52,493 matches
-
a Muzeului Național din Cracovia. Acesta deține cea mai mare expoziție permanentă de pictură și sculptură poloneză din sec. al XIX-lea, expuse în patru săli de expoziție mari aranjate în funcție de perioada istorică și tema extinderii într-o întreagă epocă artistică Muzeul a fost modernizat în 2010, cu echipamente tehnice noi, depozite, spațiile de serviciu, precum și aspect tematic îmbunătățit pentru expunere. Galeria de Artă poloneză al sec. al XIX-lea a fost un loc de întâlnire culturală majoră din momentul în
Sukiennice () [Corola-website/Science/329231_a_330560]
-
și scene de luptă poloneze și străine preromantice. Arta perioadei când Polonia era împărțită, este reprezentată de faimoasa pictură Omagiu prusac de Jan Matejko, scene mitologice și biblice cu Torțele lui Nero de Henryk Siemiradzki, arta membrilor reprezentativi ai mișcării artistice Tânăra Polonie de la începutul secolului al XX-lea, inclusiv artiștii Jacek Malczewski, Józef Chełmoński; impresioniștii proeminenți Józef Pankiewicz și Leon Wyczółkowski; picturi de Wojciech Gerson și Julian Fałat, precum și capodopera controversată Extazul de Władysław Podkowiński.
Sukiennice () [Corola-website/Science/329231_a_330560]
-
(n. 15 iulie 1854, Radom - d. 8 octombrie 1929, Cracovia) a fost unul dintre cei mai venerați pictori polonezi, asociat cu mișcarea artistică „Tânăra Polonie”, care a urmat împărțirii Poloniei. El este considerat părintele simbolismului polonez. A făcut parte din Grupul de la Munchen și a fost membru fondator al Societății artiștilor polonezi Sztuka. În creațiile sale Malczewski a combinat stilul predominant al vremurilor
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]
-
un fond de fotografie documentară, ajuns până în zilele noastre și aflat acum în patrimoniul Muzeului de Artă din Drobeta-Turnu Severin. În anul 1902 este printre cei care pun bazele „Societății corale Lira Gorjului”, devenită până la Primul Război Mondial un focar artistic atât pentru zona Gorjului cât și pentru regiunea din jur. Contribuția sa la dezvoltarea vieții culturale din România este recunoscută inlusiv de "Enciclopedia Română". A fost eminamente reprezentativ pentru impunerea pe plan local a stilului Art Nouveau ca etalon, prin
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
de către Ordinul Duhului Sfânt. Clădirea este un exemplu al stilului arhitectural eclectic polonez. În 1850 un incendiu mare, care s-a răspândit prin oraș a cauzat pagube considerabile. În 1876 Prințul Władysław Czartoryski a dat orașului unele dintre colecțiile sale artistice și patriotice. Trei ani mai târziu, a fost înființat Muzeul Național din Cracovia. Cracovia a devenit centrul muzeologiei poloneze. Artiști celebri, cum ar fi Jan Matejko și Stanisław Wyspiański au lucrat în Orașul Vechi, care a fost, de asemenea, locul
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
Jiquidi, Nicolae Tonitza, Milită Petrașcu și Dida Solomon-Callimachi. Artista are un succes enorm, fapt demonstrat de către colecționarul Alexandru Bogdan-Pitești care-i cumpăra o mulțime de lucrări precum și de critici mari ai epocii care scriu despre ea și îi analizează carieră artistică (vezi Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ștefan Nenițescu, Oscar Walter Ciseck). Aceștia descriu opera Ninei și influențele ei expresioniste, cubiste, orfiste, impresioniste, foviste, neobizantine și chiar apropieri de pictură din Quattrocento. A fost o prezență constantă și agreabila la Saloanele Oficiale
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
Arbore este distinsa cu Diplomă de Onoare Clasa I-a în anul 1929). Artista este foarte cunoscută și datorită gravurilor cu tematică socială și a desenelor sale foarte expresive cu care a ilustrat în perioada interbelică revistele „Adevărul literar și artistic” și „Cuvântul liber”. De asemenea multe dintre desenele sale au apărut și în revistă „România muncitoare” precum și în alte publicații periodice. Nina Arbore este cunoscută și pentru ornamentarea Bisericii Sf Împărați Constantin și Elenă din Constantă prin executarea unei picturi
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
prin executarea unei picturi murale de 2.000 m². Între anii 1927-1930, participă la expozițiile Societății de Arte Frumoase din Basarabia. Figurează în numeroase cataloage de artă ale timpului. În numărul din 31 octombrie 1937 al revistei "Adevărul literar și artistic", corespondentul Tache Soroceanu consemna: Nina Arbore leagă o prietenie strânsă cu Cecilia Cuțescu-Storck și cu Olga Greceanu, toate trei formând așa zisul „Grup al celor trei doamne” care s-a dorit o contrapondere al „Grupului celor patru”, reprezentat de Oscar
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
României prin Regina Elisabeta și mai apoi de către Regina Maria. După reînregistrarea societății artiștilor plastici din Basarabia - Societatea de Belle Arte din Basarabia - Nina Arbore conlucrează alături de August Baillayre, Vasile Cijevschi, George Petrașcu, Milită Petrașcu, Alexandru Plămădeala ș.a., la viață artistică de la Chișinău, simultan antrenează plasticieni originari din Basarabia în acțiuni de creație în alte centre culturale din România. A fost profesor în învățământul artistic, Academia Artelor Decorative, 1926-1927. După punerea într-un con de umbră, de la finele anilor 1940 până la
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
Arbore conlucrează alături de August Baillayre, Vasile Cijevschi, George Petrașcu, Milită Petrașcu, Alexandru Plămădeala ș.a., la viață artistică de la Chișinău, simultan antrenează plasticieni originari din Basarabia în acțiuni de creație în alte centre culturale din România. A fost profesor în învățământul artistic, Academia Artelor Decorative, 1926-1927. După punerea într-un con de umbră, de la finele anilor 1940 până la mijlocul anilor 1960, operă să, treptat-treptat, este repusa în circuitul cultural. Abordările semnate de criticul de artă Tudor Stavila, dar, în mod deosebit, de
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
seriozitate clasică”. Debutează cu trei lucrări: Pălăria verde, Portret, Un bătrân, la Salonul Oficial al Artiștilor în Viață, București, 1912. În pictură, îndeosebi în genul portretului și autoportretului, a contribuit, indubitabil, prin originalitate, prospețime și sonoritate cromatică, la sporirea patrimoniului artistic. Autoportrete: Portrete ale tatălui Zamfir Arbore: În ce priveste natură statică, florile - unul dintre aspectele ei esențiale - „ocupă un rol central în repertoriul tematic al Ninei Arbore. Atitudinea artistei în fața acestei teme este una contemplativa, păstrând totdeauna interesul pentru subiect
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
sau Școala de la München a fost o mișcare artistică a pictorilor realiști polonezi, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Mulți dintre acești pictori au venit la München pentru a studia la universitățile de aici. Unii dintre ei au dobândit recunoaștere internațională, alții au
Grupul de la München () [Corola-website/Science/329309_a_330638]
-
Postmodernismul polonez se referă la dezvoltarea culturală, artistică și filosofică în cadrul societății poloneze care a coincis cu prăbușirea comunismului și a tranzițiilor democratice care au condus la aderarea Poloniei din 2004 la Uniunea Europeană. Discursul despre conceptul filozofic și conștientizare literară a postmodernismului a apărut în critica poloneză cu
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
anii 1960, la sfârșitul perioadei staliniste (cu Andrzej Wróblewski, care a avut cel mai mare impact asupra picturii figurative postbelice). Acesta a fost asociat cu apariția conceptualismului, pop art-ului, precum și cu neoexpresionismul. Aceste mișcări noi - începând ca discursurile politice și artistice neoficiale - a contestat vasta matrice a culturii instituționalizate poloneze definit înainte de 1989 de sistemul unipartid și utilizarea realismului politic perceput ca metodă de control social.
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]
-
unde a îndeplinit funcția de profesor la Academia de Arte Frumoase din localitate. A fost, în această perioadă, foarte activ pe plan social, fiind un colaborator fervent la diverse societăți dedicate promovării artelor. Astfel, el fondează în 1897 un conservator artistic pentru femei și mai apoi face parte din grupul membrilor fondatori ai Societății artiștilor polonezi „Sztuka”: Józef Chełmoński, Julian Fałat, Jacek Malczewski, Józef Mehoffer, Jan Stanisławski, Włodzimierz Tetmajer, Leon Wyczółkowski și Stanisław Wyspiański. În anul 1910, Teodor Axentowicz devine rector
Teodor Axentowicz () [Corola-website/Science/329319_a_330648]
-
utilizarea liniilor și a contururilor, figura fiind pictată cu pete colorate, în tonuri de gri. Acest tablou a fost pictat de Boznańska în timp ce se afla în München. Fascinată de atmosfera romantică din operele lui James Whistler și influențată de tendințele artistice contemporane mai ales de cel din Paris, ea a abandonat tradiția artistică a Grupului de la München. În plus, a abandonat convenția tradițională a portretelor de copii, în care aceștia apăreau în rochii elegante, pe un fundal fantezist, elegant sau în cadrul
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
tonuri de gri. Acest tablou a fost pictat de Boznańska în timp ce se afla în München. Fascinată de atmosfera romantică din operele lui James Whistler și influențată de tendințele artistice contemporane mai ales de cel din Paris, ea a abandonat tradiția artistică a Grupului de la München. În plus, a abandonat convenția tradițională a portretelor de copii, în care aceștia apăreau în rochii elegante, pe un fundal fantezist, elegant sau în cadrul unui peisaj frumos. Boznanska și-a lansat propriul stil de portretizare: un
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
Varșovia) a fost un pictor și ilustrator polonez, asociat cu mișcarea Tânăra Polonie în perioada în care Polonia era împărțită între vecinii săi, marile puteri: Rusia, Germania și Austria. Podkowiński s-a născut la Varșovia și a început formarea sa artistică la școala de desen a lui Wojciech Gerson, și la Academia de Arte Frumoase din Varșovia, unde a studiat în perioada 1880-1884. După ce a absolvit, Podkowinski au început să contribuie la multe dintre revistele de artă din Varșovia. În 1885
Władysław Podkowiński () [Corola-website/Science/329313_a_330642]
-
care a urmat cursurile Academiei de Artă din Munchen. După multe peregrinări prin Europa și Asia, Julian Falat a adunat o serie de schițe și studii din călătoriile sale, studii care s-au dovedit a fi hotărâtoare în evoluția sa, artistică, ulterioară. Temele caracteristice artistului sunt peisajele poloneze, scenele de vânătoare, portretele și studiile derivate din călătoriile pe care le-a făcut. În anul 1886, Falat acceptă o invitație făcută de către împăratul german Wilhelm al II-lea pentru a îndeplini sarcinile
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
călătoriile pe care le-a făcut. În anul 1886, Falat acceptă o invitație făcută de către împăratul german Wilhelm al II-lea pentru a îndeplini sarcinile de pictor de curte la Berlin. Julian Falat a reușit să învețe și să evolueze artistic fără a avea ajutor familial sau să fie beneficiarul vreunei burse. Școala medie a absolvit-o în anul 1869 în localitatea Przemysl, după care s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din Cracovia. Din cauză că materialele necesare picturii în ulei
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
Mai târziu, în 1889, ambii artiști au plecat la Paris unde Pankiewicz se împrietenește cu Pierre Bonnard de la care preia stilul și filozofia artei sale. În perioada șederii sale în Spania, Jozef Pankiewicz abandonează stilul bonnardian preluând fauvismul. Formarea sa artistică a început ca elev în anul 1884 când a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Varșovia la clasa profesorului Wojciech Gerson și a lui Aleksander Gierymski. La acea vreme, Pankiewicz urma influența puternică a realismului polonez și mai apoi
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
lui Pankiewicz, deasemenea ele au fost prezente la diverse saloane din Paris cum ar fi Salonul de toamnă din 1904, 1907, 1909 și 1919 și la saloanele Societății Artiștilor Independenți din 1911 și 1912. Din 1897, Pankiewicz afost membrul comunității artistice "Sztuka" din Cracovia, asociație care a organizat în mod regulat expoziții ale artiștilor polonezi atât în țară cât și în străinătate. Pankiewicz a călătorit deseori în Europa vizitând Olanda, Belgia, Anglia, Germania, Italia și Franța. În 1899 a publicat prima
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
din Poznan (Powszechna Wystawa Krajowa) din anul 1929, Józef Pankiewicz primește medalia de aur. În 1933, Institutul de promovare culturală din Varșovia a organizat o mare expoziție retrospectivă pentru a sărbători cea de a 40-a aniversare a carierei sale artistice. Ziua de naștere a artistului din anul 1936, zi în care se aniversa și împlinirea a vârstei de 70 de ani, a determinat organizarea unei expoziții a lucrărilor sale din colecția Feliks Jasieński la Muzeul Național de Artă din Cracovia
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
cultura poloneză numită Mișcarea Kapistă. Dintre membrii fervenți ai mișcării pot fi enumerații printre cei mai de seamă: Jan Cybis, Artur Nacht-Samborski, Józef Czapski, Zygmunt Waliszewski și Tadeusz Piotr Potworowski. În plus, Józef Pankiewicz a fost unul din pionierii graficii artistice poloneze. Lucrari ale lui Pankiewicz se află în diverse muzee din Polonia, inclusiv Muzeul Național din Wroclaw, Gdansk, Kielce, Cracovia, Poznan și Varșovia. Józef Pankiewicz a fost membrul Societății artiștilor polonezi din Paris și membrul artiștilor polonezi din Franța. În
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
Oficial din 1927, Oscar Walter Cisek scria în aceeași revistă: În schimb, N. N. Tonitza, în articolul Salonul Oficial Pictura III Sala Elegiei, apărut în Universul Literar se referă astfel la aceeași pictură: În cronica la expoziția din 1938 a Tinerimii artistice, Paul Miracovici scria în „Universul Literar”: În cronica la „Expoziția Romeo Storck”, deschisă în 1940 în Casa Satmary din Str. Biserica Enei 16, Paul Miracovici scria în „Universul Literar”: Se păstrează un bust expresiv al lui V.I. Stalin pe care
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]