51,283 matches
-
Această muzică a primit denumirea de cânt gregorian. Cântul gregorian sună cu totul altfel decât muzica de azi, avându-și originea Într-o epocă și În idei cu totul diferite de vremea și ideile noastre. Este cântat pe o singură voce, solo sau În cor, fără acompaniament de instrumente. Noțiunea de armonie, de consonanță a mai multor sunete nu Îi este cunoscută Încă. Muzica rămâne mereu la unison, pe o singură voce, adică omofonă. Cântul gregorian are și alte caracteristici, printre
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
vremea și ideile noastre. Este cântat pe o singură voce, solo sau În cor, fără acompaniament de instrumente. Noțiunea de armonie, de consonanță a mai multor sunete nu Îi este cunoscută Încă. Muzica rămâne mereu la unison, pe o singură voce, adică omofonă. Cântul gregorian are și alte caracteristici, printre care faptul că e lipsit de variația ritmică, ceea ce Îl face oarecum monoton. Dintre cele trei elemente fundamentale ale muzicii, melodia, armonia și ritmul, În cântul gregorian doar melodia este importantă
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
Aici găseau adăpost țăranii din Împrejurimi și tot aici se țineau, mai ales iarna, când cavalerii nu puteau porni la război, mari serbări la care muzica juca un rol foarte Însemnat. În sălile Înalte, ședeau cavalerii și doamnele, ascultând fermecați vocea câte unui cântăreț rătăcitor, care cutreierase multe ținuturi și dădea de veste În cântecele lui despre tot ce văzuse și Încercase. El inventa tot alte versuri, alte melodii și, la sfârșitul acestor recitări, cavalerii Îi mulțumeau, iar câte o doamnă
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
de Înflorire generală. În casele burghezilor se făcea muzică cu viole, lăute, violoncele ș.a. sau se cânta din gură cu acompaniament de flaut sau clavicord. În catedralele catolice muzica luase și ea o formă impunătoare, fiind cântată pe mai multe voci și acompaniată de orgi monumentale. Vechea muzică pe o singură voce le părea orășenilor prea simplă, prea primitivă. Ei rezolvau În arhitectură cele mai complicate probleme, pictura lor se depărta de vechile tablouri de altar, reprezentând scene mari, cu aplicarea
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
lăute, violoncele ș.a. sau se cânta din gură cu acompaniament de flaut sau clavicord. În catedralele catolice muzica luase și ea o formă impunătoare, fiind cântată pe mai multe voci și acompaniată de orgi monumentale. Vechea muzică pe o singură voce le părea orășenilor prea simplă, prea primitivă. Ei rezolvau În arhitectură cele mai complicate probleme, pictura lor se depărta de vechile tablouri de altar, reprezentând scene mari, cu aplicarea perspectivei. Era deci normal ca și În muzică pretențiile lor să
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
În arhitectură cele mai complicate probleme, pictura lor se depărta de vechile tablouri de altar, reprezentând scene mari, cu aplicarea perspectivei. Era deci normal ca și În muzică pretențiile lor să crească. Astfel a luat naștere cântatul pe mai multe voci, polifonia; mai multe melodii răsună În același timp și se Împletesc Într-un ansamblu artistic ce pune față de executanți și de auditori exigențe mult mai decât cântul gregorian și cântecul trubadurilor. Muzica trece printr-o epocă de strălucită Înflorire. O dată cu
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
singură melodie devenea un lucru prea simplu: era nevoie de un acompaniament, cu acorduri, cu armonii... luând astfel naștere armonia. Nașterea armoniei a Însemnat un pas important În muzică, la fel ca cea a polifoniei, a muzicii pe mai multe voci, cu secole mai Înainte. Firește că asemenea lucruri nu se nasc brusc, Într-un an sau chiar În zece. Ele sunt legate de transformări treptate ale auzului și simțirii omenești. Locul polifoniei l-a luat deci, Încetul cu Încetul, muzica
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
remarcă intenția nobilă a poetului de a vorbi despre munca și aspirațiile contemporanilor săi. Totuși, cititorul se întreabă adesea cu amărăciune și regret: dar unde este glasul poetului? De ce vorbește în șoaptă, atât de șoptit, încât nu-i poți distinge vocea. Unde sunt gândurile care-i frământă mintea, sentimentele ce-i răscolesc inima? Urmărind înșiruirea obositoare a unor adevăruri de mult cunoscute, întrerupte ici-colo de exclamații stereotipe, admirative sau reprobative (...) încerci zadarnic să descoperi pulsațiile inimii poetului, să auzi râsul său
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
început, poeta își exprimă amărăciunea, regretul profund că cititorul nu-l cunoaște pe maistrul Hurduc: «dacă l-ai cunoaște» etc. (...). Pe rând, așteptările cititorului sunt - ca să zicem așa - satisfăcute: «Zdravăn e!» ne comunică entuziastă autoarea despre eroul său (...). «Maistrul» cu vocea tunătoare vorbește rar, și atunci numai în imagini (...). Platitudinea, inexpresivitatea acestei poezii care vrea să-și mascheze lipsa de conținut prin interjecții, nu-i nevoie să fie demonstrată în continuare. Poezii de mântuială sunt și Echipa fetelor și Ulița colectiviștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a căror judecată au încredere; și să învețe pe alte căi ce se bazează pe libertatea de expresie. În cele din urmă, fără libertatea de expresie, cetățenii și-ar pierde repede puterea de a influența agenda hotărîrilor guvernamentale. Cetățenii fără voce pot fi supuși ideali pentru un conducător autoritar și ar fi un dezastru pentru democrație. DE CE DEMOCRAȚIA RECLAMĂ DISPONIBILITATEA UNOR SURSE DE INFORMARE INDEPENDENTE ȘI ALTERNATIVE? Ca și libertatea de expresie, disponibilitatea surselor de informare alternative și relativ independente este
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
-l ducem oriunde e nevoie În lumea asta mare, pentru a avea parte de cel mai bun tratament posibil, și o să finanțăm cercetările din domeniu și, dacă cineva Îndrăznește măcar să se uite la copilul meu... — ... și iată și cealaltă mînă. Vocea ecografei Îmi Întrerupe gîndurile. — Cealaltă mînă? Ridic ochii, cu glasul sugrumat. — Are două mîini? — Păi... da. Ecografa pare surprinsă de reacția mea. — Uitați, le puteți vedea. Îmi arată imaginea și, spre uluirea mea, reușesc să zăresc degețelele, destul de clar conturate
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Iar Becky pleacă la cumpărături. Vrei să vorbești cu ea? — Șșș! șoptesc Îngrozită. Știe că nu trebuie să-i pomenească niciodată cuvîntul „cumpărături“ lui Jess. Îi iau telefonul strîmbîndu-mă și-l duc la ureche. — Bună, Jess! Cum merge? Foarte bine! Vocea i se aude Îndepărtată, printre pîrÎituri. — Am sunat să văd cum a fost la ecografie. Nu pot să nu fiu mișcată de faptul că și-a amintit. Probabil că acum tocmai stă atîrnată de o frînghie deasupra unei prăpăstii de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-mi pasă ce părere are Luke despre asta. Cu un gest abrupt și sfidător, Îmi scot iar mobilul și broșura. Mă mut Într-un colț mai ferit al magazinului și formez cu grijă numărul. — Bună ziua, biroul Venetiei Carter, răspunde o voce rafinată de femeie. — A, bună ziua! spun, luîndu-mi cel mai plăcut ton de care sînt În stare. O să nasc În decembrie, și tocmai am aflat cît de minunată e Venetia Carter, și m-am Întrebat dacă există o șansă, cît de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Poartă jeanși albi D&G, o bluză casual, care efectiv știu că a costat-o cinci sute de lire și un inel cu diamant atît de uriaș că mă mir sincer că e-n stare să ridice brațul. — Bună ziua. Are vocea răgușită și tărăgănată și un accent Mockney. — Ați venit să vedeți casa? — Da! Imediat Îmi dau seama că am fost prea ambalată. — Adică... mda. Îmi iau iute și expresia detașată adecvată. — Ne-am gîndit să aruncăm o privire. — Fabia Paschali
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
catalogul și pe urmă trimiți Înapoi puținele lucruri pe care nu le dorești? sugerează Luke. Să știi că nu-i o idee... A. Face mișto de noi. Ha ha ha. Tocmai vreau să-i dau o replică usturătoare, cînd aud vocea tatei, din hol. — Hai, Jess, intră. Tocmai beam cu toții cîte un ceai. A venit Jess! O, Doamne. A venit Jess. — Repede, ascundeți cataloagele! șoptesc și Încep să le vîr sub perne agitată la culme. Știți cum e Jess. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-i arăta lui Jess pătuțul de 1200 de lire. — Poftim! Îi Întinde mama Funky Baba. — Jess nu vrea să vadă asta! intervin, Încercînd să Înșfac catalogul, dar Jess ajunge la el prima. — La ce pagină? zice. — Mamă? Ne Întrerupe o voce și ne Întoarcem cu toții să vedem cui Îi aparține. În pragul ușii se află un tip mohorît cu părul ciufulit ca naiba și Început de barbă. E Înalt și uscățiv, are În mînă o carte ieftină și terfelită, și n-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trebuie să vii! Luke mă privește atent, de parcă vrea să știe exact dacă vorbesc serios sau e doar o toană de-a mea. — Iain, spune În cele din urmă, revenind la telefon, e complicat. Dispare Înapoi În birou și coboară vocea, care la mine ajunge ca un murmur. Complicat? Cum adică, e complicat? Ne ducem la doctor, punct. Încep să mă plimb nervoasă prin hol, repetînd diverse replici În minte. Nu poate și Iain să aștepte, măcar o dată? Chiar trebuie ca
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu ceva? — A, bună dimineața! zic. SÎnt Becky Brandon, fostă Bloomwood. Aș dori să vorbesc cu Danny Kovitz. — Așteptați puțin, vă rog, spune glasul politicos. În ureche Îmi irumpe un rap care durează cîteva momente, apoi sînt preluată de o voce feminină vioaie. — Bine ați venit la fan clubul Danny Kovitz! Pentru date privind Înscrierea ca membru cu drepturi depline, apăsați tasta unu... Of, pentru numele lui Dumnezeu! Închid și formez din nou numărul, evitînd privirea lui Jasmine. — Danny Kovitz Enterprises
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
apeluri internaționale. — Bună ziua, Îi zic centralistei. Aș dori să aflu numărul familei Kovitz, care stă În Apple Bay House, pe Fairview Road, Foxton, Connecticut. SÎnteți amabilă să-mi faceți și legătura, vă rog...? CÎteva clipe mai tîrziu, Îmi răspunde o voce. — Alo? — Bună dimineața, doamnă Kovitz! zic pe tonul cel mai cald de care sînt În stare. SÎnt Becky. Becky Bloomwood? Vă mai amintiți de mine? Întotdeauna mi-a plăcut de mama lui Danny. Încep să vorbesc cu ea cîte-n lună
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
propriului meu soț? — Acum sînt pacienta Venetiei Carter, punct, zic Încăpățînată. Totul e semnat și parafat. — A, bine, draga mea, dacă ești tu sigură că așa-i mai bine... Ce spui, Janice? La celălalt capăt al firului se aud iar voci șopotind. — Janice zice dacă aia cu care te-ai Întîlnit era cumva Halle Berry? — Nu, era noua fată Bond. Blonda, campioana la patinaj pe role. Mamă, trebuie să Închid acum. Mă mai sună cineva. Salutări tuturor. Pa! Închid și, o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Suze, a fost super! Ți se fac ședințe de masaj și refloxologie, și am cunoscut o fată Bond, și afară așteptau paparazzi, și ne-am fotografiat Împreună! O să ne publice poza În Hello!. — Ce cool! Suze ridică atît de tare vocea, că aproape țipă. Doamne, ce geloasă sînt! Vreau să mai fac și eu un copil, și să-l nasc acolo. Nu se naște efectiv la clinică, Îi explic. Aici sînt vizitele la medic, dar de născut se naște la spitalul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tură, și de data asta să te uiți doar după articolele cu adevărat esențiale? Știi, chestii de care copilul va avea efectiv nevoie? — A, da, Încuviințez. Bună idee. Mă avînt pe culoar cît de repede pot, Încercînd să scap de vocea care-ți zgîrie auzul a lui Lulu. — Televiziunea are cea mai Îngrozitoare influență, tocmai spune aceasta. Mă văd nevoită să repet, e vorba strictamente de lene din partea părinților. Copiii mei au un program foarte temeinic de activități educativ-stimulative... Femeie proastă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
drăguță să ne faceți o descriere detaliată a copilului, doamnă? mă Întreabă unul dintre paznici. Am informat deja poliția și sîntem pe punctul de a anunța și aeroporturile... N-o să mai mint cît oi trăi. În vecii vecilor. — Eu... ăă... Vocea nu vrea deloc să mă asculte. Probabil că ar trebui să... vă explic ceva. — Da? Cei doi se uită la mine Întrebător. — Bex? aud brusc glasul lui Suze. Ce se Întîmplă? Ridic ochii și o văd cum se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zic despre cele două camere ale copilului, „a lui“ și „a ei“. Mi-a zis că, după părerea ei, ele or să fie punctul maxim de atracție al materialului. Punctul maxim de atracție! — Becky? GÎndurile Îmi sînt Întrerupte de o voce și, cînd ridic ochii, Îl văd pe Eric traversînd etajul, În direcția mea. Îmi ascund iute listele sub un catalog MaxMara și scanez rapid zona, ca să mă asigur că n-am ignorat cumva vreun client rătăcit, cine știe cum, prin raion. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la discreție, „bine vînturată ca să se ducă bulele“... Îmi Înăbușesc cu greu chicotul. Tipic pentru Danny. — E un designer celebru și important, Îi amintesc lui Eric. Oamenii talentați au și ei fixurile lor. — „Pentru durata Întregii perioade“, citește Eric cu voce tare, „domnul Kovitz dorește un castron cu diametrul de minimum 25 de centimetri, plin cu bomboane cu jeleu. Toate culorile, În afară de verde“. Ce-s prostiile astea? flutură el hîrtia, exasperat. Ce crede? Că o să stea cineva ore Întregi să scoată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]