KorAP: Find »[drukola/base=voce & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2032 2033 2034 ...2052 >

51,283 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

cu mama și cu Janice, era deja ora șase. Ajunsă acasă, Îl găsesc pe Luke În birou. Luminile sînt stinse, iar el stă pur și simplu pe Întuneric. — Luke! Îmi las sacoșele jos. S-a Întîmplat ceva? CÎnd Îmi aude vocea, tresare și ridică ușor capul. Îi cercetez mirată chipul. E Încordat, și pe frunte are o cută adîncă. — Nu, nimic, zice Într-un final. Totul e În regulă. Mie una nu mi se pare deloc că ar fi În regulă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pe umărul lui Luke. — Și... cine a fost cel care i-a zis pas celuilalt? Întreb În treacăt. Ea sau el? — Nu sînt sigur. Luke intră În baie. — Se pare că el s-a Întors la nevasta lui. — Nevasta lui? vocea mea sfredelește aerul, ca o rachetă cerul. Cum adică, nevasta lui? — Venetia credea că sînt despărțiți, dar Încă nu au divorțat legal. Luke dă drumul la robinet și abia dacă Îl mai aud. — Biata de Ven, n-a prea avut

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
după care coboară privirea În pămînt, jenați. Însă nimeni nu se oprește să-mi adreseze vreun cuvînt. Nici măcar să Întrebe despre copil. Ce i-a apucat pe toți de sînt așa ciudați? LÎngă răcitorul de apă, două fete discută cu voce joasă și-mi aruncă priviri, atunci cînd cred că nu le văd. Mi se pune un nod În stomac. O, Doamne. Oare am fost chiar atît de naivă? Ce știu cu toții și nu-mi spun? Ce-au văzut? În mintea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
deranjeze? Inima Începe să-mi bubuie cu putere. Mă grăbesc pe coridor și, În timp ce asistenta se retrage, apuc să-mi arunc ochii, preț de o fracțiune de secundă, În cabinet. Și Îi văd. Stau amîndoi pe birou și vorbesc cu voci joase și vesele. Brațul Venetiei se odihnește cît se poate de firesc pe umerii lui Luke. Degetele de la cealaltă mînă sînt Împletite cu degetele lui. Par fericiți, relaxați și intimi. Arată ca un cuplu. Habar nu am cum am ajuns

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
o mamă antitalent și o Învață cum să gătească sănătos pentru copiii ei. Și, auzi tupeu la ea, m-a rugat pe mine să fiu prima mamă antitalent! — Nu! — Deja mi-a pus numele pe lista producătorilor emisiunii! ridică Suze vocea, indignată. M-au sunat și m-au Întrebat dacă e adevărat că nu le dau copiilor mei decît mîncare din conservă și că nici unul dintre ei nu știe să vorbească? — Auzi tupeu! Iau o chiflă și o ung cu unt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ochii și văd privirea Încîntată a lui Danny fixată asupra mea. — Crezi că e cineva pe urmele tale, Luke? zice, ridicînd din sprîncene. Un... detectiv particular, poate? Îl omor cu mîna mea. — E o alarmă falsă, sînt sigură! spun cu vocea ușor sugrumată. O simplă coincidență! — Probabil. Luke Încuviințează. Dar e destul de ciudat, totuși. Ne vedem mai tîrziu. Mă atinge scurt pe mînă și rămînem amîndoi cu ochii după el, privindu-l cum Își croiește drum printre mese. Încrederea dintre soț

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cu lunetă ațintită asupra lui Luke... Încetează. N-am angajat un asasin. E În regulă. Chiar și așa, În clipa În care Îmi scot telefonul, Îmi tremură mîinile. — Ăă... alo? zic cu nervii Întinși la maximum. — Bună, eu sînt, aud vocea jovială a lui Suze, cu zarvă de glasuri de copii În fundal. Auzi, dacă au săculețe Urban Baby de picioare, pentru gemeni, cu căptușeală roșie, Îmi iei și mie te rog? Îți dau banii dup-aia. — A. Ăă... da, sigur

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cît mai mult zona de selecție. Ia de la curea carnețelul cu spirale atașat. — Haideți să Începem cu capitolul teren. Unde intenționați să mergeți cu el? Mers lejer pe trotuar sau cumpărături? Teren accidentat? Alpinism extrem? — Toate, zic, ușor vrăjită de vocea lui. — Toate? exclamă Luke. Becky, cînd faci tu alpinism extrem? Poate c-o să fac, Îi răspund. Poate că ăsta o să fie noul meu hobby! Mă și văd Împingînd un cărucior În sus pe Everest, În timp ce copilul gîngurește fericit la mine

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
clipă mai tîrziu, Îl văd pe Luke că Începe să-și Împingă și el monstrul - și, curînd, aproape că mă Întrece. — Să nu cumva să Îndrăznești! zic peste umăr, și măresc ritmul. — The Warrior e invincibil, spune Luke, cu o voce de clip de promovare a unui nou film. Nu poate fi Înfrînt. — Da? Da’ ia să te văd, Warriorul tău e-n stare să facă o piruetă? Îi răspund. Am ajuns deja la suprafața cu marmură, și căruciorul meu face

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mele. SÎnt pe drum, spre Liverpool. — Am zis să opriți investigația! zic, cît de tare și de limpede Îndrăznesc. — Și datele pe care le-am strîns? De-asta v-am sunat. Doamnă Brandon, am pregătit un raport complet pentru dumneavoastră... Vocea Îi e acoperită complet de bruiaj. — Date? mă holbez la telefon, și inima Începe să-mi bubuie subit. Ce anume... domnule Sharpness? Mai sînteți pe fir? — ... cred că ar trebui neapărat să vedeți fotografiile... PÎrîielile se transformă brusc În semnal

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
un glas Însuflețit. Vii, sau ce faci? Mă ridic mai bine În scaun, mirată. În primul rînd, nici nu mi-a trecut prin cap că o să-mi observe cineva lipsa. Și, În al doilea rînd, de cînd Își ridică Jasmine vocea măcar cu o notă peste monosilabele ei pline de plictis? — SÎnt pe drum, zic. Ce-i? — E vorba de amicul tău, Danny Kovitz. Simt un junghi de alarmă. Te rog, Doamne, nu-mi spune că mă lasă baltă. Te rog

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cam frig! Îmi trîntesc eșarfa la loc În jurul gîtului, chinuindu-mă să acopăr cuvintele. — Brrrrr! Mamă, ce țurțuri faci la ăștia. Nu vi se pare că e frig pentru anotimpul În care ne aflăm? — Ce scrie? zice Venetia cu o voce ușor schimbată. Pe tricoul tău. — Nimic, zic fîstîcită. Nimic! E doar... o glumă! Adică, evident, nu e vorba de tine. Ci de altă oafă roșcată. Ăă... femeie. Persoană. Nu merge deloc bine. — Bună treabă, Becky, spune Danny În urechea mea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
se freacă ușor pe frunte. — O, Doamne, spune, parcă pentru sine. Simt o Împunsătură rău prevestitoare, În adîncul inimii. Pune stăpînire pe mine un soi de greață fierbinte. Nu poate să spună ce am... Nu se poate. Zgomotul și zarva vocilor din bar au fost acoperite de sîngele care-mi năvălește În urechi. Înghit de cîteva ori, Încercînd să-mi vin În fire. Știu că am crezut că e posibil să se Întîmple ceva Între Luke și ea. Știu că am

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
asta cu Suze, cu Danny și cu Jess. Însă acum, stînd așa În fața ei, Îmi dau seama că niciodată n-am crezut că e adevărat. Nu cu adevărat. Nu cu adevărat. — Ce vrei să spui? nu-mi mai pot controla vocea. Exact. Pe lîngă noi trece un chelner cu o tavă cu băuturi, iar Venetia Întinde o mînă și-l oprește. O vodcă, apă tonică și gheață, spune. Acum, te rog. Tu vrei ceva, Becky? Da... să-mi spui, o pironesc

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fie tată! spune Venetia uimită. Vrea să-și vadă copilul cît de des se poate după... Tace, delicat. — Dorește ca situația să fie rezolvată cît mai amiabil. Însă, evident, asta depinde doar de tine. Nu pot să-i mai ascult vocea dulce, plină de otravă. Trebuie să scap de-aici. Te Înșeli, Venetia, zic, luptîndu-mă cu haina. Îți faci iluzii deșarte. Luke și cu mine avem o căsnicie solidă, bazată pe iubire! RÎdem, vorbim, facem dragoste... Venetia mă privește cu nesfîrșită

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mă cîntărește din ochi, alarmat. Nici măcar nu l-am observat. — Eu... mi se pune un nod de lacrimi În gît. Eu... Nu arăți prea bine. De ce nu te Întinzi puțin? Îți aduc niște apă. Îl privesc cum se Îndepărtează, și vocea Venetiei Îmi răsună În minte, ca un șarpe adormit. „Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită.“ — Poftim. Glasul lui Luke mă face să tresar. Îmi Întinde un pahar cu apă și doi biscuiți cu ciocolată. — Cred c-ar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
din cameră. Nu știu cît am stat așa. Mie mi se pare că n-a trecut decît vreo jumătate de minut. Sau șase ore. Mai tîrziu, Îmi dau seama că s-au scurs vreo douăzeci de minute. Și atunci aud vocile. Vocea lui. Și vocea ei. Apropiindu-se pe culoar. —... sper că nu te superi... —... nu, firește că nu. Luke, ai făcut foarte bine că m-ai sunat. Deci. Ce face pacienta? Deschid ochii - și e un coșmar devenit realitate. În fața

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cameră. Nu știu cît am stat așa. Mie mi se pare că n-a trecut decît vreo jumătate de minut. Sau șase ore. Mai tîrziu, Îmi dau seama că s-au scurs vreo douăzeci de minute. Și atunci aud vocile. Vocea lui. Și vocea ei. Apropiindu-se pe culoar. —... sper că nu te superi... —... nu, firește că nu. Luke, ai făcut foarte bine că m-ai sunat. Deci. Ce face pacienta? Deschid ochii - și e un coșmar devenit realitate. În fața mea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cît am stat așa. Mie mi se pare că n-a trecut decît vreo jumătate de minut. Sau șase ore. Mai tîrziu, Îmi dau seama că s-au scurs vreo douăzeci de minute. Și atunci aud vocile. Vocea lui. Și vocea ei. Apropiindu-se pe culoar. —... sper că nu te superi... —... nu, firește că nu. Luke, ai făcut foarte bine că m-ai sunat. Deci. Ce face pacienta? Deschid ochii - și e un coșmar devenit realitate. În fața mea, dominîndu-mă de la Înălțime

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În ceață. Eu n-am valsat niciodată cu Luke. Iar acum e prea tîrziu. — A leșinat! Simt mai multe mîini apucîndu-mă, În clipa În care mă lasă picioarele. Brațele mi se lovesc de ceva, În urechi aud un țiuit și vocea unei femei care strigă „Aduceți niște apă! E o femeie gravidă aici!“. După care mi se taie filmul. ȘAISPREZECE Credeam că, atunci cînd te măriți, o faci pentru totdeauna. Chiar așa am crezut. Am crezut că Luke și cu mine

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
curgă În voie pe obraji, și-mi Îngrop capul și hohotele de plîns În așternuturi. Cum poate să mă părăsească? Nu i-a plăcut să fie Însurat cu mine? Nu ne-am simțit bine Împreună? Înainte să o pot opri, vocea Venetiei mi se strecoară iar În minte. Ai fost o schimbare binevenită, Becky. Îl faci să rîdă. Însă ești departe de a fi la nivelul lui. Vacă... idioată... și tembelă. O aschimodie... oribilă... și plină de fițe... Mă șterg la

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
E un număr pe care nu-l recunosc. Sper că nu e Elinor, care vrea să-mi facă morală. — Alo? zic prudentă. — Alo, Becky? Martha sînt. — A, Îmi dau eu părul de pe față, făcînd eforturi să atribui și un chip vocii. Ăă... bună. — Voiam doar să mă asigur că n-ai uitat de ședința foto de vineri! zice interlocutoarea, cu chef de vorbă. Abia aștept să-ți văd casa! Vogue. Rahat. Am uitat complet de chestia asta. Cum am putut uita

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de vorbă. Abia aștept să-ți văd casa! Vogue. Rahat. Am uitat complet de chestia asta. Cum am putut uita de o ședință foto Vogue? Doamne, asta chiar Înseamnă că viața mea e zob. — Deci, totul e ok, da? și vocea Marthei ciripește veselă de la capătul firului. N-ai născut, da, sau ceva de genul ăsta? — Păi, nu... șovăi. Dar sînt În spital. În clipa În care rostesc aceste cuvinte, Îmi dau seama că n-ar trebui să am mobilul cu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
treaba asta. Nu e Împăcată! Trebuie să fie Împăcată! — Dar am stabilit deja totul pentru azi! Și cei de la Vogue au venit deja! Nu poți să-i trimiți la plimbare? — Nu-i trimiți la plimbare pe cei de la Vogue! ridic vocea, enervată. E vorba de Vogue, ce Dumnezeu! Ridică din umeri impasibilă, cum face ea, și simt, brusc, cum m-apucă toți dracii și mă fac lividă la față. Știa că vin. A plănuit În detaliu toate astea. Nu poate să-mi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
dat seama... — Să ne salvezi căsnicia? se uită la mine ca la nebuni. La turnul Oxo? — În filme funcționează! Trebuia să apari acolo, și totul trebuia să fie minunat, ca În Nopți albe În Seattle... Simt cum mi se Îngroașă vocea, de dezamăgire. Speram atît de tare să meargă. Speram atît de tare ca el să vină acolo, să alergăm și să ne aruncăm unul În brațele celuilalt, și să redevenim familia fericită care am fost. — Ok. E limpede că e

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]