51,008 matches
-
sânul mișcării contemporane cu acest eveniment, denumită "Art Nouveau". Unul dintre argumentele sincronizării lui Paciurea cu "Modern-Style"-ul, ar fi, după opinii ce au răsunat la noi după cele două războaie, nevoia de a extrage sculptura din circuitul ei social, dorința de a-i acorda deplina autonomie, înțeleasă în sensul ideologiei burgheze ca "des-tematizare". Experiența lui Paciurea nu demonstrează însă aceste tendințe. În cazul Madonei Stolojan, Paciurea întreprindea o aventură contradictorie în sine, funcționalizând în scopuri practic precise bizantinismul și schemele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ele, vârful muntelui ale cărui profiluri se pierd în nori, colorația ușoară și luminoasă, totul este menținut, după cum se și cuvenea, între vis și realitate"235. G.D. Mirea s-a oprit asupra primului episod al apariției fantasmelor feminoide, a zânelor. Dorința poartă această feminitate flotantă, aceste figuri acvatic-aeriene direcționate parcă de curenții eolieni. Zâmbetul femeilor-zâne are ceva extatic, extază care se reflectă și pe chipul tânărului păstor. Pictorul a extras din semantica cuvântului "dor" numai accepția sa plaisiristă, suspendând prin omisiune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iubite. Chipul poetului este înlocuit cu proiecția onirică, idealizată, a femeii iubite care "răsare" din "valurile vremii". Cu o precizie care însă îl apropie mai mult de tratarea în registru oniric a unui subiect realist în relație cu obsesiile și dorințele pictorului, Luchian se străduiește să păstreze în textura chipului femeii ceva din natura evanescent-efemeră a visului. Imaginea este inconsistentă, cu ceva difuz; Luchian nu descrie un simplu efect de percepție, ci o imagine reamintită sau extrasă prin intermediul visului din propria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apleacă pentru a o săruta pe Cătălina. Trupul său eteric rămâne suspendat pe fundalul unei nopți înstelate. În 1910, graficianul ilustrează coperta unui volum de poezii eminesciene, Lumină de lună, la invitația lui Ion Scurtu, cu un moment din poemul "Dorința", desen reluat pe coperta ediției cărții, din 1912. În 1929, artistul revine cu 12 acuarele cu care ilustrează volumul de Poezii 285 de Eminescu, volum apărut sub îngrijirea fratelui său mai mare, profesorul George Murnu, care semnează textul introductiv al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o feminitate care-l incorporează ca seducție și exacțiune, a unui fascin inomabil în proximitatea disoluției. Lucrarea invocă invitația la meditație pusă în scenă de un memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Diferența dintre ele este nu numai sesizabilă, ci și relevantă pentru traseul pe care-l ia arta simbolistă la Storck. Prima proiectează în grația feminină, accentuând poziția șoldului pentru a marca curba voluptuoasă a coapsei, reflecția ca expresie a unei dorințe mâinile sunt împreunate ca pentru o rugăciune care, extrasă contextului religios, devine rugăminte pe când în cea de-a doua s-a strecurat deja o anumită severitate, iar gesticulația reflexivă reclamă o altă dominantă posturală cu o notă meditativă. Sculptorul explorează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
constituie tema centrală pe care o edifică seria intitulată Friza vieții, serie prelungită de-a lungul întregii vieți a pictorului. Elisabeth Ingles oferă o explicație de factură autobiografică acestei serii tematice. "Grupul de opere extraordinare pe tema sexului și a dorinței rezumă sentimentele sale cu privire la femei: el are dorința de a iubi, crede în dimeniunea sacrală a actului iubirii pentru fecundație și perpetuarea speciei, dar este ros de gelozie și neîncredere, și sfârșește prin a se abadona disperării"354. Munch a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intitulată Friza vieții, serie prelungită de-a lungul întregii vieți a pictorului. Elisabeth Ingles oferă o explicație de factură autobiografică acestei serii tematice. "Grupul de opere extraordinare pe tema sexului și a dorinței rezumă sentimentele sale cu privire la femei: el are dorința de a iubi, crede în dimeniunea sacrală a actului iubirii pentru fecundație și perpetuarea speciei, dar este ros de gelozie și neîncredere, și sfârșește prin a se abadona disperării"354. Munch a deconstruit modelul printr-o malefică inversiune decadentă. Madona
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezidează noile raporturi masculin-feminin și ea se înscrie într-o sferă a puterii, a dominării, a bulversării ierarhiilor cutumiare. Bărbatul aflat la picioarele ei, cufundat în somn, relevă vulnerabilitatea deplină; intimitatea, consumarea relației nu au condus la o diminuare a dorinței de a ucide, ci probabil au amplificat-o. Von Stück surprinde momentul climactic al pregătirii loviturii, dar deznodământul este deja anticipat prin confruntarea planului vertical, care aparține femeii, plan falic, al masculinității active, cu cel orizontal care aparține lui Holofern
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
opera sa Tristan și Isolda. Helen K. Gediman în Fantasies Of Love And Death In Life And Art: A Psychoanalytic Study Of The Normal And The Pathological 367 distinge două tipuri de fantezii care îmbină dragostea și moartea: (1) liebestod, dorința de a muri alături de cel iubit și (2) renașterea, fericirea senzuală de după moarte, unde legenda celtică a lui Tristan și a Isoldei servește drept paradigmă preluată și prelucrată de Wagner în Tristan und Isolde și ciclul Ring ului. Asocierea morții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la gură, întinde mâna către un fruct care se află pe o masă, însă fără a-l atinge. Sub aspect formal, tratarea temei se îndepărtează de tradiția iconografică, atenția pictorului s-a focalizat mai degrabă asupra unei reprezentări feminine a dorinței, cu o senzualitate însoțită de anxietate, care caracterizează sfârșitul de secol XIX. Gestul prin care femeia își acoperă gura cu o batistă rămâne misterios, este greu de spus dacă aceasta vine în continuitatea temei păcatului mortal, ca blocare a discursului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își acoperă gura cu o batistă rămâne misterios, este greu de spus dacă aceasta vine în continuitatea temei păcatului mortal, ca blocare a discursului, dacă rămâne un gest cuprins într-o sferă mondenă sau are relevanță simbolică sugerând camuflarea unei dorințe interzise. Cu ocazia Expozițiilor de la Ateneu din 1908, pictorii români aveau ocazia să vadă la ei acasă tablourile senzualist-decorativiste cu tentă simbolistă ale lui Edmond Aman-Jean printre ai cărui elevi se numărau și Theodor Pallady și Nicolae Tonitza. Un tablou
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă nu dintr-un reflex pudibond, Pallady nu se va reține în a doua perioadă a sa să prezinte sexualitatea feminină de o manieră tranșantă. Este vorba doar de un joc perfid al seducției, făcând din sugestie orizontul infinit al dorinței neîmplinite. Nudul menționat mai sus nu este unul convențional, Pallady adaugă un excendent care introduce o aluzie, un accent senzual printr-un gest premeditat. Femeia adoptă o poză voluptuosă, cu brațele ridicate ca într-o figură coregrafică, un gest de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femme fatale. Spre deosebire de tabloul lui Pallady, calele nu devin eufemismele devoalate ale unei sexualități febricitate senzual, privirea este cea care indică florile, și nu invers. Există aici o simbioză între reflecție și visare, între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu doliul introduce în ecuație morbiditatea, căreia melancolicul i se consacră. Freud explică doliul printr-o rezistență la retragerea libidoului în absența, la dispariția obiectului iubit, conducând în anumite situații la "o menținere a obiectului printr-o psihoză halucinatorie a dorinței"378. În cazul melancoliei, cea mai actualizată este situația în care obiectul nu a murit în mod real, ci "a fost pierdut ca obiect al iubirii"379, iar în alte cazuri, obiectul pierdut rămâne necunoscut. Melancolia, așa cum o descrie Freud
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-i era ostilă victimei din Jurisprudența. Intitulat Forțele ostile, al doilea panou reprezintă adversitatea, obstacolul care blochează năzuința spre fericire a celor slabi. În ultimul panou, Muzica, având ca motto "Năzuința spre fericire își găsește împlinirea în poezie", avem împlinirea dorințelor care traversează eteric spațiul în îmbrățișarea cuplului adamic sub semnul concilierii cosmice a soarelui și a lunii, îmbrățișare asistată de un cor de îngeri. Cum putem observa, Klimt conferă poeziei semnificația orfică și redempționistă totodată a muzicii. Cuplul este încadrat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
uter" patronată de figuri benevolente ale feminității. Acest erou al artei înfrânge obstacolele pe care societatea i le pune în cale, obstacole figurate de monștrii femeli, dar și de uriașul Polifem și cele trei Erinii, pentru a regăsi fericirea, împlinirea dorinței, într-o uniune deplină cu lumea, confirmată teologic atât prin prezența corului de îngeri, cât și a celor doi aștri care refac armonia cosmică. Ceea ce conferă Frizei un caracter de sinteză ține și de eclectismul stilistic, dar și de alegerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu respingem niciuna dintre problemele epocii actuale, dar credem cu fermitate că este imposibil de a trăi fără Frumusețe și că trebuie, cu ajutorul instituțiilor libere, să inițiem (pentru urmașii noștri) o activitate creatoare liberă, strălucitoare și însorită, sub îndemnul unei dorințe de cunoaștere neîntreruptă. Trebuie să păstrăm Eternele Valori, create de-a lungul mai multor generații. În numele acestei viitoare vieți, noi, căutătorii lânei de aur, desfășurăm steagul de luptă. Arta este eternă, pentru că există în ceea ce este imuabil, în ceea ce nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un personaj atât de controversat erotic și investit peiorativ precum Salomeea se află în datele sensibilității care alimentează ficțiunile simboliste, dar și o modernitate finiseculară. După mărturisirea sa, abordarea personajului tincturat decadent în reprezentările diferitelor simbolisme și secesionisme vine din dorința de a contrazice clișeul decadent, pocăința Salomeei fiind preludiul unei posibile expieri a păcatului și nicidecum al damnării. În Fresca unei vieți, volumul de memorii al Ceciliei Cuțescu-Storck, pictorița circumstanțiază anecdotic reacția stârnită unei audiențe selecte de alegerea temei. Principesa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei plante, în genul gâturilor longiline pe care se înalță chipurile de mască cu expresii extatice ale Himerelor lui Paciurea. Tratarea are ceva similar hieratismului obținut printr-o intenționată elongație la un El Greco. Expresia ei nu evocă în niciun fel dorința nerealizată sau frustrarea, ci suferința, o suferință atât de puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cele două ovale care reprezintă chipurile Salomeii și a Sfântului Ioan tind în această pictură spre o mișcare eliptică, prin care este refăcut centrul gravitațional al comuniunii. Capul sfântului nu mai devine un trofeu oferit privirii celorlalți sau obiectul unei dorințe inavuabile, aprop(r)iat cu forța și, prin aceasta menținând o polarizare negativă, de respingere. Există alte două tratări ale temei vădind aceeași particularitate interpretativă prin care Cecilia Cuțescu-Storck se delimitează de convenția decadentă, pe care o găsea formulată în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bizantine. Chipul sfântului seamănă cu cel cristic, al primitivilor italieni, în special la Giotto, față de care artista nutrea o mare admirație. Cecilia Cuțescu-Storck a utilizat culori foarte vii, pastelate, cămașa Salomeei are albul cămășilor țărănești, sugerând simplitatea, dar și o dorință de purificare. În concluzie, așa cum anunța în autobiografia sa, Cecilia Cuțescu- Storck reinterpretează tema disociindu-se de bagajul esteticii decadente, operând o inversiune fundamentală, prin care Salomeea devine o precursoare a figurilor mariale, a mironosițelor, a femeilor pioase participând la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
casei, dacă nu să o și construiască. Una dintre temele romanului lui Huysmans, În răspăr (1884), este și această relație pe care personajul o întreține cu propria sa casă, transferând ceea ce ține de exterioritatea dezirabilă, călătoria, sau de o temporară dorință de recluziune austeră, chilia, în interiorul propriei sale locuințe, capabilă să suporte metamorfoza dorită. Des Esseintes își amenajează permanent locuința sa din Fontenay, adăugând nu numai piese noi colecțiilor sale de artă, dar și plasându-le într-o combinație unică de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al păcatului reflectat în dublul său simbol al tentației: femeia și șarpele. Pentru Stück, această mizanscenă malițioasă a unui erotism decadent care transformă patul nupțial în eșafod corespunde artei sale care se încarcă cu o serie de licențe provocatoare, proiectând dorințe inavuabile într-un scenariu al seducției, al extazului erotic și al morții. Henriette Väth sesizează impactul simbolic al acestei inversiuni decadente, instrumentate simbolic de Stück. "Deși Păcatul ocupa acolo poziția unui panou al altarului creștin, în același timp, el forma
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adaptabil unor piețe internaționale, furnizor de calitate și originalitate. A operaționaliza calitatea de către fiecare producător din industria de textile și confecții Înseamnă a investiga exigențele și expectanțele clienților. Și cum acestea nu reprezintă o constantă, ci sunt În continuă schimbare, dorința cumpărătorilor este cea care dirijează dinamica pieței produselor de Îmbrăcăminte. Centrarea atenției clienților asupra calității produselor, nevoia acestora de diversitate, originalitate și ingeniozitate În promovarea produselor determină echipe pluridisciplinare de specialiști să construiască sisteme decizionale destinate dobândirii de avantaj competitiv
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]