51,775 matches
-
Uniunii Scriitorilor (1980; 1999). Și-a dedicat mai mult de două decenii studierii operei eminesciene, publicând mai multe volume de comentarii critice: "Eminescu în conștiința criticii" (1994), "Eminescu în perspectivă critică" (1997), "Eminescu în orizontul criticii" (2000), "Eminescu în oglinzile criticii" (2001), "Eminescu în universalitate" (2002), "Eminescu în reprezentări critice" (2003), "Eminescu în privirile criticii" (2005) și "Eminescu în comentarii critice" (2008), la care se adaugă cercetări proprii ale universului eminescian incluse în volumele "Luceafărul și alte comentarii eminesciene" (1998), "Cezara
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
eminesciene, publicând mai multe volume de comentarii critice: "Eminescu în conștiința criticii" (1994), "Eminescu în perspectivă critică" (1997), "Eminescu în orizontul criticii" (2000), "Eminescu în oglinzile criticii" (2001), "Eminescu în universalitate" (2002), "Eminescu în reprezentări critice" (2003), "Eminescu în privirile criticii" (2005) și "Eminescu în comentarii critice" (2008), la care se adaugă cercetări proprii ale universului eminescian incluse în volumele "Luceafărul și alte comentarii eminesciene" (1998), "Cezara" (2002) și "Ciclul schillerian" (2006).
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
la Editura Politică (1963-1968), redactor-șef la Editura Enciclopedică (1968-1969) și director al Editurii Minerva (1969-1989). Este pensionat forțat de la Editura Minerva pentru că a permis apariția unor lucrări ce nu corespundeau cu ideologia partidului. Aurel Martin a debutat publicistic cu critică literară în paginile ziarului "Lupta Ardealului" din Cluj (1949) și a publicat periodic în revistele "Almanahul literar", "Viața militară", "Tînărul scriitor", "Gazeta literară", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Steaua", "Tribuna" etc. A desfășurat o bogată activitate de critic și istoric
Aurel Martin () [Corola-website/Science/336956_a_338285]
-
teme literare și muzicale și cronici literare ale operelor scrise de poeții și prozatorii contemporani. A scris prefețele și postfețele unor antologii poetice scrise de Constantin Abăluță (1980), Cezar Ivănescu (1982), George Alboiu (1984), Ioanid Romanescu (1993). Activitatea sa de critică literară a fost distinsă cu Premiul revistei "Amfiteatru" (1978) și Premiul revistei "Luceafărul" (1981), pentru critică literară, Premiul de Excelență pentru întreaga activitate culturală (2016) decernat în cadrul Campaniei de promovare a valorilor românești din străinătate „Noi susținem Excelența!”, lansată în
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
scris prefețele și postfețele unor antologii poetice scrise de Constantin Abăluță (1980), Cezar Ivănescu (1982), George Alboiu (1984), Ioanid Romanescu (1993). Activitatea sa de critică literară a fost distinsă cu Premiul revistei "Amfiteatru" (1978) și Premiul revistei "Luceafărul" (1981), pentru critică literară, Premiul de Excelență pentru întreaga activitate culturală (2016) decernat în cadrul Campaniei de promovare a valorilor românești din străinătate „Noi susținem Excelența!”, lansată în luna ianuarie 2015 de către publicația în limba română „Occidentul Românesc”.
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
filmului. Filmul gravitează în jurul persecuției homosexualilor în timpul Germaniei naziste imediat după asasinarea liderului SS Ernst Röhm în „Noaptea cuțitelor lungi”. Ecranizat în doar câteva cinematografe din Statele Unite și vestul Europei, Bent s-a bucurat de un real succes în rândul criticilor de film, obținând, printre altele, premiul "Prix de la jeunesse" în cadrul celei de-a 50-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes. Max (Clive Owen) este un promiscuu bărbat homosexual din Berlinul anilor '30. El este certat cu familia sa
Bent (film) () [Corola-website/Science/337019_a_338348]
-
De asemenea, a fost menționată de reprezentanța UNICEF în Moldova ca inițiatoarea unei serii de campanii de menire socială, iar compania a fost remarcată pentru tinerii cu disabilități pe care îi are printre angajați. Totodată, Silvia a primit și numeroase critici, unii jurnaliști reproșându-i că „a făcut avere pe seama cetățenilor de rând atunci când a condus compania monopolistă de furnizare a energiei electrice”. Afirmația se bazează pe multiplele cereri de majorare a tarifelor la energia electrică la începutul anilor 2010, pe
Silvia Radu (manager) () [Corola-website/Science/337017_a_338346]
-
Tribuna", "România literară", "Teatrul", "Cinema", "Ateneu", "Literatura și arta" etc. A mai semnat cu pseudonimul Șt.O. Mugur. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Teatrale din România, al Uniunii Cineaștilor din România și al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Ștefan Oprea a avut o preocupare constantă pentru teatru. Prima sa piesă, "Inimă de ginere", a fost publicată în 1963 în revista "Iașul literar". Piesele sale au fost jucate pe scenele teatrelor românești: "Constelația Ursului" (pusă în scenă
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
un „joc al ipotezelor” și trecând dincolo de aparențe. Criticul Florin Faifer constata că romanele sus-menționate conțin clișeele specifice genului, manevrate însă cu o luciditate ironică, iar pasajele descriptive sunt impregnate de un lirism calofil. A publicat mai multe volume de critică teatrală ("Martor al Thaliei", 1979; "Din fotoliul 13", 1986; "Chipuri și măști", 1996; "Eminescu, omul de teatru", 2000) și cinematografică ("Statui de celuloid", 1972; Filmul, vocație și rutină", 1974; "Diorame cinematografice", 1983; "Stelele Oscarului", în colab., I-III, 1996-2004), în
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
2004) analizează procesul de transformare a operei literare în film, evidențiind calitățile și defectele ecranizărilor în raport cu scrierea de inspirație. Activitatea de critic de teatru și film a profesorului Ștefan Oprea a fost recunoscută prin decernarea mai multor premii: Premiul de critică al A.T.M. (1982); Premiul revistei "Tomis" (1987); Premiul Salonului de Carte, Iași-Chișinău (1996); Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, A.I.C.T. (1997; 2001, secția română) și Premiul pentru întreaga activitate al Uniunii Teatrale din România (UNITER) (2012). De
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
Activitatea de critic de teatru și film a profesorului Ștefan Oprea a fost recunoscută prin decernarea mai multor premii: Premiul de critică al A.T.M. (1982); Premiul revistei "Tomis" (1987); Premiul Salonului de Carte, Iași-Chișinău (1996); Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, A.I.C.T. (1997; 2001, secția română) și Premiul pentru întreaga activitate al Uniunii Teatrale din România (UNITER) (2012). De asemenea, a fost decorat în anul 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler „pentru meritele avute
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
al Academiei Române (1980). Liviu Călin a cultivat o poezie cerebrală și livrescă, ce dovedește o cultură vastă, dar care este în același timp lipsită de originalitate prin imitarea unor modele literare cu care autorul luase contact în anii tinereții. Unii critici au evidențiat un ermetism de tip barbian, în timp ce alții, printre care Emil Manu, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut”. Criticul literar Gheorghe Grigurcu îl considera pe Liviu Călin drept „un genuin pudic, ce-și complică sensibilitatea prin estetizare, acoperindu-și
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
efectuat stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell" la „Convorbiri literare", „La Roumanie nouvelle”, „Viața literară", „Revista Fundațiilor Regale", „Le Moment", „Contimporanul" și a semnat cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris”. Timp de douăzeci de ani a fost cronicar dramatic la revista "Vremea", a fost redactor la revista "Rampa" și editor
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
a intrat oficial în componență Panic! At The Disco, pentru a dezvolta conceptul viitorului album. Această a petrecut marea parte a anului 2010 înregistrând cel de-al treilea album, Vices & Virtues, care a fost lansat pe 22 martie 2011, cu critici pozitive. În februarie 2011, formația a mers în turneul Vices & Virtues Tour. Turneul a avut aceeași atmosferă teatrală că și în Fever. După terminarea turneului, Panic! a colaborat cu formația Fun, lansând un single împreună, intitulat "C'mon". Panic! At
Panic! at the Disco () [Corola-website/Science/337508_a_338837]
-
în dileme morale similare. Apoi, el s-a concentrat pe forma raționamentului moral pe care îl prezintă fiecare, ignorând hotărârea luată pentru a rezolva dilema, și a clasificat aceste raționamente ca aparținând câte uneia din șase etape distincte. Au existat critici ale teoriei din mai multe perspective. Printre argumente se numără faptul că pune accentul pe justiție, excluzând alte valori morale, cum ar fi grija față de altul; că între etape există o suprapunere care le-ar face să fie privite mai
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
par să o facă cu viteze diferite. Kohlberg a răspuns afirmând că, deși diferite culturi într-adevăr inspiră credințe diferite, aceste stadii corespund mai degrabă unor moduri de gândire intrinseci, decât acestor credințe.<ref name="kohlberg/gilligan"></ref> O altă critică a teoriei lui Kohlberg este că oamenii dau frecvent dovadă de inconsecvențe semnificative ale judecăților morale. Acest lucru apare adesea în dilemele morale care implică conducerea sub influența alcoolului și situații de afaceri în care participanții au dat dovadă că
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
fost creatorii scenariului. Cei de la Warner Brothers nu au dat nicio declarație pe acestă temă. Filmul a primit din partea criticilor recenzii negative într-o majoritate covârșitoare. În , site-ul Rotten Tomatoes afișa un scor de doar 11% comentarii pozitive din partea criticilor, scor bazat pe 143 de opinii. Pe Metacritic filmul a avut un scor de 29 din 100, bazat pe 28 comentarii. Câțiva critici au afirmat că filmul este la fel de slab ca "National Treasure" ("Comoara națională") și "Romancing the Stone" ("Idilă
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
o majoritate covârșitoare. În , site-ul Rotten Tomatoes afișa un scor de doar 11% comentarii pozitive din partea criticilor, scor bazat pe 143 de opinii. Pe Metacritic filmul a avut un scor de 29 din 100, bazat pe 28 comentarii. Câțiva critici au afirmat că filmul este la fel de slab ca "National Treasure" ("Comoara națională") și "Romancing the Stone" ("Idilă pentru o piatră prețioasă"). Unii critici au caracterizat filmul ca fiind "plictisitor" și "apatic." Peter Travers, de la revista "Rolling Stone", a dat filmului
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
opinii. Pe Metacritic filmul a avut un scor de 29 din 100, bazat pe 28 comentarii. Câțiva critici au afirmat că filmul este la fel de slab ca "National Treasure" ("Comoara națională") și "Romancing the Stone" ("Idilă pentru o piatră prețioasă"). Unii critici au caracterizat filmul ca fiind "plictisitor" și "apatic." Peter Travers, de la revista "Rolling Stone", a dat filmului 0 stele din 4 și a afirmat că apariția îngrozitoare a lui "Paris Hilton din "The Hottie and the Nottie" ("O prietenie de
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (IPCC). La nivel mondial, activeaza mai multe organizații de protecție a mediului, dintre acestea mai notabile sunt: Aceste organizații non-guvernamentale sunt implicate în Gospodărirea mediului înconjurător, lobby, susținere, și / sau eforturi de conservare: Critica ecologismului are tendința de a se împărți în două mari categorii: scepticismul de mediu și anti-ecologismul. Scepticii de mediu, cum ar fi Bjørn Lomborg (autorul cărții „The Skeptical Environmentalist”) contestă pretențiile ecologiștilor, sustinând că sunt fie inexacte, fie exagerate. Pe
Ecologism () [Corola-website/Science/328409_a_329738]
-
de Alexandru Mititelu). În finalul filmului, după o vreme Luca se duce la un han, unde își primește onorariul de la Zvori. Deși Veli este într-o cameră, fiind „pregătită” pentru străinătate, Luca merge până la ușă însă nu mai intră. Reacția criticii de specialitate a fost amestecată, mai degrabă pozitivă. Criticul Andrei Gorzo scrie că „în calitate de dialoghist, "(Mitulescu, n.m.)" are o predilecție pentru poezia taciturnității”, personajele principale nefiind foarte articulate. Scenariul livrează, după Gorzo, „materie primă pentru o melodramă, dar, în locul unei
Loverboy () [Corola-website/Science/328470_a_329799]
-
are o predilecție pentru poezia taciturnității”, personajele principale nefiind foarte articulate. Scenariul livrează, după Gorzo, „materie primă pentru o melodramă, dar, în locul unei evoluții/escaladări clasice a conflictului dintre tineresc/curat și corupt/corupător, el "(Mitulescu, n.m.)" alege înăbușirea acestuia.” Critica Ana-Maria Onisei scrie în Adevărul literar și artistic despre film că „reușește să fie senzual, puternic și poetic”, și că fără să fie „un film desăvârșit, (...) are câteva secvențe captivante, rare în filmul românesc recent.” A fost criticată platitudinea replicii
Loverboy () [Corola-website/Science/328470_a_329799]
-
Watkins și scris de Jane Goldman. Filmul se bazează pe romanul cu același nume, scris de Susan Hill și a fost produs de Hammer Film Productions. A fost lansat în SUA și Canada pe 3 februarie 2012, bucurându-se de critici majoritar pozitive, iar în România pe 16 martie 2012. În era edwardiană, într-un mic sat englez, trei fetițe se joacă împreună într-o cameră. Brusc ele se uită în spate și încep să meargă în transă spre geam, sărind
Femeia în negru (film din 2012) () [Corola-website/Science/328477_a_329806]
-
zone localității Peterborough, Anglia.. La începutul lunii octombrie au avut loc filmări la Castelul Layer Marney, acestea terminându-se oficial pe 4 decembrie 2010. Coloana sonoră a fost compusă de compozitorul american Marco Beltrami. Aceasta a primit recenzii pozitive din partea criticilor și a fost lansată ca album pe 12 martie 2012 de Silva Screen Records. Pe 24 mai 2012 filmul a avut o cotă favorabilă de 65% pe Rotten Tomatoes, bazată pe 171 de recenzii și un rating mediu de 6
Femeia în negru (film din 2012) () [Corola-website/Science/328477_a_329806]
-
Israel, si s-a stabilit la Țel Aviv. A murit după trei ani, în 1973 la spitalul Beilinson din Petah Tikva. Nepotul său este scenaristul, dramaturgul și traducătorul israelian Daniel Lapin. (născut în Canada în 1959) A scris eseuri, memorii, critică literară. De asemenea a tradus în idiș creații din literatura rusă, precum „Sulamita” de Aleksandr Kuprin și poemul „Cei doisprezece” de Aleksandr Blok. Bălti, Basarabia - Cartea memoriala a evreilor din Bălti, Basarabia Leib Kuperstein - „Efraim Auerbach”, paginile 456-463, „Bălti în
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]