52,493 matches
-
trupa RIFF albumul „Doi străini”. Discul include 12 piese între care și „Plouă la Woodstock”, cântec prin care Florin Grigoraș aduce un omagiu Festivalului de la Woodstock și muzicii care s-a cântat acolo și care i-a influențat întreaga carieră artistică. În 1995, Adi Igrișan părăsește trupa RIFF după ce a cântat împreună cu trupa Cargo într-un concert de susținere pentru Ovidiu Ioncu "Kempes" care suferise un accident de motocicletă. După concertul menționat, Igrișan rămâne în trupa Cargo pentru a-l suplini
Adrian Igrișan () [Corola-website/Science/328735_a_330064]
-
Mircea Popa, Ion Marin Tudose, Iolanda Malamen, Marin Tarangul, Ștefan Agopian și Nichita Stănescu, Pantazi a inițiat „Clubul de Jazz”, balet modern, seri de lectură de teatru (George Astaloș), o pinacotecă și expoziții de pictură și sculptură de mare ținută artistică. În anul 1972 a fost premiat de „Revista Luceafărul” și a devenit membru al Fondului Literar. Din păcate, Ateneul Tineretului a fost desființat deoarece avea tentă prea occidentală și Casa Malaxa era în dispută de interese imobiliare. După patru ani
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Ayutthaya),care a atins apogeul. Istoriografia modernă thailandeză, în general, trece peste conflictul dintre Sukhothai și Ayutthaya,preferând să-l denumească "transfer de putere". Ramkhamhaeng a fost un înfocat patron al budismului. De asemenea, el a susținut artele și expresia artistică thailandeză ce a atins un nivel deosebit de ridicat în timpul domniei sale, în special în sculptura din bronz și ceramică. Ramkhamhaeng a murit în 1298. Imperiul său extins, menținut cu magnetismul său personal și diplomația ingenioasă, nu a supraviețuit mult timp după
Ram Khamhaeng () [Corola-website/Science/328743_a_330072]
-
Născut la 15 august 1954 în România, la Ploiești, trăiește și lucrează la Paris și București. Absolvent al Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1979, Ștefan Râmniceanu este o figură reprezentativă a artei contemporane românești. Demersul său artistic, singular, n-a încetat de-a lungul anilor, încă de la primele expoziții, să capteze publicul, căci este, așa cum scria filozoful și criticul Andrei Pleșu „dintre artiștii care știu să seducă, să irite și să surprindă; are, cu alte cuvinte, talentul
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
lungul anilor, încă de la primele expoziții, să capteze publicul, căci este, așa cum scria filozoful și criticul Andrei Pleșu „dintre artiștii care știu să seducă, să irite și să surprindă; are, cu alte cuvinte, talentul de a fi imprevizibil”. Traiectoria să artistică debutează în anii 80. Primele două expoziții personale, în 1979 la teatrul Giulești și în 1980 la Amfiteatru, șanț urmate de bursă Uniunea Artiștilor Plastici din România, de premiul Amfiteatru și de participări la concursuri și expoziții colective naționale. În
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
premiul Amfiteatru și de participări la concursuri și expoziții colective naționale. În 1985 Ștefan Râmniceanu organizează simultan în două galerii de artă bine cunoscute pe scena culturală bucureșteana - „Galeria Orizont” și „Atelier 35” - prima sa expoziție personală importantă. Demersul său artistic atrage atenția mai multor personalități majore ale scenei culturale românești. Radu Bogdan, exegetul operei lui Ion Andreescu și filozoful Nicolae Steinhardt, autorul „Jurnalului fericirii” evocă manieră personală a artistului de a reda lumină: „lumină din launtru care spiritualizează formă”, sau
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
emisiune în direct îi este consacrată artistului, realizată de Marină Almășanu pentru TVR Internațional. Opera lui Ștefan Ramniceanu poate cu dificultate să fie asociată cu o mișcare în particular, după cum la fel ea nu se înscrie într-o singură tradiție artistică; artă bizantina românească constituie totuși principala sursă de Inspirație a artistului. Limbajul materiei este în centrul preocupărilor artistului; lucrările prezintă în majoritatea lor o structură tridimensională. Straturile suprapuse de pictură în culori atenuate dau lucrărilor sale o structură în relief
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
Louvre unde descoperă tablourile lui Fra Angelico, care îi marchează vocația de viitor pictor religios. Se înscrie la École de Beaux-Arts și, incepand cu anul 1888, frecventează cursurile Academiei Julian. Aici întâlnește pe Paul Sérusier, împreună cu care pune bazele mișcării artistice Leș Nabis. Datorită preocupării sale pentru teoria artei, Maurice Denis devine purtătorul de cuvânt al grupării. În 1892, la Salonul Independenților, prezintă un tablou enigmatic ""Mystère des Pâques"" semnat cu monograma "Maud", care adaugă operei un plus de mister. În
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
decorarea unui plafon. În anturajul lui Lerolle, pictorul întâlnește pe compozitorul Ernest Chausson, de la care primește comandă pentru decorarea a trei plafonuri în locuința lui particulară de pe bulevardul Courcelles. Lerolle îl prezintă faimosului galerist Paul Durand-Ruel, care îi susține carieră artistică. În 1893 se căsătorește cu Marthe Meurier, care îi servește ca model în mai multe tablouri. La comanda lui Denys Cochin, termină în 1897 opera ""La Légende de saint Hubert"" pe șapte panouri. Treptat, Maurice Denis părăsește iconografia tradițională pentru
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
un exces de subiectivism în descrierea coloristică a mediului istoric și natural. Stilul narațiunii este poetic, avântat și plin de patos, iar peisajele evocate (codrii și apele moldave) par incendiate cu o flacără lirică într-un mod asemănător cu impresionismul artistic. Sadoveanu exprimă literar legătura omului cu pământul strămoșesc în următoarele cuvinte pe care moș Mihu i le spune lui Tudor Șoimaru: "„Tu nici nu bănuiești câte legături ai în pămîntul acesta pe care-l calci. Noi avem sub brazdă, în
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Tulcea și secretar al primăriei din Constanța. A debutat în 1895 cu poeme în proză și povestiri la „Adevărul ilustrat” și „Vatra”. De-a lungul vieții a mai colaborat la „Sămănătorul”, „Viața”, „Neamul românesc”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Viața literară și artistică” ș.a. Volumele sale s-au bucurat de atenția criticilor, precum Nicolae Iorga, George Călinescu, Constantin Ciopraga, Ion Vulcan, Ion Bianu etc. În anul 1908 publică monografia "Constanța pitorească cu împrejurimile ei". A murit la data de 18 mai 1911, la
Ioan Adam (scriitor) () [Corola-website/Science/328770_a_330099]
-
ale regizorului: solidaritatea întru ideal și pierderea iluziilor din tinerețe, «semnul șarpelui» și «sfârșitul nopții», camaraderia și trădarea, precum și tentativele consecvente de portretizare morală a intelectualului în diferite faze evolutive - sau involutive - ale societății românești”. „Cineastul nu-și dezminte tușa artistică atât de particulară, materializată, de-a lungul anilor, printr-o rafinată picturalitate a cadrelor (pe arcurile stilistice dintre "Nunta de piatră" și "Dincolo de pod", dintre "Șapte zile" și "Adela", dintre " Să mori rănit din dragoste de viață "și "Sfârșitul nopții
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
cel consacrat, la care se adaugă ouă roșii și cozonaci. Bălul Caritabil este un eveniment organizat în scopul strângerii de fonduri pentru proiectele și programele clubului. Programul balului cuprinde o licitație de obiecte de artă pentru adunarea fondurilor, un program artistic și o tombolă. În fiecare an, pe 14 noiembrie, membri ai Cluburilor Lions Transilvania și Genesis împreună cu Clubul Leo Bastion, organizează un eveniment pentru testarea glicemiei și depistarea diabetului. Evenimentul este public, iar oricine dorește poate fi testat pe loc
Lions Clubs International () [Corola-website/Science/328806_a_330135]
-
Tudor Caranfil care a remarcat că succesiunea întâmplărilor nu determină o creștere a dramatismului, iar prăbușirea personajelor în Infern este, din acest motiv, prea schematică. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în 1976 acestui film Marele Premiu pentru filmele artistice de lung metraj ("ex-aequo" cu filmul "Osînda" al lui Sergiu Nicolaescu), iar compozitorul Radu Șerban a primit Premiul pentru muzică. Filmul a obținut și unele distincții internaționale: Premiul pentru interpretare masculină (Gheorghe Dinică) la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Raetchi este inițiatorul legii privind instituirea Centrelor Comunitare Românești în străinătate, în statele în care sunt înregistrați la misiunile diplomatice ale României cel putin 5000 de cetățeni români. Prin aceste structuri, românii din Diaspora desfășoară programe cu caracter cultural, educativ, artistic în scopul asigurării coeziunii comunitare și a promovării identității naționale. Până la alegerea în funcția de deputat a fost președintele Fundației pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului. La alegerile parlamentare de pe 11 decembrie 2016, Ovidiu Raețchi a fost ales deputat în
Ovidiu Raețchi () [Corola-website/Science/328810_a_330139]
-
acesteia. S-a născut într-o familie de muzicieni, fiind fiul flautistului Florin Ouatu, de la Filarmonica din Ploiești și fost profesor la Universitatea Mozarteum din Salzburg, Austria. La doar 6 ani a învățat să cânte la pian, urmând un profil artistic. A absolvit Liceul Muzical „Carmen Sylva” din Ploiești; în 2004 a absolvit cu notă maximă secția de canto clasic a Conservatorului „Giuseppe Verdi” din Milano unde fusese admis în 2001. A studiat deasemenea și muzica baroca. A debutat că interpret
Cezar Ouatu () [Corola-website/Science/328834_a_330163]
-
bisericii și procesul de degradare accentuată datorat igrasiei și altor procese de alterare pe care doar specialiștii sunt în măsură să le identifice. Doar specialiștii vor trebui să stabilească procedurile optime de determinare, conservare și punere în valoare a componentelor artistice originale, respectiv tabloul votiv și fresca cu inscripții în limba slavonă. O altă componentă importantă o constituie conservarea elementelor originale din piatră, respectiv lespezile de mormânt ale ctitorilor, traforul, ancadramentul ușii bisericii cu pisania lui Mihail Rácz și blazonul familiei
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
cu cazier. Scenariul filmului a fost scris de Dumitru Radu Popescu și i-a plăcut lui Alexandru Tatos, mai puțin finalul care i s-a părut superficial și grăbit. Regizorul a adaptat scenariul la rigorile cinematografice, potrivit propriilor sale exigențe artistice, estetice și morale. Filmările au fost realizate în județul Covasna, cu sprijinul organelor de partid și de stat din acel județ. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Ioan Pitaru. Colonelul Mihai
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
Statele Unite au acordat României Clauza națiunii celei mai favorizate. Toate aceste tratate și înțelegeri au adus o oarecare prosperitate pe plan intern populației, care a beneficiat în același timp de o relativă deschidere și de un dezgheț în domeniile cultural, artistic sau științific. Publicații cunoscute din Occident au început să pătrundă în RSR, iar anumitor categorii sociale (scriitori, actori, sportivi etc) le-a fost permis în anumite condiții să călătorească peste hotare. Au existat filme realizate în coproducție cu studiouri din
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
1944 la Teatrul Giulești din București. Printre rolurile interpretate acolo sunt de menționat următoarele: Sofroniy din "Mireasa desculță" de András Sütő, Dasbourough din "Ascensiunea lui Arturo" de Berthold Brecht, Svetlovidov din "Cântecul lebedei" de Anton Cehov ș a. În afară de activitatea artistică, Aurel Ghițescu a fost și profesor la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași și apoi la Institutul de Teatru din București. După cel de-al doilea război mondial a jucat și în trei filme: "În sat la noi" (1951), "Arendașul
Aurel Ghițescu () [Corola-website/Science/328873_a_330202]
-
de la bătrânii satului și cânta la clăcile din sat. A absolvit Școala de arte și meserii din Câmpulung Moldovenesc în 1960, apoi s-a angajat ca muncitor la o fabrică de cherestea din satul natal, fiind și membru al brigăzii artistice. Citește din întâmplare în 1962 un anunț în presă pentru angajarea de artiști la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava și se prezintă la concurs, cântând o doină și o bătută de la Vicov. Impresionat, colonelul Stelian Dinu, comandantul Ansamblului Armatei și
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]
-
pe Ion Buciuceanu, tatăl actriței Tamara Buciuceanu. În 1965 este încorporat în armată, dar după trei luni de instrucție trimite o scrisoare la Ministerul de Interne, în care scrie că știe să cânte bine și că este angajatul unui ansamblu artistic. Este invitat la București, unde susține probe artistice la Ansamblul Ciocârlia și este admis. A cântat pe scenă alături de artiști cunoscuți de muzică populară precum Ion Dolănescu, Irina Loghin și Angela Moldovan. A cântat la instrumente populare (fluier, caval, nai
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]
-
1965 este încorporat în armată, dar după trei luni de instrucție trimite o scrisoare la Ministerul de Interne, în care scrie că știe să cânte bine și că este angajatul unui ansamblu artistic. Este invitat la București, unde susține probe artistice la Ansamblul Ciocârlia și este admis. A cântat pe scenă alături de artiști cunoscuți de muzică populară precum Ion Dolănescu, Irina Loghin și Angela Moldovan. A cântat la instrumente populare (fluier, caval, nai), profesor fiindu-i Silvestru Lungoci. Repertoriul său artistic
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]
-
artistice la Ansamblul Ciocârlia și este admis. A cântat pe scenă alături de artiști cunoscuți de muzică populară precum Ion Dolănescu, Irina Loghin și Angela Moldovan. A cântat la instrumente populare (fluier, caval, nai), profesor fiindu-i Silvestru Lungoci. Repertoriul său artistic provine din zona Vicovu de Jos (Remezău, Voitinel, Bilca). În afară de activitatea muzicală, Tudose a interpretat și roluri în piese de teatru și chiar în film. El a jucat rolul principal - „Haiducul Darie” - în piesa „Haiducii” și în opereta „Crai Nou
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]
-
Astfel, Tudose a primit rolul lăutarului Grigore Vindereu în filmul "Ciprian Porumbescu" (1973). Ulterior, artistul l-a interpretat pe Alexandru Ioan Cuza în cadrul unui spectacol omagial organizat în 24 ianuarie 1986 la Suceava. După ce a ieșit la pensie de la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Aurel Tudose a început să repare și să acordeze instrumente muzicale: fluier, nai sau vioară. El a confecționat naiuri și fluiere. În semn de apreciere a talentului său și a contribuției la păstrarea și promovarea folclorului
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]