White Star aflată în faliment, cu 1 000 £ (aproximativ 66 565 £ din anul curent), cu intenția de a folosi vapoarele în călătoriile trans-Atlantice. Apoi, Ismay a stabilit sediul central al companiei la "Albion House", Liverpool. Ismay l-a întâlnit pe Gustav Christian Schwabe, un remarcat negustor din Liverpool și de către nepotul său, Gustav Wilhelm Wolff (un constructor de nave) în timpul
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
la firma lui Wolff, "Harland and Wolff". Ismay a fost de acord, încheînd parteneriatul cu Harland and Wolff. Înțelegerea era ca Harland and Wolff să construiască navele la prețul fix plus un anumit procentaj, fără să mai construiască un alt vapor pentru rivalii firmei White Star Line. Constructorii au primit primul ordin de construcție pe data de 30 iulie 1869. De la prima navă comandată, Ismay a inventat "The Oceanic Steam Navigation Company", pentru a avea în subordine construcția navelor. În anul
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
pe data de 30 iulie 1869. De la prima navă comandată, Ismay a inventat "The Oceanic Steam Navigation Company", pentru a avea în subordine construcția navelor. În anul 1870, William Imrie a devenit administratorul firmei. White Star a reînceput cu șase vapoare de linie pentru călătoriile transoceanice: RMS Oceanic, RMS Atlantic, SS Baltic și SS Republic, urmate de cele ceva mai mari, SS Celtic și SS Adriatic. A durat mult timp până ce Ismay a reușit să inventeze o temă comună pentru numele
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
nave faimoase, printre care SS Britannic, SS Germanic, SS Teutonic și SS Majestic. Majoritatea dintre acestea au primit Panglica albastră, premiu acordat datorită vitezei acestora de a traversa Atlanticul. În 1899, Thomas Ismay a comandat unul dintre cele mai frumoase vapoare de linie construite în Secolul al XIX-lea, RMS Oceanic II. A fost primul vapor ce a depășit giganticul SS Great Eastern în lungime, dar nu și în masă. Construcția acestui vapor a fost startul firmei White Star în competiția
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
acestea au primit Panglica albastră, premiu acordat datorită vitezei acestora de a traversa Atlanticul. În 1899, Thomas Ismay a comandat unul dintre cele mai frumoase vapoare de linie construite în Secolul al XIX-lea, RMS Oceanic II. A fost primul vapor ce a depășit giganticul SS Great Eastern în lungime, dar nu și în masă. Construcția acestui vapor a fost startul firmei White Star în competiția cu celelalte firme rivale. După aceea, White Star s-a concentrat să aducă un plus
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
Ismay a comandat unul dintre cele mai frumoase vapoare de linie construite în Secolul al XIX-lea, RMS Oceanic II. A fost primul vapor ce a depășit giganticul SS Great Eastern în lungime, dar nu și în masă. Construcția acestui vapor a fost startul firmei White Star în competiția cu celelalte firme rivale. După aceea, White Star s-a concentrat să aducă un plus de lux și de confort vapoarelor creeate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, constructorii de nave au
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
Great Eastern în lungime, dar nu și în masă. Construcția acestui vapor a fost startul firmei White Star în competiția cu celelalte firme rivale. După aceea, White Star s-a concentrat să aducă un plus de lux și de confort vapoarelor creeate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, constructorii de nave au descoperit faptul că atunci când viteza prin apă crește la aproximativ 20 de noduri (23 m/h; 37 km/h), puterea suplimentară necesară motorului crește cu o proporție logaritmică; asta
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
h; 44 km/h) și cu 68 000 de cau putere. Între anii 1901 și 1907, White Star a lansat la apă seria "The Big Four" (Seria "Cei Patru Giganți"): "RMS Celtic", "RMS Cedric", "RMS Baltic" și "RMS Adriatic"; fiecare vapor avea aproximativ 24 000 de tone. Acestea puteau transporta 400 de pasageri la prima și a doua clasă și aproximativ 2000 la clasa a treia. În concluzie, navele aveau capacități de rang înalt, de la 17 000 de tone în sus
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
spre deosebire de "Cei Patru Gigantici", ce au transportat în jur de 2000 de pasageri de clasa a treia. Firma maritimă Cunard Line a fost cel mai mare rival al White Star. Ca răspuns la provocarea Cunard Line (ce consta în lansarea vapoarelor RMS Lusitania și RMS Mauretania), White Star a lansat la apă vapoarele RMS Olimpic, RMS Titanic și HMHS Britannic. În timp ce navele firmei Cunard Line erau foarte rapide, cele ale firmei White Star Line erau cele mai mari și cele mai
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
pasageri de clasa a treia. Firma maritimă Cunard Line a fost cel mai mare rival al White Star. Ca răspuns la provocarea Cunard Line (ce consta în lansarea vapoarelor RMS Lusitania și RMS Mauretania), White Star a lansat la apă vapoarele RMS Olimpic, RMS Titanic și HMHS Britannic. În timp ce navele firmei Cunard Line erau foarte rapide, cele ale firmei White Star Line erau cele mai mari și cele mai luxoase din întreaga lume. Britannic a fost numit, la început, "Gigantic" și
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
Aceștia urmau să fie trimiși în Turcia, însă, la Galați, Pulcheria Cantacuzino (soția lui Basile) și cu Elena Cuza au reușit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea pe revoluționari. Basile Cantacuzino a urcat pe un vapor austriac, deghizat în hamal, unde îl aștepta deja soția sa. Va reveni în Moldova abia în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1856). S-a implicat în viața politică, îndeplinind diferite dregătorii, printre care și cea de prefect de Roman. În
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
Tatăl era originar din Sovata-Transilvania, România iar mama sa s-a născut la Mezőkovácsháza, provincia Békés, din sud-estul Ungariei și supraviețuitoare a lagărului Bergen Belsen. Ca tânără pereche, părinții lui Beny Gantz au emigrat în Palestina de sub mandat britanic cu vaporul „Haim Arlosoroff”, în cadrul emigrației ilegale (organizate de evrei în pofida interdicțiilor impuse de autoritățile mandatare britanice). Vasul a fost atacat de nave militare britanice, iar soții Gantz au fost arestați și internați - împreună cu ceilalți refugiați evrei de pe vas - într-un lagăr
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
au exprimat indignarea. Ca răspuns, guvernul britanic și Compania Britanică a Indiilor de Est s-au hotărât să atace atace Guangdongul. Costul militar urma să fie suportat de guvernul britanic. În iunie 1840, o forță expediționară de 15 vase-cazarmă, 4 vapoare cu tunuri și 25 de vase mici cu un total de 4000 de soldați au ajuns la Guangdong venind din Singapore. Soldații erau conduși de James Bremer. Bremer a cerut guvernului Qing să-i despăgubească pe britanici pentru pierderile suferite
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
asadar peștii nu mai puteau sări diferite bariere, pentru a ajunge la locurile lor de reproducere. Porturile de la Valdez și Cordova au fost dincolo de reparații, si incendiile au distrus ceea ce alunecările de teren nu au distrus. La Valdez, Alaska un vapor de companie a fost ridicat de un val imens de pește docurile de pe mare, dar majoritatea persoanelor implicate în accident au supraviețuit. La Arm Turnagain, apa de intrare a distrus copaci și cabine cauzând scufundarea în noroi. Pe Kodiak, un
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
timpurii, a fost conceput în septembrie 1882, anul semnării tratatului dintre Coreea și Statele Unite, în timpul domniei împăratului Gojong. Autorul său era prințul Pak (Bak) Yeong-hyo, care fusese numit ambasador al Coreei în Japonia și care a desenat drapelul pe bordul vaporului care îl ducea spre Japonia. Pak Yeoung-hyo s-a bazat pe cercul Taegeuk și pe patru trigrame din cele opt, toate pe un fond alb. El a folosit steagul prima dată la 25 septembrie 1882. La 3 octombrie 1882 el
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
care naște trei fiice (printre ele, Edith Soterius von Sachsenheim). Din februarie 1889, se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu (în 1904 va deveni medic primar). Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului , când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard (Spitzbergen). Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée, care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897, de asemenea au căutat
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
-o din spirit de aventură și atras de posibilitatea dobândirii unor moșii „confiscate”. A existat și ipoteza unei misiuni secrete din partea lordului Palmerston. La gură rîului Sân Juan participanții la expediție au întâlnit un vas militar britanic numit „Cossack”. Căpitanul vaporului a evitat confruntarea și l-a primit pe cetățeanul britanic Oliphant că oaspete la bord. După încă vreo câteva călătorii, Oliphant a revenit în Anglia și a scris cartea "Patriots and Filibusters: Incidents of Political and Exploratory Travel" („Patrioți și
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a pus piedici loviturilor, iar Oliphant s-a ales numai cu o rană la mână. A rămas în urma ei cu un handicap permanent. Se crede că nu și-a revenit niciodată cu totul din această experiență traumatica. Pe bordul unui vapor a fost trimis să se întremeze înapoi în Anglia, purtând o scrisoare de scuze a taikunului către regina Victoria. În drum, a îndeplinit o misiune pe insula Tsushima unde a surprins o misiune navală rusă ilegală ce luase controlul asupra
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
să participe la Festivalul de Muzică de la Soci (URSS). Gangsterul Ganea (Ion Dichiseanu), pasionat de filmele muzicale, călătorește la Moscova, furând dintr-un seif o valiză al cărui conținut nu este dezvăluit spectatorilor. El se întoarce în România cu un vapor sovietic ce ancorează în portul Constanța. Doi detectivi melomani, Mitache (Ștefan Bănică) și Spirache (Dumitru Chesa), sunt pe urmele lui și-l așteaptă în port. Tot acolo se află și membrii unui ansamblu muzical studențesc ce îl așteaptă pe delegatul
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
să-l întâmpine pe delegatul sovietic, dar Toma (Peter Paulhoffer) și Silvia (Réka Nagy) îi confundă și îi închid într-o magazie pe adevărații reprezentanți. Neștiind cine este delegatul festivalului, Mihai (Dan Spătaru) începe să cânte la debarcaderul unde sosise vaporul, sperând că delegatul îl va aplauda. Studenții cred că delegatul sovietic este Ganea, dar nu apucă să i se prezinte pentru că cei doi detectivi îl înhață și pleacă cu el la hotel. Gangsterul schimbase însă valiza la coborâre cu o
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
Festivalul de la Soci. Înainte de a pleca acolo, Silvia îi spune Ninei că Mihai i-a făcut curte din interes; Mihai o caută pe Nina și-i spune că o iubește. Între timp, Ganea își recuperează valiza. Toate personajele pleacă cu vaporul la Soci. Înainte de sosire, Ganea se aruncă în apă, dar este salvat. Geamantanul ajunge la Mihai. În timp ce tânărul se plimbă cu Nina pe esplanada de la Soci, geamantanul se deschide, iar spectatorii văd că în el nu are decât un carton
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
ultimii doi apar creditați pe generic ca regizori). Filmul a intrat în faza de producție la începutul anului 1970. Filmările au avut loc în perioada iulie - august 1970 și s-au desfășurat la Constanța, București, Moscova, Leningrad, Soci și pe vaporul "Șota Rustaveli" ce naviga pe Marea Neagră. Complexitatea filmărilor a impus o echipă tehnică extinsă formată atât din personal român, cât și sovietic. Actorii reuniți pentru a juca în film făceau parte dintre prietenii lui Dan Spătaru și știau de la început
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]