509,021 matches
-
este cunoscut pentru activități în domeniul soluționării conflictelor, peacemaking și peacekeeping, acesta fiind preocupat, în principal, de probleme ce țin de pacea și securitatea internațională . Lakhdar Brahimi a fost împotriva războiului din Irak chiar de la început, fapt care va determina administrația Bush să atace organizația din care acesta făcea parte, acuzând-o de lipsă de susținere. Mai târziu, Bush își va schimba poziția și va cere ajutorul consilierului ONU: americanii aveau nevoie de cineva "potrivit" care ar merge în Irak pentru
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
a negocia crearea unui guvern interimar. Naționalist arab și persoană care s-a declarat în mod public împotriva războiului, Brahimi va ezita să dea un răspuns imediat - nu își dorea această misiune. Mai târziu, acesta va ceda cererilor stăruitoare ale administrației Bush. Persoane din anturajul său vorbesc chiar de un lider american care l-a implorat pe Brahimi să accepte oferta. Bush nu prea știa cum va arăta noul guvern irakian. Întrebat cum va arăta executivul care va asigura tranziția, acesta
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
al statului) și doi vicepreședinți. De asemenea. emisarul considera că poporul irakian este cel care trebuie să-și aleagă guvernanții - candidați calificați, femei și bărbați. Timpul însă va arăta că lucrurile nu erau atât de simple precum păreau: în ciuda aparențelor, administrația americană avea planul ei, iar Brahimi nu va avea libertatea absolută promisă de americani pentru a-și atinge obiectivele. Emisarul își va începe misiunea în Irak în primăvara lui 2004 organizând mai multe întâlniri cu lideri religioși, reprezentanți ai societății
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
întâlniri cu lideri religioși, reprezentanți ai societății civile, oameni politici și de știință - metoda Brahimi, ar spune colegii diplomatului algerian. Cu toate acestea, guvernul interimar nu va fi alcătuit din oamenii aleși de Brahimi, ci din persoane de încredere ale administrației americane, care priveau cu suspiciune strategia "consultărilor ample" a emisarului. Prin urmare, visul lui Brahimi de a restabili suveranitatea și independența Irakului și de a pune bazele unei tehnocrații cu oameni "onești și calificați" în funcții-cheie nu va deveni o
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
repetate rânduri, nemulțumit de politica statului israelian. Acesta va descrie politica israeliană față de palestinieni ca fiind "marea otravă a regiunii", adăugând că acțiunile Israelului în Cisiordania și Fâșia Gaza au determinat intensificarea violențelor în Irak . Afirmațiile acestuia vor trezi furia administrației Bush și a guvernării israeliene. Brahimi însă nu se va lăsa afectat de atitudinea ostilă și va mai adăuga ulterior "ceea ce am afirmat, nu este o opinie, ci un adevăr". Emisarul va condamna atât politica de securitate violentă și represivă
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
de influență, care implică utilizarea abuzivă de influență, precum în articolul 12 din Convenția Penală privind Corupția (ETS 173) al Consiliului Europei. Patronajul se referă la favorizarea suporterilor unui partid politic sau guvern, de exemplu prin oferirea unor funcții în administrația publică. Acest lucru poate fi legitim, precum atunci când un guvern nou ales schimbă oficialii de rang înalt pentru a pune în aplicare politica din campanie. Acest proces poate fi corupt atunci când persoane incompetente, ca răsplată pentru susținerea partidului sau regimului
Corupție politică () [Corola-website/Science/331090_a_332419]
-
erau sprijinite de trupe proaspete venite de pe continent și nu mai erau aprovizionate decât pe calea aerului și care, în plus, erau obligate să facă față atacului infanteriei, artileriei și blindatelor britanice, au fost nevoite să [[capitulare|capituleze]]. Planurile pentru administrația germană din Regatul Unit ocupat prevedeau împărțirea țării în șase comandamente militaro-economice cu capitalele în [[Londra]], [[Birmingham]], [[Newcastle upon Tyne|Newcastle]], [[Liverpool]], [[Glasgow]] și [[Dublin]].. Hitler a hotărât că [[Palatul Blenheim]], căminul familiei lui [[Winston Churchill]], urma să fie folosit
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
în secolul al treisprezecelea în Anatolia și implică un al treilea tip de organizație de profil asemănător: "Akhiyat al-Fityan" (Frăția Tinerilor). Această organizație, a apărut în Asia Mică imediat după înfrângerea Selgiukizilor de Rum de către mongoli, când starea generală a administrației era una de dezordine și anarhie. O foarte importantă descriere a scopurilor și obiceiurilor ei provine de la călătorul de origine africană Ibn Battuta, care a avut ocazia de a vizita mai mult de doisprezece lăcașuri ale organizației în Anatolia, de-
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
an, găsind aici găzduire și un public primitor. În Asia Mică, Akhiyat al-Fityan a reprezentat cea mai importantă împlinire a idealogiei "futuwwa" și a reprezentat o mare putere până la sfârșitul secolului al XIV-lea, când zona a fost integrată în administrația Imperiului Otoman, în timpul domniilor lui Murad I și Baiazid “Fulgerul”. Influența politică a organizației s-a diminuat treptat, iar rămășițele vieții ei socio-economice s-au disipat în două direcții: frățiile sufite și breslele de meșteșugari. Odată cu pierderea importanței politice a
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
drepturilor LGBT. În tandem cu acesta, s-au făcut apeluri pentru boicotarea și proteste înainte, în timpul și după jocurile olimpice, diverse organizații și grupuri organizând efortul. În plus, mai mulți politicieni, printre care președintele american Barack Obama, și membri ai administrației sale și alți lideri mondiali au declarat public că nu vor participa, iar aceste acțiuni s-au legat de eforturile de protest. În SUA, delegația olimpică este alcătuită din mai multe LGBT olimpici, și sportivii, inclusiv Brian Boitano, și Martina
Protestele împotriva legilor anti-gay din Rusia () [Corola-website/Science/331204_a_332533]
-
modale și temporale mai variate decât în celelalte registre. Vorbitorul urmărește să realizeze și efecte stilistice. Folosirea acestui registru este caracteristică între persoane care nu se cunosc și care au contacte în viața cotidiană (cumpărături, cerere de informații, contacte cu administrația, relații profesionale etc.) sau între persoane care se cunosc, dar nu sunt apropiate între ele, fie că sunt la același nivel ierarhic sau nu. Se folosește și în scris, de exemplu în presă. Cuvintele folosite în acest registru sunt cele
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al Norvegiei (1506-1512) și a reușit să mențină controlul asupra acestei țări. În timpul administrației lui dure din Norvegia a încercat să priveze nobilimea norvegiană de influența tradițională exercitată prin intermediul Consiliului de stat (Rigsraad), lucru care a condus la controverse. O particularitate, mai mult fatală pentru el, a fost gustul său pentru oamenii obișnuiți, care
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
este un muzeu județean din Sulina, amplasat în Str. II nr. 15; adresa de corespondență - ICEM Tulcea, Muzeul Farul Sulinei, 820009, Tulcea, Str. 14 Noiembrie nr. 1 bis. Intrat în anul 2003 în administrația ICEM Tulcea, Farul Mare de la Sulina a fost transformat în muzeu. Specialiștii Muzeului de Istorie și Arheologie din Tulcea, în subordinea căruia se află obiectivul muzeal, au amenajat cele două săli aflate la parterul clădirii, una dintre ele fiind dedicată
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
a suferit unele modificări de aspect exterior și interior, fără să-i fie afectată structura de rezistență inițială. După anul 1989, Farul Mare de la Sulina a fost restaurat de Ministerul Culturii și Cultelor, iar din anul 2003 a intrat în administrația ICEM Tulcea. Clădirea are valoare istorică și a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din 2004. Construcția, de formă tronconică, din cărămidă legată cu mortar de var, cu o înălțime de 17,34 m, dispune la parter de două încăperi
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
de nume (profesori, avocați, moșieri, membri ai clerului, funcționari ai statului), iar lista membrilor activi 51 de nume. Karl Romstorfer este menționat ca membru onorific. După Unirea Bucovinei cu România din 1918 are loc reînființarea muzeului, de data aceasta sub administrație românească. În decembrie 1923, prefectul Sucevei solicită Ministrului Artelor trecerea Societății Muzeului Local, inițial cu statut privat, în proprietatea Primăriei. La scurt timp, în 1924, la Tribunalul Suceava este înscrisă ca persoană juridică Societatea Muzeul din Suceava. Instituția are ca
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
Administrația militară în Franța (; ) a fost o autoritatea de ocupație temporară stabilită de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial instituită în nordul și vestul Franței. Așa-zisa „zonă ocupată” a fost redenumită „zona nord” în noiembrie 1942, când
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
liberă”. Cum Parisul era plasat în zona ocupată, guvernul francez s-a mutat la Vichy (Auvergne) și de aceea a fost numit și Regimul de la Vichy. În vreme ce guvernul de la Vichy era responsabil din punct de vedere legal de întreaga țară, administrația militară din zona ecupată era o dictatură nazistă de facto. Autoritatea administrației militare germane s-a extins asupra zonei libere după ce Germania și Italia au invadat partea de sud a țării în timpul "Operațiunii Anton" de pe 11 noiembrie 1942 ca răspuns
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
mutat la Vichy (Auvergne) și de aceea a fost numit și Regimul de la Vichy. În vreme ce guvernul de la Vichy era responsabil din punct de vedere legal de întreaga țară, administrația militară din zona ecupată era o dictatură nazistă de facto. Autoritatea administrației militare germane s-a extins asupra zonei libere după ce Germania și Italia au invadat partea de sud a țării în timpul "Operațiunii Anton" de pe 11 noiembrie 1942 ca răspuns la invazia aliată din Africa de nord franceză de pe 8 noiembrie 1942
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
partea de sud a țării în timpul "Operațiunii Anton" de pe 11 noiembrie 1942 ca răspuns la invazia aliată din Africa de nord franceză de pe 8 noiembrie 1942. Guvernul de la Vichy a continuat să funcționeze, deși autoritatea lui a fost restrânsă puternic. Administrația militară germană a încetat odată cu eliberarea Franței după succesul operațiunilor Overlord și Dragon. Administrația germană și-a încheiat existența în mod oficial în decembrie, deși cea mai mare parte a teritoriului francez intrase sub controlul Aliaților încă din vara anului
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
la invazia aliată din Africa de nord franceză de pe 8 noiembrie 1942. Guvernul de la Vichy a continuat să funcționeze, deși autoritatea lui a fost restrânsă puternic. Administrația militară germană a încetat odată cu eliberarea Franței după succesul operațiunilor Overlord și Dragon. Administrația germană și-a încheiat existența în mod oficial în decembrie, deși cea mai mare parte a teritoriului francez intrase sub controlul Aliaților încă din vara anului 1944. Alsacia și Lorena, regine care fusese anexată de Imperiul German după războiul franco-prusac
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
din vara anului 1944. Alsacia și Lorena, regine care fusese anexată de Imperiul German după războiul franco-prusac din 1871 și retrocedată Franței după încheierea primei conflagrații mondiale a fost reanexată de al Treilea Reich. Departamentul Nord-Pas-de-Calais a fost înglobat în administrația germană din Belgia și nordul Franței, care era de asemenea responsabilă pentru administrația publică din "zona interzisă " lată de 20 km de-a lungul coastei Atlanticului. A mai existat o "zonă interzisă" în nord-estul Franței, care ocupa aproximativ regiunii Lorena
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
German după războiul franco-prusac din 1871 și retrocedată Franței după încheierea primei conflagrații mondiale a fost reanexată de al Treilea Reich. Departamentul Nord-Pas-de-Calais a fost înglobat în administrația germană din Belgia și nordul Franței, care era de asemenea responsabilă pentru administrația publică din "zona interzisă " lată de 20 km de-a lungul coastei Atlanticului. A mai existat o "zonă interzisă" în nord-estul Franței, care ocupa aproximativ regiunii Lorena și a aproape jumătate din regiunile Franche-Comté, Champagne și Picardia. Refugiaților de război
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
a unui document de călătorie din partea autorităților germane. Aceste restricții au fost valabile până la ocuparea de către germani a teritoriului controlat de guvernul de la Vichy, după care zona a fost redenumită "zone sud" ("south zone"), fiind plasată la rândul ei sub administrație militară în noiembrie 1942. Zona italiană de ocupație a reprezentat doar o mică zonă de-a lungul frontierei montane din Alpi și o zonă demilitarizată lată de aproximativ 50 km. Zona italiană de ocupație a fost extinsă la întreg teritoriul
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
mareșalului sub autoritatea regimului de la Vichy a mareșalului Pétain. Suveranitatea franceză trebuia exercitată asupra întregului teritoriu, inclusiv asupra zonei ocupate, Alsacia și Moselle, dar articolul al treilea al armistițiului stipula că autoritățile franceze din zona ocupată trebuiau să se supună administrației militare și că Germania avea să exercite drepturile unei puteri ocupante aici. În regiunea ocupată a Franței, Reichul Germna exercită toate drepturile unei puteri ocupante. Guvernul francez se angajează să faciliteze în toate felurile posibile implementarea acestor drepturi și să
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
în toate felurile posibile implementarea acestor drepturi și să asigure sprijinul serviciilor administrative franceze pentru acest scop. Guvernul francez va ordona imediat tuturor oficialităților și administratorilor din teritoriile ocupate să respecte regulamentele și să colaboreze complet cu autoritățile militare germane. Administrația militară era împărțită în "kommandanturen (comandaturi)" a căror ierarhie era în ordine descrescătoare "Oberfeldkommandanturen", "Feldkommandanturen", "Kreiskommandanturen" și "Ortskommandanturen". Pentru neutralizarea partizanilor și a membrilor Rezistenței, administrația militară a coloabarat strâns cu Gestapo, "Sicherheitsdienst" (serviciul de spionaj al SS) și cu
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]