51,283 matches
-
am să-mi revăd morții așa cum îi țin minte vii, decât în vise ori poem. Poemul devine un fel de prelungire a realului. Poeta continuă: S-au întâmplat atâtea, m-aș putea gândi la nesfârșit. Derulez iar istoria și ascult vocile din trecut. E mereu ceva nou de schimbat. Și visele mele ajung perfecte. Istoria, în sensul de povestire, e în mintea poetei și e pentru mintea cititorului. E în primul rând vorba de o povestire, nu numai de o simplă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți: neputința e ascunzătoarea lui. Frica e temnicerul, ca în versurile următoare, nu departe de Eliot în spirit: Dormeam și m-ai trezit Ca să ne plimbăm pe malul înghețat Al nopții fără amintire Până ce vocea ta mi-a părăsit auzul Mâinile ți-au fugit Și m-am golit de lacrimi În marginea unei mări cu străzi și ziduri de cărămidă Lângă dealul de stele înfrigurat. Larkin descoperă concentrarea, sensul multiplu. Zece ani mai târziu, a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nevoie veșnic flămândă stau exasperarea și bucuria ei. Capitolul 4 Interviuri 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" Născut la Londra în 1949, Peter Ackroyd, cititor și autor precoce (respectiv la vârsta de cinci și nouă ani), este, după multe voci critice, cel mai însemnat și cu certitudine cel mai prolific autor britanic contemporan. Romanele lui Ackroyd sunt un inegalabil amestec de proză, lirism, dramă, erudiție și nostalgie. Formula lui romanescă este deocamdată unică în peisajul romanului, iar metoda lui de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
analiza romanelor tale fără a-l irita pe autor? JB. Îmi sunt simpatici criticii modești, atenți, copleșiți de îndoieli; aceia care fac ce e mai greu, adică descriu romanul și mecanismele lui aceia care îi simt pulsul și îi identifică vocea specifică, înțeleg ce nu e evident. Majoritatea criticilor dau rasol prezentarea intrigii pentru a ajunge la punctul de interes pentru ei, judecata lor înaltă. Această judecată ar trebui să se desprindă dintr-un rezumat al cărții. Marele critic și nuvelist
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mobilitate incredibilă. Încerci programatic să inovezi acest vechi meșteșug? RF. Da, sunt încredințată că lectorul atent observă cum se schimbă temele mele cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa stau lucrurile) deși, evident, vocea mea caracteristică, esențială, rămâne neschimbată. Nu am avut intenția vreodată să inovez programatic poezia, dar am încercat de când mă știu să scriu cât mai bine cu putință, să progresez ca tehnică, fiindcă cu cât ești mai articulat (ca un atlet
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mâhnirea să amuțească. Iată un act foarte Desperado. Ce reacții aștepți de la lectori? Cum ți-ai descrie cititorul ideal? RF. Cititorul meu ideal? Uite un lucru la care nu m-am gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair că "ironia face mâhnirea să amuțească". Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiindcă aceasta confirma o latură importantă a identității mele) să aud că a surprins-o faptul că sunt considerată poetă britanică, fiindcă ei poezia mea îi apărea în primul rând americană. 17 iunie 2005 4.7. Elaine Feinstein: "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" LIDIA VIANU: Prefața ta la volumul Collected Poems afrimă că te simți "intrusă". E în această afirmație o trăsătură esențială a ceea ce eu numesc autorul Desperado, care nu are casă. Poezia ta mi se pare o poezie fără
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de o sinceritate Desperado. E personal fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își ascund vulnerabilitatea. La fel ca Ruth Fainlight, o arăți tuturor dar o și depășești. Ai o voce puternică în poem. Te consideri feministă? Când i-am spus lui Ruth Fainlight că nu cred că e feministă, n-a fost tocmai încântată. Nu cred că ești feministă. Sau ești? EF. Sunt multe feluri de feminism. Eu sunt de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a femeii de a fi parte dintr-un cuplu unit, bazat pe iubire. Romanele mele mă explică foarte bine, dar dacă e să privim traiectoria evoluției mele poetice, îmi dau seama că la început simțeam clar că nu am o voce integrabilă în poezia engleză și de aceea m-am apropiat de americani, fiindcă îmi plăceau ritmurile și inflexiunile lor. Mi-am făcut chiar o revistă a mea, ca să-i fac cunoscuți pe Charles Olson și Denise Levertov publicului englez. LV
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
biologia moleculară și percepția aproape religioasă a lumii de către poet. S-a supărat atât de tare că îi văd pe oamenii de știință ca vânători de tipare, când ei de fapt caută dovezi, că n-am mai citit-o cu voce tare în prezența lui, cu toate că e unul dintre poemele pe care auditoriul le ascultă cu cea mai mare plăcere. Cât despre iubire, nu... E poate dorința de a o oferi. LV. A Prayer for My Sons amintește, fie și doar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conversația, schimburi de idei, pe când eu aveam nevoie de tandrețe mai mult decât de vorbe. E aici esența poeziei tale pe scurt. Nu scrii versuri filozofice, preferi să surprinzi tandrețea. Starea poetică e pentru tine tocmai această tandrețe. Îți planifici vocea poetică ori o descoperi pe măsură ce scrii? EF. Îmi place cum spui acest lucru. Așa e, îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu. LV. Te deranjează dacă lectorul caută datele vieții tale reale în poem? Spui în Bed: "Să fie aceste cuvinte farmec
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeziei tale pe scurt. Nu scrii versuri filozofice, preferi să surprinzi tandrețea. Starea poetică e pentru tine tocmai această tandrețe. Îți planifici vocea poetică ori o descoperi pe măsură ce scrii? EF. Îmi place cum spui acest lucru. Așa e, îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu. LV. Te deranjează dacă lectorul caută datele vieții tale reale în poem? Spui în Bed: "Să fie aceste cuvinte farmec de iubire / împotriva spaimei de singurătate". Nu pot să nu mă întreb care e povestea existenței tale. EF
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Încerc să-mi țin deoparte eul, personalitatea proprie când scriu, și atunci o împart între toate personajele mele, deși e drept că Duncan Thaw a căpat mai mult decât ceilalți. Când scriu la persoana a treia, încerc să am o voce egală, neimplicată. Incidentele sunt uneori și una și alta, iar autorii înțelepți nu le dictează cititorilor cum să ia ceea ce descriu ei. LV. Ești un scriitor realist, însă te apropii mult de literatura de anticipație, de proiectarea unor spaime întunecate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
putere de invidiat. Mi-ar plăcea să răstorn valorile, să feminizez relațiile umane. Aceasta e puterea dar și slăbiciunea mea. LV. Iubirea e pentru tine o experiență intensă. Mai degrabă cauți chinul decât bucuria. Așa cum spui: Dragul meu, la auzul vocii tale în robotul de la telefon mi-au dat lacrimile. Te-am sunat și eu să-mi auzi glasul tremurat, însă telefonul tău era ocupat. Și la urma urmei mai bine scriu pagina asta când s-au uscat lacrimile iar norul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
muzica. Îmi dau seama că vreau ca poemul fie el în vers alb ori cu rigoare să se închege pe baza unui ritm. Uneori mă împotrivesc acestei tentații. Sonoritatea seduce și poate duce poemul la eșec. Și totuși citesc cu vocea în gând. Chiar și romanele. Cred că mi se trage de la anii de școală, când am devorat biblioteca municipală, ghidându-mă doar din auzite în alegerea autorilor. Trebuia să decid singură în privința textelor citite: aveam sentimentul clar că unele cărți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nord-americane: Clampitt, Glück, Carson și Graham. Lista e mult mai lungă. Ce poeți contemporani îmi sunt prieteni? Nu foarte mulți în Anglia: Tim Liardet (ca o peliculă ce ține de vis), Douglas Houston (excelentă rigurozitate), George Szirtes , Pauline Steiner (o voce unică, meditativă), Ewald Osers (poet și traducător de marcă), Michael Hulse (copil minune al anilor '80, cunoscut acum și ca redactor, în prezent la Leviathan), grupul celor ce ne-am unit în jurul revistei Thumbscrew, care nu se mai scoate. Sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Fainlight! Calcualtorul anulează faptul că scriu urât de mână și dactilografiez prost. Cu alte cuvinte, ecranul ne va fi un aliat, nu uzurpator. Poezia și informația digitală sunt două lucururi total diferite... Dar îmi place și să-mi citesc cu voce tare poemele, îmi plac festivalurile unde cunoști o groază de scriitori. Ador muzica poeziei, felul cum se interferează viața autorului cu viața poemului la lecturile publice. Așa că sper ca ele să continue multă vreme de aici înainte! LV. Scrii direct
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un "amestec", dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâia. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se simte. Nu mă văd
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un "amestec", dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâia. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se simte. Nu mă văd ca făcând parte din vreun grup de scriitori contemporani și nici nu simt că aș
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Procedeul tău de bază este întreruperea repetată. Această întrerupere asigură suspansul și face povestirea să pară palpitatnt de adevărată. Strivești cronologia (descoperire mai veche), dar sfărâmi și punctul de vedere, povestești când cu "eu", când cu "el", cu mai multe voci... GS. Nu mă simt în largul meu cu narațiunea directă, lineară. Aceasta pentru că, în parte, pendularea în timp, întreruperile și întârzierile sunt mai interesante și au un mai mare potențial dramatic, dar e și mai veridic, având în vedere modul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Concluzia ta este: "Duhoarea cruntă, cunoscută / A pierderii". Ce simți în fața unei istorii care a întunecat viața familiei tale, ca și pe a ta, amintirile tale? GS. Auden scria, "Poezia nu declanșează nimic. Ea e un mod de manifestare. O voce". Poate lucrurile nu stau întotdeauna chiar așa, însă uneori mi se pare corect ca ea să fie un mod de manifestare și o voce. În mod cert, viețile contemporane cu părinții mei, din același spațiu, au fost depănate între primejdii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amintirile tale? GS. Auden scria, "Poezia nu declanșează nimic. Ea e un mod de manifestare. O voce". Poate lucrurile nu stau întotdeauna chiar așa, însă uneori mi se pare corect ca ea să fie un mod de manifestare și o voce. În mod cert, viețile contemporane cu părinții mei, din același spațiu, au fost depănate între primejdii, crimă, paranoia și genocid. Întunecimile propriei mele vieți sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în stare de fapte. Dar faptele sunt ambivalente și primejdioase, drept care mi se pare foarte important să am o voce clară și egală. Nu-mi place să mă las furat de emoții ce pot fi false, chiar când izvorăsc din mine. Am o aprehensiune a dezastrului. Nu mi se cuvine nicio decorație pentru că am supraviețuit. LV. În A Greek Musée
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca să-mi scriu bunăciunile mele de texte (www.7plus.ro, 2008) Mergi cât de încet poți tu ca toți fraierii să îți asculte muzica, să îți admire femeia și să moară de ciudă ce bunăciune de mașina ai tu (axel16.voce.ro, 2007) Cum strălucește "marfeta" de telefon la ureche - poate, poate se lipește o pițipoancă (forum.softpedia.com, 2005) ● Sfera catalogărilor depreciative este și ea foarte bogată. Se remarcă o frecvență foarte mare a formațiilor deverbale care au la bază
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Schimbările din planul fiziologic nu rămân fără impact în planul psihologic. Adolescența este, probabil, cea mai „chinuitoare” perioadă a vieții. Adolescenții au impresia că toată lumea se uită la ei și le urmărește fiecare mișcare, iar corpul lor îi trădează întotdeauna. Vocea băieților „chițăie” în mod neașteptat exact când se străduie să pară maturi, iar penisul în erecție devine vizibil în cel mai nepotrivit moment. Fetele sunt îngrijorate de mărimea sânilor sau de posibilitatea de a-și păta hainele în timpul menstruației. De
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]