55,287 matches
-
s-a așezat, a devenit suplă, docilă, și s-a îmbogățit încă de pe vremea când era vorbită doar în Peninsula Arabică. Greșelile de limbă sunt simpatice doar atunci când sunt făcute de unele femei străine, al-Ğahiz reproduce versuri în care poetul afirmă că greșelile în privința genului gramatical îi dau farmec femeii (sclave) străine: Un farmec aparte îi dă în rostire/ Greșeala ce face cu osebire/ De este feminin,/ îl face masculin /De este masculin îl face feminin. O serie de greșeli de
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
Coranului, dar și una capabilă să exercite asupra auditorilor „o magie îngăduită” "sihr halal". Islamul nu admite practicile magice, dar în ceea ce privește capacitatea de a impresiona, de a emoționa a rostirii arabe elocvente, cuvântul „magie” nu a fost considerat nepotrivit. Al-Ğahiz afirmă că expresia „ magie îngăduită” "sihr halal" a fost utilizată pentru prima oară de califul Omar, cu referire la farmecul pe care îl degajă discursul coranic iar apoi a fost aplicată și altor autori capabili să seducă prin discursul lor. Găsim
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
spun vorbe înțelepte despre reținere în general și despre tăcere în particular. Al-Ğahiz furnizează o serie de proverbe și vorbe înțelepte în legătură cu tăcerea (care este „de aur” și la arabi) printre care și vorbele califului Abu Bakr, ce ar fi afirmat că „nimeni și nimic nu merită o închisoare atât de lungă precum limba” sau vorbele Profetului, care ar fi spus că „nimic mai rău nu i s-a dat omului decât limba lungă”. Autorul spune însă că rostirea nu poate
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
fie atent care este contextul relevant când interpretează misterul. Deși ultimele teorii ale lui William nu se potrivesc exact cu evenimentele reale, ele îi permit să rezolve misterul de la mănăstire și astfel să obțină o dimensiune a adevărului. Eco a afirmat că în timpul Evului Mediu a existat un conflict între „o schemă geometrică rațională a ceea ce ar trebui să fie frumusețea și viața artei, fără intermediar, cu dialectica sa, de formă și intenție”. Eco folosește mai multe dialoguri și evenimente pentru
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
soluție extrem de ingenioasă, care a fost luată de Eco din „Nopțile Arabe”: povestirea „Vizirul care a fost pedepsit” se bazează pe aceeași temă. Umberto Eco este un teoretician postmodern important, și "Numele trandafirului" este un roman postmodern . De exemplu, el afirmă în roman că „întotdeauna cărțile dezbat alte cărți și fiecare povestire cuprinde o alta, care a fost deja spusă.” Deși ideea a fost exprimată deja de Ecleziast , este, poate, potrivit să se considere ca această afirmație se referă la idealul
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
a precizat în Post scriptum că a ales acest titlu „pentru că trandafirul este un simbol atât de plin de semnificații încât până acum abia mai are vreo semnificație nouă”. Eco brodează în jurul titlului în Post scriptum. De fapt, Eco a afirmat că a avut intenția de a găsi un „titlu complet neutru”. Într-o versiune a povestirii, după ce a terminat romanul, Eco a propus în grabă vreo zece titluri pentru roman, cerând câtorva prieteni să aleagă unul dintre ele. Ei au
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
acum pierdută pentru totdeauna), deoarece splendida bibliotecă a fost distrusă, iar frumoasa fată din carte este acum moartă. Noi știm aceste lucruri doar din descrierea făcută de Adso — noi avem doar numele cărții despre comedie, dar nu avem conținutul. Așa cum afirmă Adso, la finalul celei de a cincea zi, el nu mai știe nici măcar numele fetei pentru a o jeli. Oare acest lucru înseamnă că ea nu rezistă deloc trecerii timpului? Este posibil ca aceasta să fie o greșeală intenționată de
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
purificată în sistemul său. Aristotel, o minte mai puțin emoțională și receptivă, are o doctrină a nemuririi complet contrastantă. Măsura credinței lui Platon în metempsihoză a fost dezbătută de unii erudiți moderni. Marsilio Ficino (în „Teologia platonică”, 17.3-4) a afirmat că referințele lui Platon cu privire la metempsihoză au fost intenționat alese pentru valențele lor alegorice. În literatura greacă mai târzie doctrina apare periodic; este menționată într-un fragment din Menandru și satirizată de Lucian. În literatura romană este descoperită timpuriu datorită
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
Metempsihoza” este titlul unei lucrări mai lungi a poetului metafizic John Donne, scrisă în 1601. Poemul, cunoscut și sub numele de „"Infinitati Sacrum"”, se constituie din două părți: „"Epistolă"” și „"Progresul sufletului"”. În primul vers al celei din urmă, Donne afirmă că el "cântă despre progresul sufletului nemuritor". În „Filosofie de dormitor” (1795) a Marchizului de Sade, un personaj explică ideea ca o dovadă rațională pentru decriminalizarea omuciderii. Metempsihoza este menționată și este mecanismul cheie al scurtei povești „"Metzengerstein"” publicată în
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
și femeilor să moștenească tronul. Unii suporteri ai lui Don Carlos au mers atât de departe încât să pretindă că Ferdinand a lăsat de fapt coroana fratelui său, dar că Maria Christina a suprimat acest fapt. De asemenea, s-a afirmat că regina a semnat în numele soțului ei mort un decret de recunoaștere a Isabellei ca moștenitor. Încercarea lui Carlos de a acapara puterea a dus la războaiele carliste. În ciuda sprijinului considerabil acordat de Biserica Romano Catolică lui Carlos și a
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
enunțat în Apocalipsa 19:10. Scrierile sale aduc în vizor Mâna lui Dumnezeu în istoria creștinismului. Acest conflict cosmic, cunoscut ca ”Marea Luptă” este subiectul principal al scrierilor sale. Doamna White a fost o figură controversată toată viața sa. Ea afirmă că a avut viziuni la scurt timp după Marea Dezamăgire a milleriților. În contextul multor alți vizionari, ea a fost cunoscută pentru convingerea și credința sa. Randall Balmer a descris-o ca ”una din cele mai importante și variate figuri
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
recunoscută drept semnificativă de personalul Domeniului White, care a căutat să o respingă într-o lucrare intitulată "A Critique of the Book Prophetess of Health" ("O critică a cărții Profetesa sănătății"). Mai mult decât atât: niciun verset din Biblie nu afirmă că masturbarea ar constitui păcat. Povestirea biblică despre Onan nu se referă la masturbare, ci la coitus interruptus.
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
descrierilor, vorbitorii nu implică existența referenților ale căror nume le folosesc. e citată drept obiecție la semantica lui Meinong, deoarece ultima conduce la obiecte indezirabile din punct de vedere ontic; este de dorit să putem vorbi cu sens despre unicorni, afirmă această obiecție, dar nu să credem în ei. Nominaliștii (care cred ca termenii generali sau abstracți și predicatele există dar fie universaliile fie obiectele abstracte nu există) găsesc jungla lui Meinong drept foarte respingătoare. Așa cum scrie Colin McGinn, „a urma
Jungla lui Meinong () [Corola-website/Science/317842_a_319171]
-
precum în bine antrenatele armonii și elemente de sintetizator prezente în «Kickstart» sau «One Shot», o fuziune ciudată între ritmurile dance specifice lui Faithless și baladele îndoliate realizate cu ajutorul pianului”. În recenzia realizată discului single, Nick Levine de la "Digital Spy" afirma următoarele: „Noul single [...] nu va face nimic pentru a opri impulsul grupului. În esență, este o baladă clasică specifică formațiilor de băieți ce beneficiază [...] de versuri ce îl mulțumesc pe Louis Walsh [și] sunete de sintetizator pentru a satisface echipa
One Shot (cântec de JLS) () [Corola-website/Science/317820_a_319149]
-
mișcare, este dat de un număr oarecare de coordonate curbilinii formula 3, "n" fiind "numărul gradelor de libertate". Ansamblul tuturor valorilor formula 4, pe care coordonatele sistemului le pot lua, precum și toate pozițiile posibile, se numește "spațiul configurațiilor". Dar Legile lui Newton afirmă că un sistem mecanic evoluează într-o manieră deterministă și îi putem determina pozițiile ulterioare dacă se cunoaște poziția și viteza inițală a lui într-un punct oarecare. Pentru a considera și viteza este necesar să adăugăm la cele n
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
că nu avem frecare. Privind figura de mai sus, se poate pune întrebarea: "care geometrie este cea mai potrivită pentru studiului traiectoriilor din spațiul fazelor? " Din cele urmeză vom vedea că "geometria simplectică" este cea mai potrivită. Teorema lui Liouville afirmă că, atunci când un sistem evoluează, volumul tuturor particulelor din spațiul fazelor se păstrează. Iată cum putem defini volumul unui părți din spațiul fazelor, spațiu care are dimensiunea 2n. Dacă partea este definită prin condițiile: atunci volumul ei este: În cazul
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
n = 1 regăsim definiția ariei unui dreptunghi. Dacă calculul volumului este complicat, se poate trece la o partiționare a volumului într-un număr mare de volume mai mici, după care facem sumarea(respectiv, integrarea) volumelor elementare. Deci, teorema lui Liouville afirmă că evoluția unui sistem mecanic păstrează volumul din spațiul fazelor și putem să ne gândim că structura geometrică a spațiului fazelor este cea a volumelor obiectelor, dar că există o geometrie mai subtilă pe acest spațiu. Teorema lui Poincaré este
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
Liouville. Pentru a o enunța trebuie să introducem câteva notații. Pentru toate valorile formula 9 cuprinse între 1 și formula 10, notăm formula 11 proiecția spațiului fazelor pe un plan formula 12. Este deci funcția care asociază pe formula 12 la formula 6. Teorema lui Poincaré afirmă că: pentru toate suprafețele formula 15 din spațiul fazelor, suma proiecțiilor ariilor formula 16 se conservă atunci când sistemul evoluează. O structură simplectică peste un ansamblu este un mecanism de atribuire a unui număr tuturor suprefețelor din spațiu care verifică anumite condiții. Asocierea
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
rotație în jurul unei axe, atunci, momentul cinetic se conservă. În cadrul mecanicii clasice Newtoniene, este imposibil de a enunța o teoremă generală care să înglobeze exemplele de mai sus, în afară de cazurile în care sistemele posedă simetrii foarte complicate. Teorema lui Noether afirmă că: odată ce avem un grup de transformări a parametrilor care păstrează un sistem mecanic, există o cantitate care se conservă în timpul evoluției acestui sistem. De fapt, enunțul complet al teoremei dă o formulă pentru cantitățile care se conservă, în funcție de transformări
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
a constrânge sistemul mecanic studiat să rămână într-o regiune oarecare a spațiului fazelor definit de condițiile inițiale. Când avem cantități care se conservă, precum gradele de libertate, spunem că sistemul mecanic este integrabil, iar situația devine foarte simplă, ceea ce afirmă și teorema d’Arnold-Liouville: pentru aproape toate energiile de start există coordonatele formula 23 și numerele formula 24, astfel încât: Desigur, multe sisteme mecanice nu sunt integrabile, dar multe sunt aproape integrabile, deci, putem încerca să înțelegem modul în care se depărtează aceste
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
G" care se conservă. Dacă mulțimea simplectică are dimensiunea 2"n" și dacă există "n" cantități "G" independente funcțional care se conservă, fiind în involuție (adică, { "G", "G" } = 0), atunci Hamiltonianul este integrabil în sensul lui Liouville. Teorema Liouvile-Arnol’d afirmă că, local orice Hamiltonian integrabil în sensul lui Liouville poate fi transformat printr-un simplectomorfism într-un Hamiltonian cu cantitățile "G" conservate sub forma coordonatelor, iar noile coordonate se numesc "coordonate unghi-acțiune". Hamiltonianul transformat depinde numai de "G", și astfel
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
realități naționale au fost deschise aproximativ 700 de școli cu limba de predare limba ucraineană, iar la Institutul Pedagogic din Kuban a fost creat o catedră ucraineană. Au fost publicate numeroase ziare în limba ucrainenaă. Istoricul A. L. Pawliczko a afirmat că a existat chiar o încercare de organizare a unui referendum având ca subiect unirea Kubanului cu RSS Ucraineană. La sfârșitul anului 1932, politica de ucrainizare a încetat, fiind înlocuită de cea de rusificare, astfel încât la sfârșitul deceniului, majoritatea ucrainenilor
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
promițând însă că 2010 „va fi primul an în care renaște speranța”. Vlădescu, de acord cu ministrul muncii, Mihai Șeitan, au propus și impozitarea și încasarea de contribuții la asigurările sociale din contractele pentru drepturi de autor; vicepremierul Markó a afirmat în legătură cu această propunere că oamenii care produc creații culturale trebuie să fie protejați de vitregiile unei economii în criză, dar că măsura ar putea ajuta la plata pensiilor celor care au practicat profesii libere; ministrul culturii Kelemen s-a opus
Guvernul Emil Boc (2) () [Corola-website/Science/317869_a_319198]
-
de austeritate și nu permite realizarea acestui scop, ministrul a declarat că parteneriatele locale ar putea pune acest proiect în mișcare. Ministrul de externe Teodor Baconschi s-a pronunțat la începutul mandatului pentru o „reinventare” a relației cu Federația Rusă, afirmând că relațiile internaționale nu pot fi definite în termenii declarațiilor inflamatoare din campania electorală și pronunțându-se pentru o revenire la pragmatism. Un alt obiectiv al politicii externe este aderarea României la spațiul Schengen în 2011, proces în care Baconschi
Guvernul Emil Boc (2) () [Corola-website/Science/317869_a_319198]
-
se confecționau și sesterții, dar erau mai mari în diametru. În Antichitate, oricalcul era considerat un "metal fabulos". Unele surse susțin că pe lângă cupru și zinc, în compozițe intrau și cantități mici de plumb, staniu și alte metale. O legendă afirma că în insula Atlantida, "oricalcul" putea fi găsit în sol în stare nativă. "„Scutul lui Heracles”" este un fragment epic, în mod greșit, atribuit poetului Hesiod, numit atunci "Pseudo-Hesiod". În general datat de la începutul secolului al VI-lea î.Hr., este
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]