57,527 matches
-
pe-o săptămână înainte, n-o să se prăpădească lumea dacă o să lipsească o zi. La trenul personal care pleacă la miezul nopții va fi imposibil să nu găsească bilete, n-are importanță cât de lungă și de obositoare va fi călătoria. Să-l aștepte la ora 7 la poșta din sat. O să ajungă mai devreme, dar n-are rost să-l aștepte mai devreme. I s-a părut că râde la capătul celălalt al firului, și-o imaginează ridicându-și șuvițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poate se va obișnui sau își va impune să nu mai cârtească. Uite, așa încep marile aventuri, cu câte un fleac ca ăsta. Sau marile compromisuri. Nu-i nici o deosebire între una și alta. Se simțea obosit, dar agitația zilei, călătoria, fusele orare, veștile de acasă, îmbrățișările Ioanei Sandi continuau în el, împiedicându-l să adoarmă. Ochii îi lăcrimau și umbrele străine ale încăperii îi erau ostile. A coborât pleoapele, dar un timp a continuat să vadă aceleași umbre ostile. Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Însă ideea sau ideile acestea i se vor preciza în ani, ba chiar numai ani mai târziu, atunci nu arătau decât ca o instituție înfricoșătoare din care ieșeau, liniștitoare, poate chiar singurele liniștitoare, îndeosebi chipul tatălui, care se întorcea din călătoriile lui prin țară cu lăzi cu fragi și căpșuni sau cu brațele încărcate cu pepeni verzi, și chipul mamei, ce din nimicuri și lapte îndoit cu apă și devenit alb-albăstrui reușea să-i facă prăjiturelele ce atât de mult îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot mai des. O imagina cu căștile la urechi, traducând emoționată lucrările congresului sau ce-o fi fost. Era convins că îl visează noaptea, cum i se întâmpla și lui. Aștepta o scrisoare, cum se mai întâmplase într-o altă călătorie a ei. Poșta asta care ar trebui reorganizată e de vină că rândurile ei întârzie, își zicea. În opt-zece zile o să aibă vești de la ea. Termenul trecuse. În două zile va veni cu siguranță măcar o vedere scrisă în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înainte, voce și prezență, dar știam că e o mască. Am plecat. Nu l-am mai văzut mult timp, poate o jumătate de an, poate mai mult. Într-o zi m-am surprins la masa de lucru scriind despre o călătorie și o moarte și o iubire și abia după un timp am înțeles că nu-i ficțiune, ci călătoria lui. Am continuat. Trebuia să spun totul, să mă eliberez pe mine de obsesia acelor frânturi de vorbe și de amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poate o jumătate de an, poate mai mult. Într-o zi m-am surprins la masa de lucru scriind despre o călătorie și o moarte și o iubire și abia după un timp am înțeles că nu-i ficțiune, ci călătoria lui. Am continuat. Trebuia să spun totul, să mă eliberez pe mine de obsesia acelor frânturi de vorbe și de amintiri descoperite în ziua beției lui. Așa am scris cartea aceasta pe care acum ți-am citit-o, făcându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În felul lor arogant de a fi, erau uniți, În timp ce fiecare japonez era singur. Toți aveau la ei fotografii cu lor identice, mici imagini formale, ca și cînd Întreaga armată japoneză fusese recrutată doar dintre clienții fotografiilor din pasaje. În călătoriile lui cu bicicleta prin Shanghai - excursii despre care părinții lui habar n-aveau - Jim petrecea ore În șir la punctele de control japoneze, reușind, din cînd În cînd, să se facă plăcut cîte unui soldat plictisit. Nici unul nu-i arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
felul lui sobru de a fi, nu-l reușise niciodată să-l facă. Lui Jim Îi făceau Întotdeauna plăcere plimbările cu mașina Împreună cu domnul Maxted, cînd el și Patrick ședeau pe locul din față al Studebaker-ului și o porneau În călătorii de neînchipuit, printr-o lume de cluburi de noapte și cazinouri, care Însă erau goale dup-amiaza. Domnul Maxted, conducea Studebaker-ul, o comportare ștrengărească ce-i părea lui Jim incitantă și chiar ușor dezonorantă. El și Patrick Învîrteau ruleta nesupravegheată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apa le spăla punțile, umplîndu-le cabine. CÎnd se Întorcea cu șalupa cu motor a companiei, după ce vizita fabrica tatălui său, Jim tînjea Întodeauna să se urce la bordul acestor vase și să le exploreze cabinele, acum Înecate, o lume de călătorii uitate, invadată de grote de rugină. Privi cu atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore? Deși Jim avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
băiat european, cu bicicleta lui strîmbă, era un dușman al poporului. Dacă s-ar fi apropiat de ei sub ochii publicului chinez adunat cu forța, santinelele l-ar fi trîntit la pămînt. Jim se Îndepărtă de Bund și Începu lunga călătorie Înapoi spre apartamentul familiei Maxted. După ce trecu de punctul de control de pe Avenue Joffre era deja prea obosit ca să mai pedaleze și Își Împinse micul vehicul printre țărăncile care cerșeau și printre conducătorii de ricșe care moțăiau. După ce se ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
germană, Îl aruncă pe Jim pe alee și Închise poarta de fier forjat În urma lui. Casele din jur, luminate de soare, erau acum niște lumi Închise, În care se Întorsese pentru scurt timp la copilărie. CÎnd o porni În lunga călătorie spre Bund, se gîndi la soldații japonezi care Îl hrăniseră din blidul lor, dar știa acum că bunătatea, pe care i-o insuflaseră Întotdeauna părinții și profesorii săi, nu Însemna nimic. 10 Cargoul eșuat Lumina rece a soarelui tremura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În primul rînd de locuri al cinematografului În aer liber. ZÎmbind În sinea lui, privea la ecranul gol, aflat la cîțiva metri mai Încolo. În ultima oră, umbra ștearsă a hotelului Park se mișcase pe pînza albă. După o lungă călătorie prin magaziile și blocurile de locuințe din Chapei, umbra firmei de neon de deasupra hotelului ajunsese, În sfîrșit, pe ecran. Literele uriașe, fiecare de două ori cît tînărul soldat japonez care patrula pe scenă, se mișcau de la stînga la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din jurul Shanghai-ului. Strecurîndu-se pe lîngă cei doi băieți, Jim trecu printre gardieni și alergă pe trepte. Se alinie lîngă ceilalți deținuți - domnul Partridge cu valiza soției lui, de parcă voia să-și ia amintirile legate de ea Într-o lungă călătorie, Paul și David, olandeza și tatăl ei și cîțiva dintre bătrînii misionari. Basie stătea În spatele lor, cu obrajii albi ascunși după gulerul hainei de marinar, atît de șters Încît să pară aproape invizibil. Se retrăsese din mica lume a centrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai-Woosung. Din radiatorul camionului ieșeau aburi. Stropii Îi răcoriră fața lui Jim, dar pumnul șoferului bătu toba amenințător În ușă, iar Jim Înțelese că el hotăra cînd aveau să se oprească și să se Întoarcă la Shanghai. Resemnîndu-se cu această călătorie inutilă și cu Întoarcerea lor la centrul de detenție, Jim studie pușca acționată de trăgător a gardianului, purtînd Însemnul crizantemei imperiale. Olandeza Îl trase de haina murdară de cenușă. — Acolo, James. Nu-i...? Un avion ars zăcea pe marginea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a soțiilor lor. Jim se sprijini de acoperișul cabinei șoferului. DÎndu-și seama de prăpastia care Îl despărțea acum pe Jim de ceilalți deținuți, doctorul Ransome se duse și se așeză pe bancă lîngă el. Lumina prăfuită a soarelui și lunga călătorie de la Shanghai Îi decoloraseră pistruii lui. În ciuda pieptului și a picioarelor puternice, era mult mai obosit decît crezuse Jim. Din rana inflamată de pe fața lui ieșea sînge și puroiul Începea să i se adune În jurul ochiului. Se Înclină și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marș. Paznicii se urcară cîte doi prin partea din spate a camionului, cu măști de pînză pe fețe. Ajutat de trei prizonieri englezi, doctorul Ransome Îi dădea jos pe aceia care erau fie morți, fie prea bolnavi ca să poată continua călătoria. Zăceau În gropile lăsate de roțile care brăzdaseră iarba, de parcă Încercau să strîngă În jurul lor pămîntul moale. Jim se așeză pe vine lîngă domnul Maxted, mișcîndu-i diafragma ca pe niște foale. Îl văzuse pe doctorul Ransome reanimîndu-i pe pacienți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rîse de ei, cu o tuse aspră care produse un ghem de puroi galben care ieși din gura lui. Voia să strige la ei: „Lumea a plecat! Azi-noapte, toți au sărit În mormintele lor și au tras pămîntul peste ei!“ Călătorie sprîncenată... Jim se uită la pămîntul muribund, la craterele de bombe pline cu apă din orezării, la tunurile antiaeriene tăcute de la pagoda Lunghua, la cargourile eșuate la malul rîului. În spatele lui, la nu mai mult de vreo șase kilometri, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întoarse spre orizontul Shanghai-ului. Era oare suficient de puternic ca să meargă pe jos cei cîțiva kilometri periculoși, pînă la suburbiile vestice? Poate că părinții săi se Întorseseră deja În casa de pe Amherst Avenue? Ar putea să fie flămînzi, după călătoria de la Soochow și ar fi bucuroși de ultima cutie de Spam și de cartușul de Chesterfield. ZÎmbind În sinea lui, Jim se gîndi la mama sa - nu-și mai amintea chipul ei, dar putea foarte bine să-și imagineze reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
în adăpătoare, și a alergat iarăși la fîntînă ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui. 21. Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. 22. Cînd s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu, și două brățări, grele de zece sicli de aur. 23. Și a zis: "A cui fată ești? Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
fiului meu." 39. Eu am zis stăpînului meu: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze." 40. Și el mi-a răspuns: "Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine, și-ți va da izbîndă în călătorie, și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. 41. Vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți-o vor da, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
mele; și dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci." 42. Eu am ajuns azi la izvor, și am zis: "Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac, 43. iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă, și căreia îi voi zice: "Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta", 44. și care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
meu." 55. Fratele și mama fetei au zis: "Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece." 56. El le-a răspuns: "Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea, lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpînul meu." 57. Atunci ei au răspuns: "Să chemăm pe fată și s-o întrebăm." 58. Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: "Vrei să te duci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a turnat untdelemn pe vîrful ei. 19. A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte, cetatea se chema Luz. 20. Iacov a făcut o juruință, și a zis: Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîine să mănînc și haine să mă îmbrac, 21. și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; 22. piatra aceasta, pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
în mijlocul vostru, curățiți-vă, și schimbați-vă hainele, 3. ca să ne sculăm, și să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu, și care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o." 4. Ei au dat lui Iacov toți dumnezeii străini, care erau în mîinile lor, și cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pămînt sub stejarul de lîngă Sihem. 5. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
-l în mîna mea, și ți-l voi aduce înapoi." 38. Iacov a zis: "Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, și el a rămas singur; dacă i s-ar întîmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî perii mei cei albi în locuința morților." $43 1. Foametea bîntuia greu în țară. 2. Cînd au isprăvit de mîncat grîul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]