5,128 matches
-
și jertfe de oameni. Pe Herculexe "Hercule" și pe Martexe "Marte" Îi Îmbunează cu animalele Îngăduite. O parte dintre suebi aduc jertfă și lui Isisxe "Isis": care este motivul și de unde vine acest cult, n-am putut afla, dar semnul zeiței care Înfățișează o corabie liburnică arată că este venit de peste mare. De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Donnerstag etc.). Tacitus le atribuie divinităților studiate până acum nume roman, dar intenționează În mod clar să se refere la cele indigene. În schimb, cazul lui Isisxe "Isis" este diferit, pentru că, după părerea sa, aici este vorba Într-adevăr despre zeița Isis, cult pe care germanii l-au preluat de la un popor străin (peregrinum sacrum). Această opinie este fără Îndoială inacceptabilă, având În vedere că un cult al lui Isis apare mult mai târziu, doar În Germania romanizată, Împreună cu multe alte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i-au cules informațiile o identificau cu Isis din cauza prezenței unei corăbii În simbolistica acesteia (cf. Lactantiu, Divinae Institutiones, I, 27: „În calendar există o zi În care se sărbătorește corabia lui Isis”); iar faptul că aceasta este singura mare zeiță despre care vorbește Tacitus În prezentarea sa despre religia germanică ne poate face să ne gândim că sub numele de Isis se ascunde o mare divinitate feminină, probabil Nerthusxe "Nerthus". 4. SPAȚIILE SACRETC "4. SPAȚIILE SACRE" Afirmația lui Tacitus (Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
feminină, probabil Nerthusxe "Nerthus". 4. SPAȚIILE SACRETC "4. SPAȚIILE SACRE" Afirmația lui Tacitus (Germania, IX) conform căreia germanii nu aveau temple și imagini ale zeilor nu corespunde deloc realității. De fapt, chiar Tacitus, În Annales (I, 51), vorbește despre templul zeiței Tamfanaxe "Tamfana", doborât la pământ de romani („Au fost distruse edificii, și sacre, și profane, și templul cel mai vestit la acele neamuri, pe care ei Îl numeau al Tamfanei.”), unde expresia latină solo aequare lasă să se Înțeleagă că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl numeau al Tamfanei.”), unde expresia latină solo aequare lasă să se Înțeleagă că nu este vorba despre o poiană sacră sau despre un simplu cerc de pietre. În plus, descrierea pe care Însuși Tacit (Germania, XL) o face procesiunii zeiței Nerthusxe "Nerthus" implică obligatoriu existența unei statui a zeiței: „Este transportată de vaci, iar preotul o urmează cu mare venerație”. Desigur, mărturiile din epocile mai târzii sunt mai puțin semnificative (cf. De Vries, 1957, pp. 376 sqq.), pentru că se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lasă să se Înțeleagă că nu este vorba despre o poiană sacră sau despre un simplu cerc de pietre. În plus, descrierea pe care Însuși Tacit (Germania, XL) o face procesiunii zeiței Nerthusxe "Nerthus" implică obligatoriu existența unei statui a zeiței: „Este transportată de vaci, iar preotul o urmează cu mare venerație”. Desigur, mărturiile din epocile mai târzii sunt mai puțin semnificative (cf. De Vries, 1957, pp. 376 sqq.), pentru că se referă la realități care, Într-o oarecare măsură, putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această tendință inițială. Pe de altă parte, este clar că uzanța predominantă trebuie să fi fost constituirea, În interiorul pădurilor, a unor zone sacre, destinate cultului divin și În special jertfelor. În fragmentul deja citat din Germania (XL) unde vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus", Tacitus amintește că, Într-o insulă din Ocean, neprecizată, se află o pădure sacră În care este păstrat un car acoperit cu o pânză, destinat să poarte statuia zeiței În timpul procesiunii. În alt loc (Annales, I, 61), Tacitus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fragmentul deja citat din Germania (XL) unde vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus", Tacitus amintește că, Într-o insulă din Ocean, neprecizată, se află o pădure sacră În care este păstrat un car acoperit cu o pânză, destinat să poarte statuia zeiței În timpul procesiunii. În alt loc (Annales, I, 61), Tacitus, amintind de priveliștea atroce care li s-a arătat romanilor Întorși În 14 d.Hr. În pădurea Teutoburg pentru a-i oferi lui Quintilius Varus și soldaților săi uciși În bătălie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pedepsi și, Într-o oarecare măsură, pe cea de a prezida. De altfel, preotul este cel care extrage auspiciile pentru adunare (Germania, X). Un preot Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania, XL) vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus": doar lui Îi este permis să atingă carul zeiței, el Însoțește cu devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De altfel, preotul este cel care extrage auspiciile pentru adunare (Germania, X). Un preot Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania, XL) vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus": doar lui Îi este permis să atingă carul zeiței, el Însoțește cu devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania, XL) vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus": doar lui Îi este permis să atingă carul zeiței, el Însoțește cu devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman care avea loc după ritual: sclavii care spălau tot ceea ce luase parte la procesiune erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identificat cu zeul Perunúxe "Perunu^"; de asemenea, În Irlanda, În apropiere de Dublin (Întemeiat de vikingi), era venerat În Coill Tomair, „Pădurea lui Thorr” (cf. Polomé, 1989, p. 107). Până acum, am Întâlnit printre zeii germanici amintiți de Tacitus o zeiță numită Nerthusxe "Nerthus". În lumea medievală, un zeu important al funcției a treia este Njördr, al cărui nume este identic, din punct de vedere etimologic, cu Nerthus. Acest lucru pune În mod clar probleme, având În vedere că identitatea numelui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identic, din punct de vedere etimologic, cu Nerthus. Acest lucru pune În mod clar probleme, având În vedere că identitatea numelui este Însoțită de diferența de sex; desigur, au fost formulate diferite ipoteze. S-a considerat, de exemplu, că o zeiță inițial feminină a agriculturii s-a transformat În divinitate masculină odată cu transformarea agriculturii din activitate tipic feminină Într-una tipic masculină. De asemenea, s-a crezut că Nerthus ar fi fost la origine sora (anonimă) a lui Njördr, de la care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Soarexe "Soare" apare când ca Surya (masculin), când ca Sury³xe "Surya>" (feminin). Totuși, după părerea noastră, la această problemă nu s-a găsit Încă o soluție satisfăcătoare. Pe de altă parte, identitatea etimologică nu trebuie să afecteze a priori definirea zeiței Nerthus, făcând din aceasta o zeiță legată de apă și mare, cum este cu siguranță Njördr, răsturnând astfel vechea și la fel de nesatisfăcătoarea definiție a lui Nerthus ca zeiță-mamă, care ocrotește agricultura; această definiție este cu atât mai nesatisfăcătoare, cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
masculin), când ca Sury³xe "Surya>" (feminin). Totuși, după părerea noastră, la această problemă nu s-a găsit Încă o soluție satisfăcătoare. Pe de altă parte, identitatea etimologică nu trebuie să afecteze a priori definirea zeiței Nerthus, făcând din aceasta o zeiță legată de apă și mare, cum este cu siguranță Njördr, răsturnând astfel vechea și la fel de nesatisfăcătoarea definiție a lui Nerthus ca zeiță-mamă, care ocrotește agricultura; această definiție este cu atât mai nesatisfăcătoare, cu cât, În fragmentul citat din Tacitus, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
romană, definirea sarcinilor lor nu este foarte ușor de realizat. Însăși etimologia numelor este obscură și controversată și, În orice caz, deducerea funcției pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea mai veche. Zeița Hludanaxe "Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé (1988) poate fi Înțeles ca un derivat de la germanicul *hlud½, „renume, faimă”, cu sufixul -no-, despre care am mai vorbit În legătură cu Odin; este deci personificarea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de exemplu, conform tradiției anglo-saxone, germanii au invadat Britania sub conducerea a doi frați mitici, Hengistxe "Hengist", „Catâr”, și Horsaxe "Horsa", „Cal”. În orice caz, poate fi de ajutor și iconografia divinităților. În templul Nehalenniei din Zelanda există imagini ale zeiței reprezentată cu un câine, coșuri cu rodii și o barcă; se poate crede că este vorba despre o divinitate legată de moarte. Această ipoteză este favorizată și de etimologie, care o leagă pe Nehalenniaxe "Nehalennia" de grecescul nèky, „mort, cadavru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
coșuri cu rodii și o barcă; se poate crede că este vorba despre o divinitate legată de moarte. Această ipoteză este favorizată și de etimologie, care o leagă pe Nehalenniaxe "Nehalennia" de grecescul nèky, „mort, cadavru”. O amintim și pe zeița Tamfanaxe "Tamfana", citată de Tacitus, În care Pisani (1966) identifica o *Demspotniaxe "Demspotnia", adică o „Stăpână” comparabilă cu Déspoina din lumea greacă, atestată În două inscripții de la Licosura (Ditenberger, pp. 800, 999); Însă această etimologie rămâne totuși incertă. Informații mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de același sânge se adună Într-o pădure sfințită prin riturile străvechi și, acolo, ucigând un om În numele obștii, Împlinesc rânduielile Îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare (Tacitus, Germania, XXXIX). De asemenea, după cum am văzut deja, la sfârșitul procesiunii solemne a zeiței Nerthusxe "Nerthus" erau sacrificați prin Înecare sclavii care spălaseră carul și statuia zeiței. Este interesant că aceste jertfe aveau cel mai adesea o formă „nesângeroasă”, cel puțin În cazurile În care cunoaștem detalii; acestea se desfășurau fără vărsare de sânge
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acolo, ucigând un om În numele obștii, Împlinesc rânduielile Îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare (Tacitus, Germania, XXXIX). De asemenea, după cum am văzut deja, la sfârșitul procesiunii solemne a zeiței Nerthusxe "Nerthus" erau sacrificați prin Înecare sclavii care spălaseră carul și statuia zeiței. Este interesant că aceste jertfe aveau cel mai adesea o formă „nesângeroasă”, cel puțin În cazurile În care cunoaștem detalii; acestea se desfășurau fără vărsare de sânge, victima fiind Înecată sau spânzurată. Ne putem gândi că acest lucru nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
156,179,187,193,238,306 Marea 48,54,55,69,70,114,119,125,138,144,146,158,177,193,211,229,236,242,245,258,260,279,311,345,405,406,504,517 Marea Mamă 405,406 Marea Zeiță 48 Maris 325,327,329,331 Maris husrnana 329 Marnas 248 Mars 325,329,587 Marte 338,344,346,349,366,372,387,389,555,556,558,571,587,588,614,615,625,628,629,637 Marte Ultor 372 Martu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
452,488,502,503,504,508,590,612,613 Ymir 561,635 Yngvi 613 Z Z#emyna 580 Zababa 215 Zali(ya)nu 204 Zam 449 Zama>n 518 Zamya>d 453,503 Zaparwa 187 Zarathuștra 455,459 Zcerneboch 567 Zeița Soare din Arinna 182 Zeu 149,195,240,241,283,284,385,387,421,450 Zeul Anonim 240 zeul furtunii 177,178,179,180,181,182,183,184,185,186,187,188,189,191,192,193,194,195,196,197
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceste divinități sunt în realitate „creaturi” ale Dumnezeului lui Israel. Aștrii, de exemplu, sunt creați de Dumnezeu în ziua a patra a creației (Gn 1,14-19). Divinitățile mesopotamiene erau identificate cu aștrii (zeul Șamaș era soarele, zeul Sin era luna, zeița Iștar era planeta Venus etc.). Și monștrii marini - care apar în unele mituri mesopotamiene ale creației - sunt creați de Dumnezeu în ziua a cincea (Gn 1,21). Concluzia raționamentului este limpede: dacă Dumnezeul lui Israel a creat aștrii și exista
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
î.C.), găsită în Teba. În vârful stelei se vede de două ori zeul Amon, zeul-soare al Tebei care oferă faraonului o sabie curbată. Discul, simbolul soarelui, plutește deasupra zeului Amon. La dreapta se află zeul Horus, șoimul, și la stânga zeița Mut, mireasa lui Amon și zeița Tebei. Biblia menționează o singură dată, de fapt, o mică populație, fiii lui Asriel sau asrieliți care locuiau în partea centrală a țării (Ios 17,2). Asriel este nepotul lui Iosif și unul dintre
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vârful stelei se vede de două ori zeul Amon, zeul-soare al Tebei care oferă faraonului o sabie curbată. Discul, simbolul soarelui, plutește deasupra zeului Amon. La dreapta se află zeul Horus, șoimul, și la stânga zeița Mut, mireasa lui Amon și zeița Tebei. Biblia menționează o singură dată, de fapt, o mică populație, fiii lui Asriel sau asrieliți care locuiau în partea centrală a țării (Ios 17,2). Asriel este nepotul lui Iosif și unul dintre numeroșii fii ai lui Manase. Acest
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]