5,224 matches
-
pe nefericitul ei amant undeva, într-o odaie mizeră, la "hanul lui Năstăsache" (loc rău famat), pentru a-și lua rămas bun așa cum se cuvine unei femei îndrăgostite, gata să consimtă la marea jertfă. Preliminariile actului amoros repetă ceremonialul cunoscut: Veronica îi sărută mâna "de vlădică", apoi "se sculă de pe scaun și i se așeză pe genunchi, mângâindu-l, sărutându-l pe gură cu desperare", până când, dominatoare, femeia îi poruncește răspicat: "-Sunt a ta; ia-mă!", iar poetul se conformează cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
triste post coitum), se produce fenomenul invers, dezvrăjirea "de când o posedase, ea nu-l mai poseda", fiindcă (știm deja) "satisfacția lui ieșea din emoție și nu din realizare". De aceea, ulterior, Eminescu va ezita să o ceară de soție pe Veronica după moartea lui Micle, iar femeia se va arăta la rându-i interesată doar de obținerea pensiei de la minister, fără alte "iluzii". Așadar, pragmatica Veronică nu vrea să fie doar muză (ca Mite), și nici eroină de melodramă, asemeni femeii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu din realizare". De aceea, ulterior, Eminescu va ezita să o ceară de soție pe Veronica după moartea lui Micle, iar femeia se va arăta la rându-i interesată doar de obținerea pensiei de la minister, fără alte "iluzii". Așadar, pragmatica Veronică nu vrea să fie doar muză (ca Mite), și nici eroină de melodramă, asemeni femeii sinucigașe din "romanul" plăsmuit în visul poetului. Știind să-i citească în suflet de la bun început, "Bălăuca" încearcă mai întâi să-l facă gelos, ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
gelos, ca pe orice bărbat, pentru a se conforma ulterior, când realizează că strategia aceasta banală nu dă roade, rolului dictat de imaginația "pervers"-melodramatică a partenerului. Drept urmare, când Eminescu se arată indignat de comportamentul unor ofițeri care o curtează, Veronica știe să-l rețină în preajma ei numai într-un singur fel: cântând aria Violetei din Traviata, ce plăcuse poetului încă de la începutul dragostei lor, la Viena poetul o preferă, așadar, în rolul "Damei cu camelii"179 (tipul feminin celebrat de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nou în imaginație, așa cum o voia, ideală". Or, "idealul" feminin eminescian este, după cum am putut constata, un ideal "pervers", estetizant-decadent, împrumutând câte ceva și din imaginea "Damei cu camelii", și din cea a femeii dominatoare din Venus im Pelz180. Din păcate, Veronica nu reușește să-și "joace" rolul până la capăt, dovedindu-se mai curând o femeie normală (și nu o perversă), care vrea să trăiască și să se bucure de viață. De aceea, "divorțul între cele două femei" devine "tot mai adânc
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aceea va atribui Lovinescu lui Mite și ceva din personalitatea Emiliei, femeia cu suflet de soră alături de care celălalt erou lovinescian, Bizu, își găsea, într-un final, fericirea. E vorba, desigur, tot de o proiecție bovarică: iubind-o (inconștient) pe Veronica, eroul lovinescian trăiește (conștient) iluzia unui altfel de amor, "mai nobil", față de Mite. Mistificația e mai mult decât evidentă. Dincolo de atâtea, variate, nuanțe, e clar că Lovinescu prezintă erotismul eminescian ca pe o formă de trăire contradictorie, de atracție și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai degrabă intuitiv, fără sistem, în romanele anterioare. Într-un interviu acordat lui Pericle Martinescu, autorul lui Bizu atrage atenția asupra "inovației" sale: "Romanul Bălăuca e o continuare în timp a romanului Mite; lucrul ar părea curios, întrucât legătura cu Veronica a precedat, cel puțin în partea sa ideală, legătura cu Mite. E un joc de tecnică din care se scot mari efecte literare și care mi-a îngăduit ca, într-un roman ce nu tratează de fapt decât o zi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dinamică, printre altele și pentru că prozatorul reconstituie aici o secvență amplă din biografia poetului, de la studenția vieneză și până la "episodul Mite", derulat la aproape un deceniu distanță. Continuitatea epică dintre cele două romane e mai mult decât evidentă: aflând că Veronica a rămas văduvă, înțeleapta Mite îl trimite pe Eminescu la Iași, cu satisfacția de a fi fost generoasă și de a fi putut împăca pasiunea (erotică și artistică, deopotrivă) cu îndatoririle burghez-matrimoniale. Mulțumită de sine, după lectura nuvelei inspirate de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
va mai renaște în el, căci fără dânsa nu putea trăi". Trecerea de la un roman la altul al ciclului se realizează acum firesc, fără căznitele "incipituri" din Bizu ori Firu'n patru. În trenul care-l duce spre Iași, la Veronica, Eminescu se cufundă în reverie și rememorează povestea lor de dragoste (așa cum și-o imaginase el), fără să observe că în compartiment se consumă un trivial adulter, un amor clandestin între doi necunoscuți ce încearcă să-și ascundă identitatea reală
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sugerează, vădit, imposibilitatea "comunicării" dintre "vis" și "realitate" ("trase storul ca să nu mai vadă urâțenia peisajului și se adânci în propriul lui trecut"). De altfel, tot sub o identitate onomastică falsă (Ida Schwartz) i se prezentase și lui, la început, Veronica, femeia pe care "divanul" amicilor vienezi i-o sortise în faimosul "giudeț" de la începutul romanului. Nu întâmplător, poetul va face mereu distincție între Veronica "reală" (o femeie oarecare, cu nume de împrumut Ida Scwartz, Geta etc.) și Veronica "imaginară", pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
altfel, tot sub o identitate onomastică falsă (Ida Schwartz) i se prezentase și lui, la început, Veronica, femeia pe care "divanul" amicilor vienezi i-o sortise în faimosul "giudeț" de la începutul romanului. Nu întâmplător, poetul va face mereu distincție între Veronica "reală" (o femeie oarecare, cu nume de împrumut Ida Scwartz, Geta etc.) și Veronica "imaginară", pe care a purtat-o mereu în gândurile lui, și la Viena, și la Berlin, și la Iași, până când episodul regretabil de la "hanul lui Năstăsache
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la început, Veronica, femeia pe care "divanul" amicilor vienezi i-o sortise în faimosul "giudeț" de la începutul romanului. Nu întâmplător, poetul va face mereu distincție între Veronica "reală" (o femeie oarecare, cu nume de împrumut Ida Scwartz, Geta etc.) și Veronica "imaginară", pe care a purtat-o mereu în gândurile lui, și la Viena, și la Berlin, și la Iași, până când episodul regretabil de la "hanul lui Năstăsache" a distrus vraja, obligându-l să caute "idealul" în altă parte și să se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la Berlin, și la Iași, până când episodul regretabil de la "hanul lui Năstăsache" a distrus vraja, obligându-l să caute "idealul" în altă parte și să se amorezeze de Mite. Acum, după moartea lui Micle, poetul ezită să o ceară pe Veronica în căsătorie, dar vrea totuși să o revadă și să-i aducă mângâiere în nenorocire. Ajuns iarăși la Iași, Eminescu trage la Creangă, vechiul prieten, de care se desparte la un moment dat, în toiul petrecerii (de bucurie, humuleșteanul încinsese
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și "pentru trecutul lui de aci" și pentru iubita "care-i fermecase viața și i-o prefăcuse în poezie". Dar vraja se rupe în zgomotul unui zornăit de pinteni ce se aude în noapte dinspre scara casei în care locuia Veronica: Feeria nopții dispăru; stelele se stinseră; la orizont începuseră să se arate zori spălăcite. Frânt, zdrobit, poetul ieși de după teiul lui și porni pe unde venise; prin dreptul Râpei Galbene, cătă spre Repedea; nici urmă de pod; sub picioare, hâdă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sub picioare, hâdă, se căsca prăpastia râpei". Cu moartea în suflet, Eminescu părăsește orașul tinereților sale, își ia rămas bun de la Creangă (într-o scenă melodramatică, în care plâng amândoi abundent) și se urcă în tren, căutând-o iar pe Veronica imaginară. La atât se rezumă, de fapt, "subiectul" romanului, semn că inventivitatea epică a prozatorului se limitează tot la imaginarea convențională de scene și situații (melo)dramatice, în marginea documentului, pe fondul confruntării mereu reiterate (în toată literatura lovinesciană) dintre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanul românesc învățase deja "lecția" monologului interior: "Eminescu a fost fără doar și poate un oniroman. [...] A-l prezenta sub acest aspect nu ni se pare cu neputință. A socoti însă că, într-unul din decisivele momente ale iubirii pentru Veronica, Eminescu poate să-și retrăiască viața pas cu pas, ca pe un curs de biografie celebră, ni se pare cu totul o eroare psihologică. Pe care, mai la urma urmei, singur monologul interior, așa de înrudit cu stările onirice, ar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exemplu elocvent (al câtelea?), nu mai agreează, acum, literatura lovinesciană. În Mite îl deranjează și scena cu ploșnița (care face din Eminescu "un jarry oarecare cu gustul de a-și parada boema"), și gestul "nemțoicuței" de a-l trimite la Veronica (pe motiv că ar fi "ilogic", creând o "falsă situație corneilleiană"), drept pentru care afirmă: "Este pentru prima oară când o carte îmi creează perplexitatea de a nu putea constata suprapuneri exacte între impresii și actele de rațiune critică"213
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mulțumit de ce am scris, cu toate rezervele asupra a ceea ce voi scrie; adică asupra romanului propriu-zis. Căci până acum sunt încă în retrospectiv. Pentru desfășurarea ulterioară sunt însă sumbru și pesimist. Nu știu pe unde să apuc drama Eminescu Caragiale Veronica, pentru a nu cădea în reportaj și romanțare (s.n.)"216. Mai apoi, deși nesigur pe ceea ce urma să facă în continuare, Lovinescu nu se sfiește să-și anunțe totuși, public, proiectul: "Romanul (Bălăuca) are un sfârșit firesc și ar putea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
190-198, 200-223 Lukács, Georg / 226 M Macedonski, Alexandru A. / 191 Maiorescu, Titu / 113, 121-122, 129-130, 135, 139, 148, 154, 162, 166, 180, 226 Marx, William / 28, 226 Masoch, Sacher / 180, 185, 226 Mattiussi, Laurent / 36, 226 McReynolds, Louise / 224 Micle, Veronica / 139, 182, 184, 199, 203 Mihăilescu, Florin / 222-223 Mincu, Marin / 169, 226 Mitchievici, Angelo / 110, 187, 226 Moruzi, Dumitru C. / 16 Musil, Robert / 51 N Negoițescu, Ion / 51, 60, 118, 156, 168, 223 Negruzzi, Iacob / 16 Nemoianu, Virgil / 226 Neuberger
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
observații menite a sublinia faptul că Lovinescu susține, în studiul său critic, aceleași "idei" ca și în romane: Eminescu "trăia într-o lume imaginară, aruncată în trecut, fără nicio legătură cu realitatea" (p. 101); atât cu Mite, cât și cu Veronica poetul ar fi întreținut, crede în continuare Lovinescu, niște legături "platonice" (p. 119; p. 173); Legenda ne-a lăsat o motivare în adevăr maioresciană: poezia, arta nu pot ieși din relații conjugale, ci din raporturi contrariate" (p. 162) etc. 73
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Milly, o femeie blândă, care "nu mușca niciodată" ("blondă, cu ochi albaștri, cu gropițe în obraz și fără nici un moft") și care i se dăruise firesc ("dragostea i se părea un act natural"). Eminescu "o mângâia pe păr; uitase de Veronica", apoi se plictisi repede "femeia trebuie să fie fructul ce se refuză mâinii întinse". 120 Norbert Elias, Procesul civilizării. Cercetări sociogenetice și psihogenetice, vol. I-II, traducere de Monica-Maria Aldea, Editura Polirom, Iași, 2002. În opinia autorului, lirica trubadurilor are
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
către Virginia Gruber, 10 august 1935: "Fac o reconstituire psihologică; pentru aceasta îmi trebuie oarecare fapte reale, adevărate repere, între care să pot întinde plasa unor situații și evenimente fictive, inventate pe de-a-ntregul, care să aibă însă caracterul verosimilității [...] Veronica e o ocazie; și mărturisesc că aș fi preferat o femeie anonimă"; "[...] ceea ce am urmărit e numai adevărul psihologic și creația unui Eminescu viabil și integral în care scop i-am atribuit fapte și vorbe de o calitate și mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. IV, p. 484: "Fuziunea procedeelor atestă la d-l Lovinescu acel caracter factice, care alterează ficțiunea și care o înlocuiește cu un soi de comentariu istorico-critic: De fapt, și Eminescu, și Veronica Micle, și Creangă vorbesc, pe la 1880, cu vorbele autorului și cu perspectiva din 1936". 207 Ceea ce nu-i tocmai lipsit de legitimitate, dacă ne gândim la "teoriile" lovinesciene despre "specific". În aceeași ordine de idei, Ligia Tudurachi observă, corect, că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aceasta din urmă.” (România liberă, 7 martie 1977). “Cutremurul a lăsat în urmă pierderi irecuperabile, cărora țara le păstrează un solemn moment de reculegere: academicienii Florin Ciorăscu și Paul C. Petrescu, prof. dr. Marin A. Lupu, scriitorul Alexandru Ivasiuc, poeta Veronica Porumbacu și soțul ei, critical literar Mihai Petroveanu, istoricul Mihai Gafița, marele actor Toma Caragiu și regizorul de televiziune Alexandru Bocăneț, solista de muzică ușoară Doina Badea etc.” (Contemporanul, 18 martie 1977). “Cutremurul din 4 martie 1977 a cauzat 1570
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
pierderile materiale au fost subevaluate. Cutremurul a lăsat în urmă pierderi umane irecuperabile, printre victimele dezastrului numărându-se actorul Toma Caragiu, regizorul de televiziune Alexandru Bocăneț, solista de muzică ușoară Doina Badea, academicienii Florin S. Ciorăscu, Paul C. Petrescu, poeții Veronica Porumbacu, Virgil Gheorghiu, Daniela Caurea etc. * în perioada 1986-2011 au avut loc numeroase cutremure de pământ de mică intensitate, care, deși n-au cauzat pierderi de vieți omenești și nici pagube materiale, au accentuat fisurile clădirilor avariate în 1977. Deși
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]