5,522 matches
-
la Bilbor, în sud și sud-vest la Tulgheș Borsec și Toplița iar în est și sud-est la Borca Bicaz Cu exceptia rețelelor fixe, în general serviciile GSM în general est au acoperirea redusă la ariile limitrofe drumurilor circumferențiale (și eventual pe versanții aferenți acestora - cu predilecție în partea de nord). Această regulă nu este universal valabilă în partea de vest, unde semnalul de telefonie mobilă se constată doar în Depresiunea Bilbor și Depresiunea Șaru Dornei și pe relația Bilbor - Toplița. Semnalul lipsește
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
Depresiunea Bilbor Munții Bistriței sunt ușor accesibili, insă potecile turistice au în general un grad de dificultate mediu-ridicat în partea de nord și mediu în sud, datorită diferenței relativ mari de nivel între zonele de acces și creasta precum și datorită versanților abrupți. Marcajele turistice în partea de nord sunt relativ bine întreținute pe cînd în partea de sud cel mai adesea lipsesc cu desăvârșire, sau după porțiunea inițială unde sunt rare, dispar. În zona centrală a Masivului Budacu sunt rare și
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
se află în Munții Vâlcan, județul Hunedoara, la o distanță de 12 km de localitatea Câmpu lui Neag. "" se află pe Valea Scorotei. Din dreptul confluenței Jiului de Vest cu râul Scorota se urcă pe versantul drept al Jiului, printr-o zonă de tufișuri dese și copaci izolați ce acoperă versantul culmii Cioaca. Diferența de nivel este de 110 m. Altitudinea absolută este de 1000 m. Peștera a fost descoperită în anul 1970 de către membri ai
Peștera cu Corali () [Corola-website/Science/319807_a_321136]
-
de 12 km de localitatea Câmpu lui Neag. "" se află pe Valea Scorotei. Din dreptul confluenței Jiului de Vest cu râul Scorota se urcă pe versantul drept al Jiului, printr-o zonă de tufișuri dese și copaci izolați ce acoperă versantul culmii Cioaca. Diferența de nivel este de 110 m. Altitudinea absolută este de 1000 m. Peștera a fost descoperită în anul 1970 de către membri ai clubului de speologie „Focul Viu” din București, sub culmea Cioaca din Munții Vâlcan. Un an
Peștera cu Corali () [Corola-website/Science/319807_a_321136]
-
câmpie până în etajele montan și alpin, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention", Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Occidentalilor. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention", Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Occidentalilor. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
(în ) este un curs de apă din Ucraina, afluent de stânga al râului Prut. Acest râu izvorăște de pe versantul vestic al Dealurilor Hotinului și curge pe teritoriile raionului Zastavna din regiunea Cernăuți. Pe măsură ce coboară spre lunca Prutului, valea sa se lărgește la 1,7 km. Apele sale sunt folosite pentru irigații și alimentarea cu apă a localităților. Pe malurile
Râul Șubraneț () [Corola-website/Science/319168_a_320497]
-
larg ondulat cu fragmentare slabă și presărat cu rari martori de eroziune (colți stâncoși de șisturi verzi numite „filade”) care străbat cuvertura de loess. Marginea dunăreană a Podișului Casimcea este puternic fragmentată de văi adânci și asimetrice tributare Dunării, cu versanți supuși eroziunii torențiale. Spre sud, marginea litorală a Podișului Casimcea este marcată de doua trepte de abraziune marină formând litoralul Mării Negre. În partea de sud-est a Podișului Casimcea, rocile calcaroase au permis dezvoltarea reliefului carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, polii
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
și la nivel de ecosisteme terestre. Parcul dispune de 15 tipuri de habitate naturale; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Tufărișuri uscate europene, Tufărișuri alpine și boreale, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
8.510 locuitori și Costrijeni - 2.819 și satele Vrânceni - 3.701, Cadobești - 3.285, Rjavinți - 3.079 și Șerăuții de Sus - 2.793. Raionul Zastavna este compus din: De mulți ani există o colonie unică de bâtlani cenușii pe versanții din apropierea satului Babin, care se află în lunca râului Nistru. Colonia constă din 99 cuiburi, care se află în 26 stejari, la o înălțime de 12-18 metri . Peștera Balamutivska care se află pe malul drept al Nistrului, lângă satul Balamutca
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
rusă . În prezent, satul are 582 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Babin era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi. De mulți ani există o colonie unică de bâtlani cenușii pe versanții din apropierea satului Babin, care se află în lunca râului Nistru. Colonia constă din 99 cuiburi, care se află în 26 stejari, la o înălțime de 12-18 metri . Alte obiective turistice sunt:
Babin, Zastavna () [Corola-website/Science/315774_a_317103]
-
poligonală, cu cinci laturi. Pe fațada de vest a fost adăugat, probabil la mijlocul secolului XIX, un pridvor deschis, cu stâlpi și umerași ciopliți, iar scândurile palimarului cu motiv traforat, cu acces printr-o scară alăturată, acoperită cu o polată de sub versantul streșinii (ca și la case). Deasupra pronaosului se află o clopotniță scundă cu foișor în console, și margini traforate, stâlpi ciopliți, după modelul crucilor din cimitir. Sfântul Altar este pictat în întregime, pictură pe pânză aplicată pe perete. Altarul, a
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
Zarzi și Hazar Merd. În anii 1929-1930 el a excavat câțiva dolmeni din Ramat Korazim. În 1931, întors din Berlin, la invitația lui Garrod, el a efectuat vreme de trei luni primele săpături la grota Al Kebara (Ramat Hanadiv) de pe versantul sud-vestic al Muntelui Carmel, lângă localitatea Zikhron Ya'aqov, unde a descris resturile unei culturi numite mai apoi de catre Garrod Kabarană (20,000-12,500 î.H) cu însușiri de trecere de la paleoliticul târziu la mezolitic, sau cum se spune in
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
el este situat la granița dintre Italia și Elveția. Cel mai înalt pisc al lanțului muntos fiind Dufourspitze cu . aparține 2 / 3 Italiei și numai 1 / 3 Elveției. Din Piemont se ajunge pe văile Valle Anzasca și Valle Sesia pe versantul estic munților. Peretele de est (Părete Valsesiana). are o înălțime de 1500 m. Din din sud din Valle d'Aosta escaladarea munților este mai ușoară, pe când versantul nordic este frămâmântat de acțiunea ghețarilor. Vârfurile ce aparțin de Monte Roșa sunt
Monte Rosa () [Corola-website/Science/316589_a_317918]
-
Elveției. Din Piemont se ajunge pe văile Valle Anzasca și Valle Sesia pe versantul estic munților. Peretele de est (Părete Valsesiana). are o înălțime de 1500 m. Din din sud din Valle d'Aosta escaladarea munților este mai ușoară, pe când versantul nordic este frămâmântat de acțiunea ghețarilor. Vârfurile ce aparțin de Monte Roșa sunt printre cei mai înalți din Alpi Monte Roșa care are numeroși ghețari domină toată regiunea Italiei de Nord.
Monte Rosa () [Corola-website/Science/316589_a_317918]
-
iar cea minimă de 229 m, la vărsarea Secașului Mic în Târnavă. Peste jumătate din suprafața acestuia are altitudini cuprinse între 300 și 400 m. Configurația bazinului este marcată de o puternică asimetrie, cu un coeficient de 1,31, suprafața versantului drept fiind de 290 km² (83%), iar cea a versantului stâng de 60 km² (17%). Densitatea fragmentării are valori cuprinse între 0 și 3,6 km/km². Valorile de sub 1 km/km² sunt predominante, ocupând o suprafață de circa 165
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
în Târnavă. Peste jumătate din suprafața acestuia are altitudini cuprinse între 300 și 400 m. Configurația bazinului este marcată de o puternică asimetrie, cu un coeficient de 1,31, suprafața versantului drept fiind de 290 km² (83%), iar cea a versantului stâng de 60 km² (17%). Densitatea fragmentării are valori cuprinse între 0 și 3,6 km/km². Valorile de sub 1 km/km² sunt predominante, ocupând o suprafață de circa 165 km² (47% din total), corespunzătoare interfluviilor și podurilor de terasă
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
mici ale energiei de relief (sub 50 m) sunt caracteristice majorității suprafețelor, corespunzând culoarelor largi de vale, teraselor, dar și cursurilor superioare ale afluenților, iar cele mai ridicate, cuprinse adesea între 50 și 100 m sunt caracteristice părților superioare ale versanților. Suprafețele orizontale și slab înclinate, cu valori ale pantelor sub 6, reprezintă 37% din teritoriul bazinului, totalizând circa 130 km2, iar cele puternic și foarte puternic înclinate, cu pante de 12 și chiar 24, reprezintă doar 6% din total, fiind
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
înclinate, cu valori ale pantelor sub 6, reprezintă 37% din teritoriul bazinului, totalizând circa 130 km2, iar cele puternic și foarte puternic înclinate, cu pante de 12 și chiar 24, reprezintă doar 6% din total, fiind mai des întâlnite pe versantul drept al bazinului și în bazinetele afluenților Păuca, Hăncii, Trecătoarea, Henig și Valea Largă. Trăsăturile morfografice de ansamblu ale reliefului din bazinul Secașului Mic sunt date de tipurile de interfluvii, versanți, martori de eroziune și văi. Teritoriul analizat este dominat
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
doar 6% din total, fiind mai des întâlnite pe versantul drept al bazinului și în bazinetele afluenților Păuca, Hăncii, Trecătoarea, Henig și Valea Largă. Trăsăturile morfografice de ansamblu ale reliefului din bazinul Secașului Mic sunt date de tipurile de interfluvii, versanți, martori de eroziune și văi. Teritoriul analizat este dominat de interfluviile cu aspect rotunjit, a căror lungime totală este de aproximativ 265 km. Din acestea, interfluviul care formează limita bazinului (pe o lungime de circa 110 km) are aspect dantelat
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
hidrografice, ale căror valori pot fi atribuite și văilor drenate de cursurile respective. Din categoria văilor de ordinul 4 face parte doar valea Secașului Mic, începând de la confluența cu Valea Lunca Satului și până la vărsare. Ea este largă, subsecventă, cu versantul drept mai abrupt. Văile de ordinul 3 aparțin unor afluenți de pe stânga Secașului Mic (Lunca Satului, Păuca, Valea lui Sânui, Ohaba, Gârbău și Valea Largă) și au lungimi care variază între 3 și 8,5 km. Văile de ordinul 2
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
Ungurei, Bolânda, Henig ș.a.), fie ale celor de ordinul 3. Sunt în număr de 30 și au lungimi cuprinse între 0,8 și 8 km. Văile de ordinul 1 au lungimi în general reduse, dar pot atinge chiar 3-5 km. Versanții din bazinul Secașului Mic se încadrează în cea mai mare parte în tipul de versanți complecși (rezultați din îmbinarea, în proporții diferite, a celor trei forme: convexă, dreaptă și concavă) și în trepte, cu pante cuprinse între 6 și 12o
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
și au lungimi cuprinse între 0,8 și 8 km. Văile de ordinul 1 au lungimi în general reduse, dar pot atinge chiar 3-5 km. Versanții din bazinul Secașului Mic se încadrează în cea mai mare parte în tipul de versanți complecși (rezultați din îmbinarea, în proporții diferite, a celor trei forme: convexă, dreaptă și concavă) și în trepte, cu pante cuprinse între 6 și 12o, uneori mult mai mari. În lungul lor, în multe cazuri, apar rupturi de pantă, de
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
și concavă) și în trepte, cu pante cuprinse între 6 și 12o, uneori mult mai mari. În lungul lor, în multe cazuri, apar rupturi de pantă, de formă predominant convexă, cauzate de deplasarea laterală a văilor. În partea superioară a versanților se constată o îmbinare între sectoarele concave și cele drepte, iar în partea mijlocie și inferioară predomină cele drepte și convexe. Versanții din dreapta bazinului au orientări generale sud-vestice și sudice, dar au în proporții reduse și orientări sud-estice, vestice și
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
apar rupturi de pantă, de formă predominant convexă, cauzate de deplasarea laterală a văilor. În partea superioară a versanților se constată o îmbinare între sectoarele concave și cele drepte, iar în partea mijlocie și inferioară predomină cele drepte și convexe. Versanții din dreapta bazinului au orientări generale sud-vestice și sudice, dar au în proporții reduse și orientări sud-estice, vestice și chiar nordice, în funcție de direcția de curgere a unor afluenți. Versanții din stânga bazinului au orientări nord-vestice și vestice, pe partea dreaptă a văilor
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]