51,109 matches
-
o singurătate tot mai accentuată 25. Primul-ministru, Bătrînul Ion Brătianu (căruia Iorga îi spunea "bătrînul și tiranicul Vizir")26 a vizitat școala. Vizita lui i-a trezit la realitate pe cei care (ca Iorga) erau educați în spirit naționalist. Își petrecea de obicei vacanțele de vară la unchiul Manole, fratele doamnei Zulnia, modestul editor al unui ziar provincial, "Românul", care avea o bibliotecă mare, în care se găseau și exemplare din "Contemporanul", un periodic socialist editat de Ion Nădejde. Aici și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în ianuarie 1890 schimbau inelele de logodnă. În cele din urmă, în aprilie 1890, s-a celebrat la Iași căsătoria dintre Nicolae Iorga și Maria Tasu52. La puțin timp după aceea, tinerii căsătoriți au plecat în Italia. Familia Iorga a petrecut două luni de la sfîrșitul primăverii și începutul verii, străbătînd Italia în lung și-n lat. În zilele noastre, cu călătoriile cu itinerar prestabilit și plătite dinainte, poți străbate Italia într-o săptămînă sau două. Pe vremea lui Iorga, o călătorie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
plătite dinainte, poți străbate Italia într-o săptămînă sau două. Pe vremea lui Iorga, o călătorie în Italia făcea obligatoriu parte din educația oricărui intelectual. Așa cum spunea bunicul autorului acestei cărți, contemporan cu Iorga: s-a dus în Italia ca să petreacă doi ani; iar acei doi ani erau meniți să dureze o viață-ntreagă. Iorga era atît de bine pregătit din lecturile sale pentru ceea ce urma să vadă, încît călătoria a fost mai curînd una de recunoaștere decît de studii. Se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rădăcini grecești, viitorul bizantinolog de renume internațional, a găsit la Veneția legătura clasică dintre Bizanț și lumea latină, dintre Occident și Levant. Ulterior, pe măsură ce avea tot mai puțină încredere în marile aglomerații urbane, era încîntat de splendidele perioade de timp petrecute la Veneția, săptămîni la rînd fără să audă un claxon de automobil și celelalte "vulgarități pline de pretenții ale ultramodernismului", cum le spunea el. Bizantinologul Iorga nu putea ignora îndîrjita controversă greco-latină din perioada Evului Mediu, mai ales asupra zonei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că din cauză că Iorga a fost în primul rînd un luptător. Astfel încît atît de eminesciana resemnare pesimistă ieșea din discuție. După cîteva turnee de familiarizare cu lumea intelectuală bucureșteană, Iorga și soția sa au plecat în toamna lui 1890 ca să petreacă trei ani de studii și cercetări peste hotare. Obținuse o bursă cu ajutorul lui Odobescu și al lui Xenopol în vederea însușirii la perfecție a limbii grecești, dar a optat ulterior pentru istorie. Familia Iorga a sosit la Paris, unde Nicolae Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
obicei, lecturile și experiențele lui i-au lărgit orizontul. A luat contact cu valorile inestimabile deținute de Biblioteca Națională, cea mai mare bibliotecă pe care o văzuse vreodată (cu care va stabili o relație care va dura toată viața lui); petrecea o mare parte din timp în arhivele Arsenalului; și, în măsura în care îi permitea bugetul, cumpăra orice carte din anticariate. Oare ce citea Iorga? Montaigne, Ronsard, Boileau, Florian, Béranger, Diderot, Chénier, Rousseau, Chateaubriand, Voltaire și alți filosofi, toți romanticii: Hugo, Lamartine, Champfleury
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
arhivele Arsenalului, Iorga a putut să scrie despre un om "pe care l-am cunoscut personal, alături de care am trăit, ale cărui aspirații și idealuri le-am împărtășit, pe care l-am însoțit în lungi călătorii și cu care am petrecut o perioadă în chilia mănăstirii Célestine din Paris unde se retrăsese, total deziluzionat, cu o singură dorință, ca moartea să-l mîntuiască de toate suferințele îndurate"71. Astfel s-a născut istoria ultimului cancelar al Ciprului, care militase pentru o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de lucrări asupra istoriei moderne, dar, conform concepției sale, evenimentele moderne erau o continuare sau o consecință a situațiilor istorice anterioare, avînd, deci, o importanță secundară. În căutarea documentelor, Iorga se călăuzea după conceptul că istoria românilor este indivizibilă; evenimentele petrecute pe teritoriul Transilvaniei și Basarabiei se aflau și ele în atenția sa ca cercetător. A avut norocul să viziteze Dresda și Nürnbergul înaintea distrugerii lor. După care a plecat la München ca să vadă o altă imagine a Germaniei cea a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trebuie deci nu numai studiate în paralel, dar trebuie și să fie considerate complementare. Iorga a pornit de la literatura universală întorcîndu-se apoi la literatura română, călătorind și făcînd cercetări în toată Europa. După călătoriile și studiile sale în străinătate, a petrecut mulți ani răscolind colecțiile românești, inscripțiile bisericești, mănăstirile din România și proprietăți particulare. După opinia lui Iorga, un naționalist trebuie să fie conștient de faptul că națiunea lui (ca și orice altă națiune) este un produs al istoriei. Istoria are
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și nici nu poate fi doar atît. Istoria deschide perspective și face sugestii valoroase. Iorga avea o memorie și o erudiție supraomenești și era un discipol al lui Michelet, pentru care istoria era "la résurrection intégrale de la vie". Și-a petrecut o mare parte a vieții cercetînd bibliotecile și arhivele, cufundîndu-se în tăcerea acestora, iar firea lui romantică a găsit prilejul de a reconstitui trecutul. Memoria lui prodigioasă l-a ajutat foarte mult în această privință 47. Iorga stăpînea bine limbile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în dezordine care a fost răsturnat"50. Nici un istoric din sud-estul Europei nu poate să nu fie recunoscător pentru ceea ce a realizat Iorga. El i-a scutit pe mulți istorici de trudă, de confruntările cu birocrații și de ore lungi petrecute în arhive pline de praf și neîncălzite. Adnotările lui pot fi "deconcertante" sau "haotice", dar este mai ușor să le citești decît să-ți asumi sarcina de a descoperi documentele 51. Iorga era de părere că numai utilizarea selectivă a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vine greu să le citești fără să roșești, însoțite de amenințări 190; s-a răspîndit zvonul că patruzeci de moșieri adunaseră 10 000 de lei ca premiu pentru capul lui Iorga. Cursurile lui universitare au fost suspendate, iar el își petrecea timpul acasă, păzit de studenți voluntari și de poliție 191. S-au ținut alegeri noi, în timp ce închisorile erau pline, iar pe Dunăre la vale pluteau cadavre; la 21 mai 1907, Iorga a fost ales deputat de către "Colegiul Electoral" din Iași192
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
decenii în urmă, Memorandiștii inițiaseră o acțiune eșuată pentru drepturile naționale ale românilor. Pentru a o înțelege, trebuie să analizăm activitatea lui Iorga în cadrul Ligii culturale și a Universității lui de Vară de la Vălenii de Munte. Înainte de 1907, Iorga își petrecuse multe veri în țări străine făcînd cercetări; lucrase atît în România "ocupată", cît și în Regat. După 1908, își petrecea verile la universitatea lui de vară. Cînd intelectualul bucovinean Gheorghe Tofan i-a propus în 1904 să organizeze un curs
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
activitatea lui Iorga în cadrul Ligii culturale și a Universității lui de Vară de la Vălenii de Munte. Înainte de 1907, Iorga își petrecuse multe veri în țări străine făcînd cercetări; lucrase atît în România "ocupată", cît și în Regat. După 1908, își petrecea verile la universitatea lui de vară. Cînd intelectualul bucovinean Gheorghe Tofan i-a propus în 1904 să organizeze un curs de vară pentru studenții de dincolo 212, în vederea realizării unității naționale, Iorga nu a fost capabil să preia ideea. Prin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un sac plin cu alte cîteva sute de scrisori lăsate la el acasă de ofițerii care treceau în misiune prin Iași relatînd aceleași lucruri. Apoi Iorga s-a ridicat și a răspuns, explicîndu-i că este conștient de tot ce se petrecea și că revoluția rusă deschisese porțile în fața anarhiei. Germania va profita cu siguranță de situație. Era conștient de marile defecte ale guvernului Brătianu, dar, și aici Iorga și-a ridicat glasul ca și cum ar fi vrut să fie auzit acolo unde
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aproape toate subiectele în ciuda faptului că erau cam ignoranți și semidocți. Beaumarchais spunea: Nu este nevoie să înțelegi o problemă ca să vrei să discuți despre ea". Smulși din mediul lor patriarhal, ei absolveau rareori facultatea; după un an sau doi petrecuți la universitate, renunțau la studii și îngroșau rîndurile semiintelectualilor șomeri. Dar ei nu erau doar șomeri, ci și lipsiți de posibilitatea de a fi angajați din cauza marelui lor număr. Nemulțumiții aceștia aveau o dispoziție mai explozivă decît țărănimea. Ajunși la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ajuns să se îndoiască de validitatea surselor sale maghiare. El confirmă totuși participarea lui Cuza și a tînărului Moța, pe baza corespondenței acestuia din urmă117. Toate aceste violențe antisemite au prejudiciat grav imaginea României. La urma urmei, acest lucru se petrecea mult înainte de ascensiunea lui Hitler, dar protestele nu prea erau luate în seamă sau conștientizate de către "Noul naționalism". Nu puteau să le pese mai puțin de reputația țării noastre", scria Iorga 118. Iorga nu a renunțat la a considera relațiile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de putere pînă cînd el și Sistemul său liberal aveau să-și recapete suflul. Instituțiile liberale și marea finanță au continuat să controleze situația. Iorga remarca naiv că-și închipuie mutra lungă a lui Maniu după ce regele îl făcuse să petreacă o zi a păcălelilor (făcînd aluzia de precedentul istoric petrecut la Paris cînd toată lumea se aștepta ca Richélieu să piardă puterea)203. Prin 1926, Mareșalul Averescu era un admirator al lui Mussolini. După numirea sa, în aprilie 1926, au urmat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să-și recapete suflul. Instituțiile liberale și marea finanță au continuat să controleze situația. Iorga remarca naiv că-și închipuie mutra lungă a lui Maniu după ce regele îl făcuse să petreacă o zi a păcălelilor (făcînd aluzia de precedentul istoric petrecut la Paris cînd toată lumea se aștepta ca Richélieu să piardă puterea)203. Prin 1926, Mareșalul Averescu era un admirator al lui Mussolini. După numirea sa, în aprilie 1926, au urmat noile alegeri, la fel de corupte ca și legea electorală. Guvernul Averescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Tzigara-Samurcaș în permanentul conflict al acestuia cu Iorga. Iorga a reacționat la aceste articole dîndu-și teatral demisia din postul de rector al Universității București. Chestiunea a fost imediat transferată competenței tribunalului 29. Iorga își amintea cu cuvintele următoare de Crăciunul petrecut în plină criză al anului 1930: "Străzile erau acoperite cu zăpadă, noroi și mizerie. Oamenii păreau împovărați, triști și săraci și nu mai aveau încredere în viitor"30. Semne rele pentru viitorul său premierat. Cu toate că cea de a 60-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost referendumul organizat în regiunea Saar în 1935. Nemulțumit de rezultatul acestuia, Iorga a sesizat că "vocea sîngelui este mai puternică decît orice considerație, acest element moral intim depășește orice avantaj material". Dar el era îngrijorat și de ceea ce se petrecea "la doi pași de Metz"114. Apoi, în martie 1936, Hitler a făcut mișcarea principală: ocuparea ținutului Rinului. Franța era înainte de alegeri; era un guvern "interimar". Și Franța era divizată, dar n-ar fi putut face nici o mișcare fără Anglia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în speranța de a-l încuraja pe Hitler să-și îndrepte privirile spre Răsărit. Mai expusă unui posibil atac german, Franța nu putea acționa de una singură. În privința claselor superioare franceze, autorul acestei cărți își amintește de atmosfera din copilăria petrecută printre prietenii de familie la Blois, Tours și Orleans (și de produsele de patisserie care ți se topeau practic în gură). Cei care participau la ieșirile în aer liber de după-amiază remarcau că aerul din zona Tours este "atît de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
devenea nazist. Era prins în angrenaj, admitea totul, devenea rinocer"3. Doar cei care au trăit în acești ani fatidici, chiar dacă doar prin intermediul amintirilor de zi cu zi ale rudelor și prietenilor, au o viziune asupra evenimentelor care s-au petrecut atunci. Aproape la fiecare cîteva săptămîni, vreun oarecare agresor decis era "condus" undeva, însoțit de o muzică militară zgomotoasă, de flori, urale și lacrimi, într-o manifestare iluzorie de bucurie față de remediul tuturor relelor și față de Mileniu. Populația derutată din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evreilor pe cale birocratică (cerîndu-li-se mită, șantajîndu-i etc.) era și ea în creștere. Lucrurile acestea existau și înainte, dar într-o măsură tolerabilă. Agresivitatea și frecvența incidentelor au făcut ca, prin 1937, România să fie incompatibilă cu civilizația. Toate acestea se petreceau în ciuda lipsei de cooperare a majorității cumsecade a românilor. Nici nu era nevoie de cooperarea majorității pentru crearea unor asemenea condiții. Iorga condamna secolul al XX-lea. "Trebuie să găsim un echilibru între ceea ce poate face o mașină și (țelurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de uniforme, costume naționale și cămăși verzi legionare, exista un element discordant: un numeros grup de rude ale legionarilor uciși înveșmîntate în haine de doliu, cei dragi lor fiind încă nerăzbunați. Grupul acesta prevestea amenințător lucruri care aveau să se petreacă. Antonescu respingea orice formă de răzbunare anarhică. Pedepsele urmau să fie stabilite pe cale legală și să fie aplicate la modul general. Dacă nu erau încă răzbunați, legionarii uciși erau exhumați aproape zilnic și înmormîntați din nou în cadrul unor ceremonii celebre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]