55,287 matches
-
Draft din Seul, Coreea de Sud. Ca la serialul televizat, povestea, personajele, fundalurile și o parte din animație în America. Studiourile au început cu animație tradițională și a continuat cu procesul de desenare cu cerneală și vopsea digitală. Regizorul David Silverman a afirmat că spre deosebire de serialul TV de unde „tu trebuie să iei și să alegi”, filmul a dat oportunitatea să „concentreze atenția pe fiecare scenă în parte". Personajele au avut umbre, ceea ce nu aveau în serial. Silverman și animatorii s-au uitat la
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
Pelicula, în regia lui Virgil Calotescu, a fost destinată doar uzului intern al nomenclaturii comuniste. Pornind chiar de la acest film, regizorul Alexandru Solomon a realizat în 2004 un documentar intitulat „Marele jaf comunist”. Intervievat în filmul lui Solomon, Gheorghe Enoiu afirmă despre „Reconstituirea” că „scenariul a fost scris chiar de mine”, și neagă că asupra celor șase suspecți s-ar fi exercitat vreo constrângere fizică. Afirmațiile lui sunt întărite pe peliculă și de subordonatul său, anchetatorul Gheorghe Blidaru. Procesul celor șase
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
1622 că Rutenia Albă se întinde de la Riga, capitala Livoniei, până la granițele Moscovei și include Poloțk, Orșa, Vitebsk, Moghilău.. Scriitorul și istoricul polonez Sz. Starowolski în cartea "Polska albo opisanie położenia królestwa Polskiego" („Polonia, sau descrierea regatului Poloniei”) din 1632, afirma că Rutenia Albă este formată din 6 voievodate: Novogrudskoe, Mstislavskoe, Vitebsk, Minsk, Poloțk și Smolensk În secolul al XVII-lea, autoritatea statului „Rusia Albă” se întindea asupra regiunilor Poloțk, Vitebsk, Mstislavskie și Smolensk. Restul teritoriului Belarusului era numit de moscoviți
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
liderii politici [ 47 ] a fost pusă în discuție în mass-media , si in mod public , biserica să distanțat de susținerea unor grupuri și partide politice , inclusiv tinerei de familie primul partid . [ 48 ] Brian Houston a răspuns la aceste critici prin a afirma : Cred că oamenii trebuie să înțeleagă diferența dintre biserică fiind foarte implicat în politică și creștini individuali fiind implicate în politică . " [ 49 ] În 2008 a fost revendicat de o Sydney ziar centrul orașului , Magazine Central , care Hillsong a donat 600
Biserica Hillsong Australia () [Corola-website/Science/319023_a_320352]
-
au avut un succes răsunător în țările comuniste, în special în Uniunea Sovietică și în Ungaria. În timpul campaniei publicistice din preajma congresului PMR, din 1955, este citată ca "scriitor progresist", exemplificînd această apreciere cu piesa ei de teatru "Familia Kovacs"," se afirmă într-un articol difuzat de Europa liberă. "Pe fundalul înăspririi atmosferei și a sugrumării speranțelor bazate pe condamnarea abuzurilor lui Stalin de către liderul sovietic Hrușciov, în România acelor ani începe un nou val de arestări. În acest context, piesa Anei
Ana Novac () [Corola-website/Science/319050_a_320379]
-
Constructivismul reprezintă una din cele trei mari paradigme ale învățării alături de behaviorism și cognitivism (psihologie cognitivă). Mediile constructiviste de comunicare se definesc prin următoarele caracteristici : "Construcționismul" este o teorie care afirmă că învățarea devine mai eficace atunci când elevul construiește ceva cu scopul de a transmite celorlalți înțelesul pe care el l-a acordat unui lucru (prin simple afirmații sau compoziții mai elaborate). Simpla citire nu este suficientă pentru a produce învățare
Constructivism (paradigmă a învățării) () [Corola-website/Science/319071_a_320400]
-
Marie Juliette Louvet (1867-1930), o cântăreață de cabaret. Juliette avea doi copii, Georges și Marguerite, cu fostul ei soț, fotograful francez Achille Delmaet. Prințul Louis s-a îndrăgostit însă tatăl său nu i-a permis să se căsătorească. S-a afirmat că Louis și-a ignorat tatăl și s-a căsătorit cu Juliette în 1897, totuși nu există nici o evidență pentru această afirmație. Fiica lor nelegitimă, Charlotte Louise Juliette, s-a născut la 30 septembrie 1898 la Constantine, Algeria. Nu există
Louis al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/319064_a_320393]
-
3-a a lui Moise), cedrul este recomandat oamenilor de către Dumnezeu pentru proprietățile sale de vindecare și dezinfectare. În cărțile sale Vladimir Megre detaliază unele proprietăți știute sau nu ale cedrului, în special al cedrului sunător din Siberia. Astfel el afirmă că cedrul din nord este superior calitativ celui din regiunile meridionale. Cedru trăiește 550 ani și poate atinge înălțimi de peste 40 m. Copacul prezintă proprietăți curative, din lemn se fabrică mobilier sau cutii de rezonanță pentru instrumente muzicale. Frunzele cedrului
Vladimir Megre () [Corola-website/Science/319083_a_320412]
-
de parodii: "Dracul verde", "Parodii de la A la Z", "Cetiți-le ziua", fiind considerat printre cei mai buni parodiști, alături de George Topârceanu și Marin Sorescu. A scris și numeroase cărți de proză, iar cu romanul " Patima", apărut în 1972, se afirmă ca un prozator redutabil în buna tradiție a Școlii ardelene, fiind comparat cu Slavici, Agârbiceanu sau Titus Popovici. Criticul Nicolae Manolescu îi consacră o cronică laudativă, romanul fiind apreciat drept cea mai bună carte de proză a anului. Volumul doi
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
în perioada 6 septembrie - 24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România este stăpână pe două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet navigația pe Dunăre pe brațul Sulina. Prin urmare, statul român nu ar trebui să aibă pretenții asupra brațului Chilia, care ar
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
din componența Comisiei româno-ucrainene a făcut o primă tentativă de a trasa linia de graniță în zona insulei Maican pe brațul de nord, mai apropiat de țărmul ucrainean. La 14 aprilie 2010, ministrul de externe al României, Teodor Baconschi, a afirmat că în interpretarea românească a acordului din 2003, Insula Maican ar trebui să revină României pentru că, în urma colmatării, șenalul navigabil - cel care determină traseul frontierei de stat - s-a mutat de la sud la nord de Insula Maican. El a precizat
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
o vizibilă știință a colaborării.”". Analizând acest film, criticul Călin Căliman considera că filmul " Trenul de aur", realizat după scenariul lui Ioan Grigorescu inspirat din fapte reale, conține "„suspans-uri atât de «reale» (evocând fapte întâmplate) încât par inventate”". El afirmă că operatorii Nicolae Girardi și Marian Stanciu au reușit să surprindă în imagini tensiunea și riscurile călătoriei prin România a trenului, contribuind în mare măsură la realizarea unor secvențe de efect. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
Panet a început să cânte "Internaționala" înainte de a fi executat. În articolul "„5 comuniști care pregăteau acte de sabotaj au fost condamnați la moarte și executați”", publicat în ziarul "Viața", anul I, nr. 223, 11 noiembrie 1941, p. 6, se afirma că arestații nu erau de origine română, patru fiind de origine evreiască (Paneth Francisc, Paneth Lili, Kornhauser Adalbert și Iosipovici Ada) și una de origine maghiară (Nagy Elisabeta). După instaurarea regimului comunist, numele celor cinci sabotori au fost date unor
Grupul Panet () [Corola-website/Science/319148_a_320477]
-
o familie înstărită din Târgu Mureș (pe atunci în Austro-Ungaria). În articolul "„5 comuniști care pregăteau acte de sabotaj au fost condamnați la moarte și executați”", publicat în ziarul "Viața", anul I, nr. 223, 11 noiembrie 1941, p. 6, se afirma că el era de origine evreiască. A aderat la organizația locală a Partidului Comunist în anii '20. În anii '30 s-a căsătorit cu Lili Gottlieb (n. 1911), absolventă a Facultății de litere și filozofie din București. La începutul anilor
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
versurile sale preferate de pe întregul material "3 Words", acestea fiind: „you are your own worst enemy, you'll never win the fight” (ro: „tu ești propriul tău cel mai periculos dușman, tu nu vei câștiga lupta niciodată”). De asemenea, artista afirma faptul că „Parachute” era una dintre opțiunile pentru primul extras pe single, înainte de alegerea lui „Fight for This Love”, fiind totodată unul dintre favoritele solistei de pe întregul disc. Înregistrarea a fost lansată ca cel de-al treilea single al albumului
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
Music" este de părere că înregistrarea este „memorabilă” grație „percuțiilor militare” prezente în cântec, în timp ce Nick Levine de la "Digital Spy" declară că piesa conține „o combinație drăguță” de „corzi și nimicuri dulci”. Tom Ewing, editor al publicației britanice "The Guardian", afirmă faptul că înregistrarea reprezintă „o abordare austeră a muzicii pop moderne care îi oferă vocii lui Cole spațiul pe care îl necesită”, iar Louise McCudden de la "In The News" a fost de părere că „Parachute” este „un cântec bine calculat
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
siguranță scris pentru a face ce doresc toți; să-i facă pe oameni să danseze și să intre în mințile lor”, deși „probabil are cel mai lumesc refren, din punct de vedere al versurilor”. Sam Shepherd de la "Music OMH" a afirmat faptul că înregistrarea include cea mai bună interpretare vocală a lui Cole de pe album, felicitând totodată „producția abil orchestrată”, în timp ce Andy Gill de la "The Independent" a declarat faptul că există „un contracurent de paranoia” în înregistrare. Fraser McAlpine, editor al
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
grup de dansatori. În paralel sunt inserate fragmente video de scurtă durată, în care solista este prezentată separat. Materialul a fost regizat de AlexandLiane și produs de compania Factory Films. Scurtmetrajul a fost implicat într-o controversă, după ce s-a afirmat faptul că artista ar fi utilizat imagini asociate cu zeița hindusă Kali. Rajan Zed, președinte al Societății Universale a Hinduismului a cerut o „clarificare” din partea lui Cole, declarând și faptul că: „zeița Kali este foarte venerată în Hinduism [...] și nu
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
și Agricultorilor Ucrainenei, șa). În funcția de președinte al Radei a fost ales Mihailo Grușevski, iar ca adjunt al său a fost ales V. Naumenko. Rada a publicat pe 22 martie 1917 prima sa proclamație „Către poporul ucrainean”, prin care afirma susținera pentru guvernului provizoriu rus. În momentul în care Grușevski a preluat controlul Radei pe 27 martie 1917, acest organism a început să funcționeze ca centru al mișcării naționale ucrainene. La scurtă vreme după convocarea Congresului național pan-ucrainean, Rada
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
paramilitară. Scenariul a fost scris de către James Vanderbilt și a fost achiziționat de Sony Pictures pentru 3 milioane de dolari în martie 2012. "The Hollywood Reporter" a numit afacerea „una dintre cele mai mari specule din ultima vreme”. Publicația a afirmat că scenariul seamănă „ca ton și tematică” cu filmele "Greu de ucis" , "Air Force One" și "Olympus Has Fallen" (2013). Emmerich a început filmările în iulie 2012 în La Cité Du Cinéma din Montreal, Quebec, Canada. Filmul a fost lansat în
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
speciale și suferă de clișee verbale, narațiune șubredă, inadvertențe științifice și istorice, dezvoltare ilogică a intrigii și lipsa profunzimii personajelor. Emmerich a răspuns că asemenea critici negative nu-l deranjează, deoarece el dorește să furnizeze „divertisment de popcorn” pentru spectatori. Afirmând că este „un realizator de film, nu un om de știință”, el își creează propriile ficțiuni pe baza unor fapte istorice sau științifice reale pentru a-și face mesajul „mai incitant”. Ca răspuns la acuzațiile de insensibilitate primite pentru includerea
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
rolul principal din "Ziua independenței" și au acceptat cu rezerve prezentarea unui cuplu interrasial în "Unde vei fi poimâine?". El a declarat că s-a confruntat și cu homofobia din partea acelorași grupuri, exprimându-și dezacordul față de asemenea comportamente. El a afirmat că, uneori, nu-i place să lucreze în industria filmelor, pe care o descrie ca fiind „o industrie foarte rece și brutală”, dar că explicația pentru faptul că regizează în continuare este aceea că îi place să facă filme. În
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
britanic încălca aceste libertăți individuale. De asemenea, Priestley a apărat drepturile disidenților împotriva atacurilor lui William Blackstone, un eminent teoretician juridic, a cărui lucrare "Commentaries on the Laws of England" (1765-69) devenise ghidul juridic legal de atunci. Cartea lui Blackstone afirma ideea că disidența de la Biserica Engleză era o crimă, iar disidenții nu puteau fi subiecți loiali. Furios, Priestley a răspuns provocării prin lucrarea "Remarks on Dr. Blackstone's Commentaries" (1769) în care corecta, pe lângă interpretările făcute legilor de către Blackstone, și
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
credeau că o astfel de dualitate este necesară pentru ca sulfetul să existe. Asemeni lucrărilor "Système de la Nature" (1770) a Baronului d'Holbach, "Dialogues Concerning Natural Religion" (1779) a lui David Hume, precum și a altor lucrări ale "filozofilor" francezi, Priestley a afirmat că materialismul și determinismul pot fi reconciliate cu credința în Dumnezeu. El i-a criticat pe cei a căror credință a fost formată prin cărți și purtare, făcând o analogie dintre scepticismul oamenilor educați și credulitatea restului. Afirmând că oamenii
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Priestley a afirmat că materialismul și determinismul pot fi reconciliate cu credința în Dumnezeu. El i-a criticat pe cei a căror credință a fost formată prin cărți și purtare, făcând o analogie dintre scepticismul oamenilor educați și credulitatea restului. Afirmând că oamenii nu au liber arbitru, Priestley a susținut că ceea ce el a numit „necesitate filozofică” (înrudită cu determinismul absolut) se află în armonie cu Creștinismul, o poziție bazată pe înțelegerea sa a lumii naturale. Ca și restul naturii, mintea
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]