57,527 matches
-
un mod de investigare a spațiului interior, de descoperire a propriului sine prin alteritatea experiențelor, eu vin și spun (cu siguranță, nu prima) că nimic nu-ți dă prilejul să-l cunoști mai bine pe cel de lângă tine decât o călătorie. Am învățat aceasta pe pielea mea și am plătit scump. Visasem la Kyoto de când am pus piciorul în Japonia. Reiko este o împătimită a acestui oraș. O leagă de el nu numai un anumit sentimentalism față de tot ceea ce înseamnă tradițiile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să organizeze cele șapte zile ale excursiei noastre. Nu m-a șocat atât faptul că a planificat fiecare minuțel al fiecărei zile (în fond, aveam experiența obsesiei germane pentru proiectare și exactitate), cât viziunea ei asupra a ceea ce înseamnă o călătorie, o vacanță, pentru că, la urma urmelor, despre aceasta era vorba. Iar Reiko nu reprezenta decât o mică fereastră prin care prinsesem o fărâmă din peisajul gigantesc al unui fenomen mentalitar, cultural, spuneți-i cum vreți, japonez. Păcatul generalizărilor este întotdeauna
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prezent, spre a vă încerca răbdarea cu aceste rânduri. Vă atrag atenția că, acum, vă țin de vorbă pentru a vă arăta că mult mai interesant decât această mirare cu caracter general este cazul particular, în speță, cum am supraviețuit călătoriei la Kyoto. După planul lui Reiko, trebuia să ne sculăm în fiecare zi la șase, uneori la cinci, într-o jumătate de oră să părăsim hotelul pentru a ne arunca într-un vârtej nebunesc de alergături între diverse obiective turistice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și Kyoto-ul desfigurat pe care începusem să-l urăsc, ori eu. A fost bulversată. Dacă aș fi mers cu soțul meu, am fi avut un program și mai încărcat. Acum este lejer, pentru mine, e o mare relaxare față de celelalte călătorii". Cu fața descompusă, am îngăimat: "O relaxare?". Apoi, străfulgerată: "Așa călătoresc toți japonezii?" Deși, după ce v-am dezvăluit niște secrete de pe Sirius-Vega, v-ați dat seama că sunt departe de a putea trece drept un reprezentant tipic al culturii europene
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care două zile se pierdeau pe drum, pentru a vedea cascada Niagara și pentru a se poza la poalele ei. M-am mirat: "Dar de ce nu stați mai mult? Doar pentru două zile și ținând cont de stresul unei asemenea călătorii, eu nu aș mai pleca deloc". Știam că cei care muncesc zece-douăsprezece ore pe zi, nu-și pot lua concediu mai mult de patru-cinci zile pe an, dar ce-i împiedica pe acești bătrânei liberi, bogați și activi să se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rostul, în speță noi, dar care urmau să asigure o viziune obiectivă, pentru că exterioară, și inovatoare, pentru că ne-japoneză. Fonduri: agenția regională de dezvoltare turistică. Scop: dezvoltarea unei strategii de dezvoltare turistică pentru insula Oshima. O să vă explic de ce. O călătorie în Hawaii de o săptămână costă mai mult decât un sejur de două zile pe o insuliță locală, aflată la o aruncătură de băț cu feribotul; așadar, turismul regional lâncezește și populația, care nu are altă sursă de venit, fiind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ei bine, ne-au explicat japonezii cu obrazul crispat, rușinați încă o dată de ceea ce ei percepeau ca fiind o inferioritate a naturii lor față de modelul străin de carpe diem, liber și imaginativ, așa ceva este imposibil. Nici un japonez nu face o călătorie doar de plăcere, pentru a se relaxa. Japonezul vrea să învețe, să fie ocupat, să fie implicat în activități, altfel, conștiința nu îi dă pace. Se irosește. El trebuie să profite de orice situație pentru a se perfecționa, pentru a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
imenși, spre deosebire de contururile abia ivite, de veșnice adolescente, ale japonezelor, este paralizantă. Nu este de mirare că Pamela Anderson nu are prea mulți fani în Japonia. Uimirea scriitorului Donald Richie, care, cu vreo patruzeci de ani în urmă, pe parcursul unei călătorii pe așa-numita Mare Interioară a Japoniei, a fost întrebat cu precauții, dar imediat după ce au făcut cunoștință, de un tânăr japonez provincial dacă o cunoaște pe Jane Fonda și dacă îl poate lămuri cât de mare este Jane Fonda
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a unei melancolii, a unei nostalgii inexplicabile după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în această "țară de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în această "țară de dincolo" poate fi găsită împlinirea, pentru că, numai acolo, sufletul se întoarce acasă: "Inimii va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale". Spre deosebire de noi, japonezii s-au format pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
calculatorului constituie excepția de la regulă. Derivate din relativ celebrele jurnale online apărute în 1994, blogurile de astăzi nu se reduc la confesiuni textuale (citate culese anapoda din tratate zen, haiku-uri banale, picanterii semierotice, amintiri din copilărie și/sau de călătorie, rețete de supe); există numeroase audiobloguri, fotobloguri, sketchbloguri și chiar videobloguri (numite, nu râdeți, vloguri). Grație ușurinței cu care se poate crea un astfel de blog, aproape oricine este tentat să încerce măcar o dată, în același mod în care virtual
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
27 februarie 198... Din sat, va pleca curând spre orașul din apropiere o mașină nouă nouță, o Dacie 1310, Alb 40. Foștii prieteni din copilărie: Ion Dimofte, Gheorghe Gh. Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu se pregătesc să facă o călătorie de probă și, poate, și de plăcere, cu autoturismul lui Dimofte. Fălos, proprietarul se așează la volan și, în uruitul motorului, glăsuiește: “Uite, Paule, să nu spui că azi, de ziua ta, nu te-ai plimbat!” “Parcă poți să mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Paraschiv. “...dar conduce destul de bine, pentru vechimea pe care o are la volan” încearcă să împace lucrurile și să stingă gâlceava care amenință să-nceapă Paul Alexandrescu. “Cred și eu că-ți convine să-i iei partea. Ai auzit, doar, călătoria aceasta o facem în cinstea ta” zice Gheorghe Gh. Petrea. “Ei, pe dracu’!” face Paraschiv pe supăratul. “Călătoria o facem pentru ca domnu’ Ionică Dimofte, iubitul nostru prieten și conțăran, să aibă ocazia să-și laude trotineta, n-ați auzit?” “Și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să stingă gâlceava care amenință să-nceapă Paul Alexandrescu. “Cred și eu că-ți convine să-i iei partea. Ai auzit, doar, călătoria aceasta o facem în cinstea ta” zice Gheorghe Gh. Petrea. “Ei, pe dracu’!” face Paraschiv pe supăratul. “Călătoria o facem pentru ca domnu’ Ionică Dimofte, iubitul nostru prieten și conțăran, să aibă ocazia să-și laude trotineta, n-ați auzit?” “Și, de ce să n-o laud? N-ar merita, la urma-urmei?” “Am spus eu altfel?” nu se lasă Paraschiv
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
miracol al scrisului, se mai spune că inspirația, muza, ar veni doar într-un fel de vis... ... tic-tac, tic-tac, tic-tac... Îmi simt capul greu ca o cărămidă. Nu știu de ce, dar am impresia că abia m-am întors dintr-o călătorie lungă și obositoare. Că simt pe grumaz întreaga greutate a vieții mele, dar și a atlor vieți. Oricât aș încerca să mă debarasez de toate acestea, să renunț la ele, să le dau uitării, apare ceva - fără nume, dar cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aceasta este ipotetică, personajul dictându-și în gând conținutul scrisorii, așa cum îi turna oral Farfuridi pe cei care trădau ,,enteresele partidului” la Centru, iar Brînzovenescu se minuna de ,,tăria” mesajului. Personajul trăiește astfel o perpetuă stare antitetică. Un autobuz, o călătorie la Folești, satul natal cu imagini rurale din anii copilăriei, o plimbare a protagonistului, mai multe întâlniri cu foști colegi etc. Printre cei evocați se găsește și un individ ,,periculos”, dar imaginea lui e contradictorie. Reîntorcându-se în lumea școlii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prefăcut că se cațără, iar eu doar m-am prefăcut că nu sunt cu mintea în altă parte. Ușa de la camera lui, din celălalt capăt al holului, era întredeschisă. Am zărit o măsuță lângă pat, cu niște cărți, jurnale de călătorie, ochelarii și, la margine, un ceas negru de mână, cu cadran mic. Mi-l dăruise cândva întrucât mă plângeam mereu că n-am nici un ceas pentru ocaziile în care trebuie să fiu costumată în adult. Unul elegant. Apoi am ajuns
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și întrebări fără răspuns. Se uită foarte mult la televizor, mereu dornic de noi experiențe vizuale, și a redus drastic consumul de ciocolată, fiind mult mai îngrijorat de felul cum arată. Eu și Antonia ne gândim chiar la o scurtă călătorie în doi pe Lună, o mică escapadă binemeritată după coșmarul ireal prin care am trecut. Datorită medicilor ne-am recăpătat încrederea în dragul nostru băiețel și suntem gata să reco mandăm tratamentul cu Alfazet-8 și Alfazet-9 tuturor părinților care țin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
detalii, ce să viziteze cu prioritate data viitoare. Eu îi povestesc cu entuziasm, retrăind sures citată vizita recentă. Ne-am încălzit și parcă ne cunoaștem de când lumea. Îi face plăcere să discute cu mine. Îmi povestește despre Irlanda, jobul lui, călătoriile lui, copiii lui. Nimic despre vreo consoartă. Nu întreb, dar văd că nu poartă verighetă. Vorbim și despre țara mea, fiica mea, câinii mei, pisicile mele. Ne simțim bine. Gândurile îmi zboară în toate părțile, se agită frenetic. Sunt atâția
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
București, iar în vacanțe zbor în Thailanda sau Dubai. Ușa vagonului se deschide și intră o femeie tânără cu părul prins într-o coadă de cal. M-a întrerupt din curățat inboxul. Merge încet și-și trece privirile peste toți călătorii de pe partea stângă, căutându-și locul. Nu se oprește nici măcar o fracțiune de secundă în plus asupra mea. Târfă moartă de foame, în blugi vechi și hanorac. O uit imediat. Dau fade out privirii și mimicii speciale pe care le
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
copacii sunt tuburi de oxigen și singurii oameni din jur sunt sora ei, plictisită să o îngrijească, și eroii unor telenovele penale. Apăs clanța apartamentului 10. Sărumâna, rămâ neți cu bine. La ușă, Dumnezeu așteaptă să intre. Oana Moisil O călătorie după moarte Călătoream singur, cu trenul, de două luni de zile prin țară. Puțin suspans, plictiseală și singurătate, uneori crâm peie de speranță. Am plecat dorind să întâmpin altceva, să am parte de inedit, poate de o aventură, să mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
plecat dorind să întâmpin altceva, să am parte de inedit, poate de o aventură, să mă liniștesc după moar tea tatălui meu. Deși eram la mine acasă, oamenii îmi displăceau, mă iritau sau mă lăsau rece. Țineam un jurnal de călătorie, ca să nu uit de mine, să mă reorganizez, să mă amplific prin scris. Dintr-un sat din Maramureș am adoptat o pisică neagră. Lingea cu lentoare și aviditate un țurțure de gheață de pe dru mul împietrit de frig. Era splendidă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-l fi iubit mai mult decât merita, deși în acele vremuri ar fi jurat că nu? Și cum ar fi putut fi altfel decât radicală, când îi era dat să trăiască fapte pe care nu și le imagianse, nu după călătoria cu trenul, de la Paris la București, în tinerețea ei, dar nici mult mai târziu, în momentele de mari lipsuri și de bulversări de după război? Și cum s-ar fi putut purta altfel, din moment ce atunci i se părea Își probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
amintiri comune dintr-o tinerețe ce le apărea tuturor extrem de tulbure; cel mai adesea discutau despre unul dintre ei, absent de obicei, dar și despre copii, un concert recent, cărțile noi care abia se pot citi, inundații, fazele lunii, metempsihoză, călătorii în străinătate, medicamente, cure pentru reumatism, remedii naturiste pentru boli ușoare, șoșonii de azi și șoșonii de ieri, mâncare de post, muzică, parastasuri, creșterea chiriilor, politica de pe vremuri, desigur, de aici și de aiurea, cine mai trăia din lumea foștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se întrupa chipul ușor fluu al Aurorei Mocanu. Nu Aurora Mocanu a ultimelor șase luni, pe care o văzuse rar, rece, pusă pe harță, abia suportându-i mângâierile. Ci aceea din urmă cu trei ani, de după întoarcerea lui dintr-o călătorie în străinătate, surprinsă ea însăși de ce făcea, semănând cu o regină a nopții ce se deschide când te aștepți mai puțin în răcoarea serilor, cu petale uimitor de catifelate. O sunase în prima zi de după sosire, într-o duminică dospind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]