5,116 matches
-
conflict recurent între un curent germanofil și antirus, condus de generalul Pilsudski, și o tendință inversă, favorabilă consolidării unei mici Polonii preponderent poloneze, condusă de liderul demo-crat-naționalilor, Roman Dmovski. De la o zi la alta, între 1922 și 1926, țara se zbate în anarhia creată de numeroasele sale partide. Apoi, cu toții vor aplauda "marșul Varșoviei" al lui Pilsudski. Conducător charismatic complex, creat inițial de socialism, deportat în Siberia după ce fusese agent terorist în 1905, acesta se transformă în admirator al lui Mussolini
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Înghesuit să emigreze elitele, atîtea cîte mai erau, ci aventurierii, visătorii, cei dornici de Îmbogățire imediată și, nu În ultimul rînd, cei care se simțeau vinovați, ajunși indezirabili. La 15 iulie 1990, Sanda Golopenția constata că „trupe ale securității se zbat să iasă din țară, iar convoaie de foști exilați se Îndreaptă spre ea”. Treptat, au intervenit și inevitabile ori aparente clarificări, dar emigrația În America a continuat să fie privită ca o dezertare, provocatoare de dezechilibre majore, considerate simptome ale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu minusculul partid comunist propulsat În prim-planul vieții politice românești. Armistițiul Încheiat la Moscova (oficial la 12 septembrie 1944) a statuat o realitate: România era Înfrîntă și la cheremul URSS. Chiar dacă Lucrețiu Pătrășcanu, În pofida afilierii sale ideologice, s-a zbătut să obțină condiții mai ușoare de armistițiu, Molotov a fost categoric; România urma să plătească un consistent preț al Înfrîngerii. Cel de-al patrulea capitol, „Preluarea puterii de către Partidul Comunist Român”, ne introduce În complicata problematică a accederii comuniștilor la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la propria identitate, agresată permanent și denaturată, și aceea de a o relua de la capăt, undeva, departe, unde totul Îi era străin, deci de a-și Însuși o identitate nouă, exilatul român se vedea obligat să accepte și să se zbată chiar pentru a se elibera de „fericirea” sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era o formă de protest față de lumea lăsată În urmă. Exilul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
că această schimbare este fundamentală, definitivă. [.. ] În ce privește statul nostru, el se resimte, nu numai de această criză generală, dar și de o criză specială, izvorâtă mai ales din repetate și de neiertat greșeli de conducere. Datorită acestor greșeli, țara se zbate în greutăți ce par de neînvins. [...] A stărui în ideologii și în metode perimate ar fi, nu să împiedicăm evoluția inevitabilă a societății, ci s-o expunem exagerărilor și rătăcirilor extremiste. Spiritul politic nu este decât o formă a bunului
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
decât patruzei și opt de ani... Cât despre Albertine, pretinsa victimă a moravurilor burgheze, ea avea să se afle puțin după aceea pe marginea alunecoasă a unei gropi deschise în care zburau deja primele lopeți de pământ. Avea să se zbată cu atâta violență între mâinile care o țineau, să scoată strigăte atât de sfâșietoare, încât până și cortegiul funerar al rușilor din cimitirul acelui îndepărtat orășel siberian avea să rămână înmărmurit. Deși obișnuiți cu strălucirea tragică a funeraliilor din țara
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rușilor din cimitirul acelui îndepărtat orășel siberian avea să rămână înmărmurit. Deși obișnuiți cu strălucirea tragică a funeraliilor din țara lor, cu lacrimile năvalnice și cu bocetele răscolitoare, oamenii aceia străteau încremeniți în fața frumuseții chinuite a tinerei franțuzoaice. Ea se zbătea deasupra gropii strigând în limba ei sonoră: „Aruncați-mă și pe mine! Aruncați-mă!” Acel cutremurător strigăt de jale a răsunat multă vreme în urechile noastre de copii. - Poate că ea... l-a iubit..., mi-a spus într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chemase adineauri pe stradă. Ea vorbea foarte bine rusește, cu o urmă de accent siberian... Charlotte știa că apariția Albertinei pe trepte fusese precedată de o luptă lungă și dureroasă, întretăiată de mai multe recidive. Ca lupta bărbatului ce se zbătea printre sloiuri de gheață, într-o copcă neagră, văzut de Charlotte într-o zi, primăvara, când trecea pe pod. Agățat de o creangă lungă împinsă spre el, se cățăra pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Timpul acela (“în timpul războiului”, scriau ziarele) semăna cu o după-amiază cenușie, o duminică pe străzile pustii ale unui oraș de provincie: o rafală de vânt apare pe neașteptate pe după colțul unei case, ridică un vârtej de praf, un oblon se zbate în liniște, omul se mistuie ușor în atmosfera incoloră, dispare fără motiv. Așa a dispărut unchiul Charlottei - „căzut pe câmpul de onoare”, „mort pentru Franța”, potrivit formulei din ziare. Și expresia aceea îi făcea absența și mai năucitoare - ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-i ajungă în primele zile de călătorie. Era deja îmbrăcată ca o rusoaică, iar la gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbele să fie de prisos. Uneori, Pașka, tot căutând un loc mai bogat în pește, se apropia periculos de mult de plăcile lungi de gheață întunecată, umedă, măcinată de izvoare... Mă întorceam când auzeam un pârâit și îmi vedeam colegul zbătându-se în apă și înfingându-și degetele răsfirate în zăpada zgrunțuroasă. Alergam spre el și, la câțiva metri de crăpătură, mă întindeam pe burtă și îi aruncam capătul fularului meu. De obicei, Pașka reușea să se descurce înainte de intervenția mea. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puritatea compasiunii noastre și compromitea justa noastră mânie. Viața era, de fapt, o ciornă interminabilă, unde evenimentele, prost aranjate, dădeau unele peste altele, unde personajele, prea numeroase, se împiedicau să vorbească, să sufere, să fie iubite sau urâte individual. Mă zbăteam între cele două povestiri tragice: Beria și femeile acelea tinere, a căror viață lua sfârșit o dată cu ultimul geamăt de plăcere al violatorului lor; Charlotte, tânără, de nerecunoscut, aruncată pe nisip, bătută, torturată. Eram dezamăgit, mi-era ciudă pe mine pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văzut din față, se încheia la pantaloni cu gesturi moi, stângace. Și un altul, mai mic decât primul, se așeza în genunchi în spatele crupei albe. Mișcările lui, în schimb, erau de o rapiditate nervoasă, temătoare. De îndată ce a început să se zbată, împingând cu pântecele lui acele emisfere grele și albe, a semănat întru totul cu primul. Nu era nici o deosebire între felurile în care se purtau. Ochii mi se injectau deja cu negru. Picioarele mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vara noastră, ultima mea vară petrecută în casa Charlottei. A doua zi dimineața, m-am trezit cu sentimentul că sunt, în sfârșit, eu însumi. O liniște profundă, amară și senină totodată, se răspândea în mine. Nu mai trebuia să mă zbat între identitatea mea rusă și cea franceză. M-am acceptat. Ne petreceam acum aproape toate zilele pe malul Sumrei. Plecam dis-de-dimineață, ducând cu noi o ploscă mare cu apă, pâine, brânză. Seara, profitând de prima adiere răcoroasă, ne întorceam acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înșface arma. Ar vrea ca moartea să fie mai fizică - gât tăiat, val de sânge care să îmbibe nisipul. Hangerul pe care îl caută a lunecat de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe trupul strivit... Trage de brâu mânios, aruncând priviri pline de ură spre chipul împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste, se profilează clar pe fundalul cerului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vestea acestei barbarii, toată lumea să se revolte, toată lumea să ne ajute să salvăm existența nației sau măcar cineva să se sensibilizeze la vederea tuturor nenorocirilor care ne-au lovit. Dar nimeni nu se mișcă, nimeni nu protestează, noi singuri ne zbatem" - scria în jurnalul său un profesor de liceu român de la Turda (Torda)10. Noua pierdere de teritoriu din sudul Dobrogei, survenită în urma tratativelor purtate la Craiova cu Bulgaria, cea din Bucovina, Basarabia, câteva zile mai târziu, în iunie, a zguduit
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
fost fiecare trimise În diferite state sau teritorii. Populația Întregii țări urma să fie unită sub același regim prin riturile ce Însoțeau rămășițele ei. În multe dintre localitățile unde aveau să fie expuse urnele au izbucnit lupte Între politicienii locali, zbătându-se să intre În posesia unei urne sacre. Faptul că alegerile naționale urmau să aibă loc În decurs de două luni a avut darul de a adăuga și mai multă fervoare eforturilor politicienilor de a se identifica prin ritual cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
colea, lângă scaun (Băiatu arată scaunul de lângă el, cu un gest firesc, pe care domnul Nisipoiu l-a primit cu o înclinare tot atât de firească a capului)... cum stai așa prostit, odată te-ai și pomenit, că te-a cuprins... te zbați... ea te potopește cu gura și se împinge în tine și te împinge (Băiatu arată către pat) că om ești [...] Ce să facă acum bietul băiat ?...110 Elocvența se dovedește izbăvitoare și în cazul lui Mihnea, așa cum se întâmplase cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoașterii tradițiilor și obiceiurilor diferitelor etnii situate la mari depărtări, așa cum este Înscris În kharma mea de Saggitarius. Iubirea de frumos nu m-a făcut să-mi Întorc ochii și să ignor ororile fizice și silniciile morale În care se zbat mulți semeni de-ai noștri, chiar și la Începutul Mileniului III. 3 Sorin Adrian Mihalache, Conștiința limitelor, În Cătălin Mosoia, Știință și religie, Editura Curtea Veche, București, 2007, p. 97 10 TRISTEȚEA CANGURULUI Mi-am dorit din adolescență să ajung
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nesfârșitul umbros al depărtărilor... Vijelia Își trimisese Înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi Înaripați... Vântul devenise turbat și venea, acum, În dese rafale, de ne lăcrimau ochii. Valurile se aruncau cu furie spre țărm și se retrăgeau, se zbăteau năprasnic și se Învolburau... SOFISTICATUL AUCKLAND Dis-de-dimineață realizăm transferul la aeroportul din Queenstown pentru zborul spre Auckland (North Island), unde sosim În jurul prânzului. Modernul aeroport se află la circa 20 km de Auckland, cea mai mare concentrare urbană din Noua Zeelandă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
din însăși existența noastră, ci mai curând prin inexistența vastelor valori, susceptibile să ordoneze, să centreze întreaga activitate a omului, în familie, în societate, în omenire sau în cosmos. Nu fiindcă nu trăim pe baza unor valori etice date ne zbatem în această conflagrație care a cuprins întreaga lume, ci fiindcă am pierdut din vedere valorile ideale, singurele capabile să reflecte o armonie și o organicitate în gândire, simțire sau acțiune. Desigur, o valoare ideală nu poate fi realizată concret, prin
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
GLOUCESTER: Prea bine, da. EDGAR: E peste-nchipuire! Pe vîrful stîncii, ce ființă-era Cea care te-a lăsat? GLOUCESTER: Biet cerșetor. EDGAR: Cum mă uitam de jos, ochii-i păreau Două luni pline, avea mii de nașuri, Coarne sucite, se zbătea că marea. Era vreun drac. Așa că, taica bun, Zeii cei puri, ce glorie își fac Of men's impossibilities, have preserved thee. GLOUCESTER: I do remember now: henceforth I'll bear Affliction till it do cry ouț itself "Enough, enough
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de partid, a omului care, bazat pe învățătura marxist-leninistă și pe politica partidului știe precis pentru ce scop înalt luptă, știe care este drumul care duce la țintă, știe că această țintă va fi atinsă cu siguranță, oricât s-ar zbate dușmanii (...). În redarea aceasta vie a generalului prin particular, fiecare situație, fiecare gest, fiecare amănunt chiar, își are prețul său dacă este semnificativ, dacă servește acestui scop. În Desfășurarea, Marin Preda, prin câteva amănunte concrete, arată drumul parcurs de personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Tănase, Emil Hurezeanu, Petre Mihai Băcanu și Adrian Marino, care a devenit și purtătorul ei de cuvânt, am visat la realizarea unui proiect politic miraculos pentru acei ani: Convenția Democratică. La mitingul din 12 aprilie 1991, pentru care s-au zbătut foarte mult Stelian Tănase, Mihai Petre Băcanu și Emil Hurezeanu și care a avut loc în Piața Palatului (Revoluției) din București, pentru prima dată au apărut la aceeași tribună Corneliu Coposu (PNȚ) și Sergiu Cunescu (PSDR). Noi eram adunați la
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]