51,109 matches
-
termine pe Iorga"37. Vecinul (Ion Pascariu) i-a auzit lăudîndu-se cu aceasta, după care bătrînul l-a avertizat pe Iorga, oferindu-se să-l ascundă la niște rude ale lui. Iorga i-a mulțumit, dar nu părea îngrijorat. A petrecut totuși o noapte albă nu prea plăcută. A doua zi de dimineață, văzîndu-l pe domnul Pascariu pe fereastră l-a strigat, i-a făcut din deget a mustrare și i-a zis: "Mi-ai tras o sperietură pe cinste ieri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unui gigant intelectual? "Iorga este un vulcan incandescent. Ne încălzim lîngă el, noi (cei) care sîntem atît de departe..." 6, scria un scriitor basarabean în 1989, cu cîteva luni înainte de renașterea Moldovei răsăritene. În mulții ani pe care i-am petrecut în România, am simțit devoțiunea aceasta față de Iorga la fiecare pas. De ce? La urma urmei, el nu a rezolvat problemele poporului român! Încearcă oare oamenii să-i răsplătească dragostea altruistă față de poporul său? Cu siguranță, dar este ceva mai mult
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vieneze. Fațada aceasta i-ar putea încînta pe mulți occidentali, dar rareori pe cineva din Balcani, care are de-a face cu ea de secole. Acești oameni cunoșteau Viena la un nivel diferit decît cei care nu făceau decît să petreacă seri plăcute la Opera de la Viena sau vacanțe în Alpi. Iorga scria sarcastic despre "dimensiunile și măsura aproape nelimitate ale perfidiei vieneze". Op. cit., vol. I, pp. 94-295. După părerea lui, această fățărnicie l-a iritat și pe Mihai Viteazul, care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de stânga și reprezentanții ei politici predominau. Însă amnistia din iunie 1946 a fost semnată de Palmiro Togliatti, liderul de 51 de ani al Partidului Comunist Italian și ministru al Justiției În guvernul de coaliție de după război. După două decenii petrecute În exil și numeroși ani ca Înalt oficial În Internaționala Comunistă, Togliatti nu-și făcea iluzii despre ce avea să urmeze după războiul european. Întors de la Moscova În martie 1944, el a anunțat la Salerno că Partidul Îmbrățișa cauza unității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război și fasciști autentici. Astfel, printre persecuțiile care vizau Biserica Catolică din Croația, Tito l-a acuzat și pe rău famatul cardinal Alois Stepinac din Zagreb, apologet al oribilelor crime săvârșite de regimul ustaș din Croația, care a scăpat ușor, petrecându-și următorii 14 ani În arest la domiciliu, până În 1960, când s-a stins În patul lui. Draža Mihailoviæ, liderul cetnicilor, a fost judecat și executat În iulie 1946. După el, În cei doi ani de la eliberarea Iugoslaviei, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
potențiali: cei din prima - victime sau invalizi ai primului război mondial; cei din a doua - seduși de tentația fascismului sau asasinați de naziști și simpatizanții lor. De unde calitatea În general mediocră a tinerilor politicieni din acești ani (Palmiro Togliatti, care petrecuse ultimii douăzeci de ani ca activist la Moscova, era o excepție). Popularitatea lui Léon Blum, reintrat În viața politică franceză după ce fusese Închis de regimul de la Vichy și prizonier la Dachau și Buchenwald, se datora nu numai eroismului său, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
imputat ulterior. Comitetul Antifascist Evreiesc din URSS fusese instruit În timpul războiului să stabilească legături cu Vestul pentru a dovedi atrocitățile naziste - mai târziu, acuzațiile penale au fost elaborate pornindu-se de la aceste activități. Comuniști germani ca Paul Merker, care a petrecut anii războiului În Mexic, comuniști slovaci ca viitorul ministru de Externe Clementis, care a lucrat la Londra, și cei care rămăseseră În regiunile ocupate de naziști - toți erau vulnerabili la acuzațiile că fuseseră contactați de agenți occidentali sau că au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acuzațiile că fuseseră contactați de agenți occidentali sau că au colaborat prea Îndeaproape cu necomuniștii În mișcările de rezistență. Josef Frank, un comunist ceh care a supraviețuit Încarcerării la Buchenwald, a fost acuzat În procesul Slánský că profitase de timpul petrecut În lagăr pentru a-și face cunoștințe dubioase printre „dușmanii de clasă”. Singurii comuniști care n-au avut de Înfruntat bănuielile apriorice ale lui Stalin erau cei care stătuseră mult timp la Moscova, sub supravegherea Kremlinului. Pe aceștia se putea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
face cunoștințe dubioase printre „dușmanii de clasă”. Singurii comuniști care n-au avut de Înfruntat bănuielile apriorice ale lui Stalin erau cei care stătuseră mult timp la Moscova, sub supravegherea Kremlinului. Pe aceștia se putea conta din două motive: cum petrecuseră mult timp În văzul autorităților sovietice, aveau puține contacte În străinătate, sau deloc; dacă supraviețuiseră epurărilor din anii ’30 (prin care a fost eliminat grosul conducerii În exil a partidelor comuniste polonez, iugoslav etc.), se putea conta pe obediența lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un pas de propriul lor proces-spectacol. Existau și excepții. În România, căderea comunistului „național” Pătrășcanu a fost orchestrată de un alt „național”, Gheorghe Gheorghiu-Dej: tot el a pus la cale eclipsarea Anei Pauker, moscovită și stalinistă impecabilă. Chiar și Kostov petrecuse o parte din anii ’30 la Moscova, la biroul balcanic al Kominternului. Era și un critic consacrat al lui Tito (deși din motive proprii: Kostov vedea În Tito moștenitorul ambițiilor teritoriale sârbe ce amenințau Bulgaria). În loc să-l salveze, acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unde se bucurau de autonomie. Vittorini, editorul revistei culturale comuniste Il Politecnico, Îi amintise deja lui Togliatti, Într-o scrisoare deschisă din ianuarie 1947: cultura nu poate fi subordonată politicii decât În detrimentul propriu și cu prețul adevărului. Togliatti, care Își petrecuse anii ’30 la Moscova și jucase un rol-cheie În operațiunile spaniole ale Kominformului Între 1937 și 1938, era de altă părere. Într-un partid comunist, fiecare urma instrucțiunile de sus, acceptând primatul politicii. Cultura nu se putea sustrage literei de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Cehoslovacia) era că se putea conta pe el să execute ce i se ordona, fără să pună Întrebări. Nu e o coincidență faptul că, după ce dezertase din armata franceză În timpul războiului ciudat (drôle de guerre) din 1939-1940, Thorez a petrecut următorii cinci ani la Moscova. Partidul Comunist Francez era, pe scurt, un partid-satelit de Încredere, chiar dacă oarecum rigid: un vehicul perfect pentru ideile și practica staliniste. Generația de studenți de după război, sedusă de lideri și directive, de disciplină și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
observa Edgar Morin, măturase toate Îndoielile, toate obiecțiile. Să nu uităm că Parisul fusese eliberat de Aliații vestici, Înregistrați de aceea negativ În memoria locală. Dar rusofilia intelectuală nu se limita la atât. E important să ne amintim ce se petrecea cu doar câțiva kilometri mai la est. Entuziasmul intelectualilor occidentali pentru comunism a atins apogeul nu În momentele de „comunism de gulaș” sau „socialism cu față umană”, ci În perioadele de maximă cruzime a regimului: 1935-1939 și 1944-1956. Scriitorii, profesorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de americani (Europa Liberă a fost inaugurat la München la o lună după izbucnirea războiului din Coreea), programele Casei Americane erau uneori subminate de imperativele grosiere de propagandă ce porneau de la Washington. La apogeul erei McCarthy, directorii Caselor Americane au petrecut mult timp scoțând cărțile de pe rafturi. Printre zecile de autori ale căror scrieri erau puse la index se aflau nu numai suspecții evidenți - John Dos Passos, Arthur Miller, Dashiell Hammett, Upton Sinclair -, ci și Albert Einstein, Thomas Mann, Alberto Moravia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1956, când simpatia intelectualilor occidentali pentru blocul sovietic se va topi subit, ceilalți vest-europeni aveau deja o orientare atlantică. CODAtc "CODA" Sfârșitul bătrânei Europetc "Sfârșitul bătrânei Europe" După război viața s-a schimbat surprinzător de puțin. David Lodge „Mi-am petrecut anii copilăriei În orășele industriale și suburbiile adiacente, printre cărămizi, funingine, coșuri de uzine și străzi pietruite. Mergeam la plimbare cu tramvaiul și În călătorii mai lungi cu trenul. La fiecare masă cumpăram mâncare proaspătă, nu pentru că eram pretențioși, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toată lumea: un divertisment public, dezbătut public. În Anglia, la matineele de sâmbătă pentru copii, pe ecran defilau cântece, iar spectatorii erau Îndemnați să cânte În cor, ghidați de o mingiuță albă care sărea din cuvânt În cuvânt. Evocând anii copilăriei, petrecuți după război În sudul Londrei, un scriitor Își amintește un astfel de cântecel de prin 1946: Venim aici la matineu Zâmbind la mici și mari, Venim aici la matineu și știm: nu-i În zadar. Mici spectatori la Odeon, noi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Greciei, Iugoslaviei, Albaniei și Etiopiei - În total, 360 de milioane de dolari). Ca și Italia, Austria era o țară săracă și instabilă al cărei trecut recent nu promitea o renaștere economică după război. Cele două grupări politice dominante ale țării petrecuseră perioada interbelică Într-un conflict acerb. Social-democrații, În marea lor majoritate, priveau ca pe o aberație economică și politică apariția unui stat trunchiat - Austria - pe ruinele Imperiului Habsburgic În 1918. În opinia lor, foștii supuși de limbă germană ai fostei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu care, În Reichstag, la 23 februarie 1923, el a catalogat național-socialismul drept „un apel permanent la porcul din om”, unic În istoria germană pentru succesul cu care „mobiliza fără răgaz prostia omenească”. Arestat În iulie 1933, el și-a petrecut următorii 12 ani În lagăre de concentrare, lucru care i-a afectat sănătatea și i-a scurtat viața. Slăbit și adus de spate, erou și adept neclintit al ideii că Germania avea după război obligația de a-și recunoaște crimele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe o triplă victimă: În primul rând a lui Hitler - succesul enorm al unor filme ca Die Letzte Brücke (Ultimul pod, 1954), despre o femeie doctor care opunea rezistență naziștilor, sau Canaris (1955) a popularizat ideea că nemții buni Își petrecuseră războiul opunându-se lui Hitler; În al doilea rând, ca victimă a dușmanilor - orașele lăsate În ruină de bombardamentele aliate alimentau ideea că acasă, ca și pe front, germanii suferiseră enorm din cauza inamicilor; În fine, ca victimă a „distorsiunilor” răuvoitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În pofida participării Olandei În Pactul de la Bruxelles și În NATO), ci păstrarea suveranității În colonii. Doar Încet-Încet, și nu fără un regret reținut, politicienii olandezi au ajuns să acorde atenție deplină treburilor europene, abandonând vechile priorități. Același fenomen s-a petrecut, Într-o măsură sau alta, cu toate puterile coloniale și foste coloniale din Occident. Cercetătorii americani, care proiectează experiența și preocupările Washingtonului asupra restului lumii vestice, pierd din vedere câteodată această trăsătură distinctivă a Europei postbelice. În Statele Unite, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar periculoase. Încă o dată, șopteau ei, trupele franceze de pe câmpul de luptă au fost trădate de elita politică de la Paris. Odată cu pierderea Indochinei, atenția Franței s-a Îndreptat spre Africa de Nord. Dintr-un anumit punct de vedere, chiar așa s-au petrecut lucrurile: insurecția algeriană a Început la 1 noiembrie 1954, la doar paisprezece săptămâni de la semnarea acordurilor de la Geneva. Dar Africa de Nord era de mult timp un motiv major de Îngrijorare pentru Paris. Încă de la sosirea În 1830 a francezilor pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ungariei de către sovietici. Implicându-se Într-un complot imperialist flagrant Împotriva unui singur stat arab, cu intenția vădită de a se răzbuna pe acesta fiindcă Își exercitase suveranitatea teritorială, Londra și Parisul au distras atenția Întregii lumi de la ce se petrecea În Europa de Est: Uniunea Sovietică invadase un stat independent și Îi anihilase guvernul. Ele puseseră interesele proprii (anacronice, În viziunea Washingtonului) Înaintea intereselor NATO. Mai grav era că francezii și britanicii au făcut Moscovei un cadou propagandistic nemaivăzut. URSS n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au stabilit În SUA (care a primit 80.000 de refugiați unguri), Austria, Marea Britanie, Germania de Vest, Elveția, Franța și În multe alte locuri. Soarta lui Nagy și a colegilor săi a rămas neclară pentru o vreme. După trei săptămâni petrecute În ambasada Iugoslaviei din Budapesta, ei au fost păcăliți să o părăsească la 22 noiembrie, arestați pe loc de autoritățile sovietice, apoi transportați și Închiși În România. Lui Kádár i-a luat mult timp ca să decidă soarta prietenilor și camarazilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mică În Belgia (13%), revoluția industrială din secolul al XIX-lea a creat cu adevărat o societate postagrară 4. Pe parcursul următorilor treizeci de ani, numeroși europeni au abandonat pământul și și-au găsit slujbe În orașe, cele mai mari schimbări petrecându-se În anii ’60. În 1977, doar 16% din italienii ocupați lucrau pământul; În regiunea Emilia-Romagna din nord-est, cota populației active ocupate În agricultură a scăzut precipitat, de la 52% În 1951 la doar 20% În 1971. În Austria, cifra la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1.000 de nou-născuți vii, care mor Înainte de a Împlini un an - a scăzut brusc În aceste decenii În Europa de Vest. În Belgia a scăzut de la 53,4‰ În 1950 la 21,1‰ În 1970, cea mai mare parte a schimbării petrecându-se În primul deceniu. În Italia a scăzut de la 63,8‰ la 29,6‰ și În Franța, de la 52,0‰ la 18,2‰. De asemenea, bătrânii au Început să trăiască mai mult - cel puțin În Occident, unde rata deceselor a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]