51,306 matches
-
însă oastea este înfrântă. „Ușița” este uneori asimilată cu "Усельца" sau "Uselyzja" de mai târziu (azi Novoselița sau Sulița nouă), este pomenită cu această ocazie ca fiind cel mai sudic punct al Galiției. Un text a lui Niketas Choniates a consemnat date despre Andronic, viitorul împărat, care fiind proscris de Manuel, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, la prima încercare de a ajunge în Galiția, a fost „prins de vlahi lângă Dunăre” Andronic a reușit să scape de sub escorta vlahilor și a
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
a secolului al XVIII-lea. Există mai multe variante în ceea ce privește datarea bisericii: unele surse precizează că biserica datează din anul 1779, în timp ce alte surse menționează că biserica ar fi fost construită în perioada 1760-1765. Nicolae Iorga și Gheorghe T. Kirileanu consemnează ca dată a începerii lucrărilor anul 1765. Edificiul a fost ridicat din lemn de brad și tisă de către locuitorii satului Broșteni, ajutați fiind de locuitorii satelor vecine Lungeni și Neagra. Biserica a fost construită pe locul uneia mai vechi și
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
in primul sfert al secolului al XI-lea și că a primit educația de la Thierry de Mathonville." Potrivit lui Orderic Vitalis, supranumele lui Guillaume era acela de "Calculus", motivul pentru aceasta nefiind cunoscut. Moartea sa, petrecută ulterior anului 1070, nu este consemnată. În orice caz, Guillaume era un normand care a scris din perspectiva normandă despre evenimente. a fost original compilator al istoriei cunoscute sub numele de "Gesta Normannorum Ducum", scrise în jur de 1070. La rândul său, acestea fusese redactată pe
Guillaume de Jumièges () [Corola-website/Science/328101_a_329430]
-
citi, pe frontonul naosului, deasupra altarului. Inscripția pictată deasupra intrării în pronaos, la interior, se referă numai la decorarea bisericii, neprecizând data și numele autorilor ansamblului. Nici despre preotul menționat în pisanie, Gavrilă Stănciulea, nu se cunosc multe date. Este consemnat că a fost sfințit în Ardeal, în 1793, fiind paroh la Sărata când s-a ridicat biserica. Terminată în 1806, biserica a fost pictată în întregime la interior, probabil până în 1808. Deși nu se păstrează mărturii scrise, pictura bisericii din
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
ai lui Emmerich la acea vreme, considerând-o “mireasa aleasă a lui Hristos”. Suzanne Stahl susține că Emmerich s-a substituit figurii materne în viața lui Bretano, datorită complexelor sale personale. Din 1819 până la moartea sa din 1824 Brentano a consemnat conversațiile avute cu Emmerich despre viziunile ei, scriind mai multe caiete cu însemnări despre scenele din Noul Testament și viața Fecioarei Maria. Având în vedere că Emmerich nu vorbea decât dialectul westfalian, Brentano nu a transcris cuvintele Anei direct, adesea însemnările
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
însemnări mai târziu, la mai mulți ani de la moartea Anei Ecaterina. Conform biografiilor, Brentano îi citea ulterior Ecaterinei tot ceea ce notase și schimba și modifica textul până ce ea își dădea aprobarea completă. Clement Brentano descrie astfel modul în care a consemnat viziunile Ecaterinei: "De obicei ea vorbea în germana comună, dar într-o stare de extaz limbajul ei devenea mult mai pur iar istorisirile îi erau în același timp de o simplitate copilărească și de o inspirație solemnă. Prietenul ei a
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și "Partenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită ca relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Lista ierarhilor Proilaviei consemnează, după mai sus-menționatul mitropolit "Gavriil", pe mitropoliții "Nectarie I" și "Antim I" (în jurul anului 1590), "Grigorie I" (la 1621), "Meletie" (1639-1655), "Gherasim" (1655-1658), "Partenie I" (1668-1671)</ref>, "Lavrentie" (1671-1672), "Nectarie II" (1680), "Calinic I" (ante 1700), "Grigorie II" (cca 1700
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
încă în picioare. În mai 1063, Godefroi a reușit să cucerească Taranto, pe care în cele din urmă l-a transformat în orașul său de reședință. Cu acea ocazie, el a preluat titlul de "comes" (în limba greacă, "κόμης"), după cum consemnează atât Lupus Protospatarul cât și "Strategikon"-ul lui Kekaumenos. În 1064, potrivit "Anonymus Barensis", el a preluat și Otranto ("Idrontum") printr-un șiretlic după câteva tentative eșuate de a-l cuceri prin forța armelor. Orașul fusese apărat de către Malapetzes (Malapezza
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
de obicei alături de Guillaume Braț de Fier, comandantul trupelor normande și primul conte normand de Apulia. După divizarea operată la 1042, Petru a fortificat regiunea din jurul Trani, construind noi așezări la Andria și Corato și refortificând Bisceglie și Barletta, după cum consemnează cronica lui Guglielmo de Apulia. În 1046, s-a înregistrat primul atac al său asupra Trani, el reușind să captureze suburbiile și împrejurimile, dar nu și cu orașul în sine, care era apărat de trupele bizantine de sub comanda lui Argyrus
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
confruntat la Melfi cu frații lui Guillaiume, Umfredo și Drogo și se presupune că aceștia l-ar fi rănit mortal în cursul unui duel. Mai probabil este că el ar fi fost doar luat captiv, dat fiind că ulterior se consemnează că el ar fi condus alături de Umfredo o armată normandă împotriva lui catepanului Argyrus în 1053. Argyrus își traversase trupele pe vase la Siponto. Acolo el a fost înfrânt, suferind pierderi grele și, fiind grav rănit, a scăpat cu mare
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
militare, puține din acestea fiind decisive. Multe teritorii au fost cucerite în mod independent și abia ulterior acestea au fost reunite într-un singur stat. În comparație cu cucerirea Angliei, cucerirea Italiei sudice a fost neplanificată și neorganizată. Cea mai timpurie dată consemnată pentru sosirea cavalerilor normanzi în Italia de sud este anul 999, deși se poate presupune că anterior avuseseră loc peregrinări de normanzi în zonă. În acel an, potrivit unora dintre surse, pelerini normanzi, aflați pe drumul de întoarcere dinspre Sfântul
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Salerno. Unele surse chiar arată că Guaimar însuși ar fi trimis emisari în Normandia pentru a-i aduce pe cavaleri înapoi. Acestă variantă asupra sosirii normanzilor este uneori numită în istoriografie ca "tradiția salernitană". Tradiția salernitană a fost prima dată consemnată în cronica lui Amato de Montecassino, cunoscută sub numele de "Ystoire de li Normant" și scrisă între 1071 și 1086. Cea mai mare parte a informației a fost preluată din cronica lui Amato de către Petru Diaconul, în continuarea sa a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
i-a restituit imediat Altrudei tot ceea ce ea posedase înainte de căsătorie și, printr-un acor pașnic cu conducătorii din Geraci, orașul a revenit în cadrul domeniilor lui Roger. Nimic altceva nu se mai știe despre Ingelmarius cu excepția datelor de mai sus, consemnate în cronica lui Goffredo Malaterra. Se poate presupune că ar fi acționat în continuare ca simplu mercenar pentru diferiți stăpâni.
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
Sicilia rămânând Noto. În februarie 1091, Iordan a fost prezent și la asediul asupra acestui oraș. El a fost numit senior de Noto și conte de Siracuza, loc în care a și murit de febră, probabil în 1092. O inscripție consemnând moartea să poate fi văzută în biserică Santa Maria din Mili Sân Pietro, în apropiere de Messina. În 1089, tatăl său i-a aranjat căsătoria cu o fiică a lui Bonifaciu del Vasto, într-un moment în care Roger însuși
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
a menținut Mediterana orientală deschisă pentru cruciați, forțându-l pe sultanul Saladin să se retragă din dreptul Tripoli în primăvara lui 1188. În noiembrie 1189, Guillaume a murit la Palermo, fără a avea copii. Cu toate acestea, cronicarul Orderic Vitalis consemnează un fiu al său (care probabil nu a trăit mult) în 1181: Bohemund.
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
aceeași perioadă scade cu 107 persoane, respectiv scade de la 657 în anul 1850 la 550 persoane în 1880. Această modificare în structura etnică este explicabila dacă admitem că o parte din românii care cunoșteau limba maghiară {statisticile din acea vreme consemnează circa 125 români care cunoșteau limba maghiară}, au fost încurajați de noua administrație și au acceptat să fie incluși la recensământul din 1880 în categoria maghiarilor, urmare a condițiilor mai bune de pregătire școlară a copiilor și perspective mai sigure
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
parohiala cu grădină și livadă cu pomi fructiferi aflată în imediata apropiere de biserică. Decretul 358/1948 a fost abrogat prin Decretul- Lege al FSN (Frontul Salvării Naționale) nr. 9/31 decembrie 1989, astfel că la recensământul din 1992 statistică consemnează existența în sat a cel puțin 41 persoane de religie greco- catolică. Având în vedere că în anul 1992 populația satului era îmbătrînită, adică formată cu preponderenta din oameni care s-au născut înainte de 1948, cifra populației de religie greco-
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
masă a tinerilor de pește 14 ani { când termină clasa VIII-a } ,dar care ramin în continuare cu domiciliul în Aruncuta pînă în jurul virstei de 25 ani , după care-și schimba domiciliul în orașele unde lucrează . Din păcate datele statistice consemnează numărul persoanelor din localitate exclusiv prin prisma domiciliului , indiferent dacă acesta este scriptic sau faptic. Informațiile statistice pe grupe de varsta sunt importante pentru adoptarea unor strategii de dezvoltare la nivel local prin atragerea unor investitori care vor să cunoască
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
strategii de dezvoltare la nivel local prin atragerea unor investitori care vor să cunoască situația reală a populației , mai ales grupa de populație tânără , aptă de muncă. În ceea ce privește Recensamintul populației și locuințelor din 7 ianuarie 1992, Direcția de Statistică Cluj consemnează existența în Aruncuta a unui nr. de 233 locuințe , ce cuprind 474 de camere de locuit , cu o suprafață totală de 6786 mp. Numărul gospodăriilor din sat este de 206 , iar numărul camerelor ce pot fi locuite efectiv este de
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
a îmbolnăvit în 1100, Warner și Tancred de Taranto pregăteau asediul asupra Haifei alături de o flotă venețiană care ancorase la Jaffa. Warner a căzut bolnav în timpul pregătirilor și nu a mai putut participa la asediu, ci, după cum Albert de Aachen consemnează, el a fost "transportat la Ierusalim pe o targă." În Ierusalim, noul patriarh latin, Daimbert de Pisa, încheiase un acord cu Godefroy în virtutea căruia Ierusalim urma să devină a posediune a Bisericii. Atunci când Godefroy a murit în 18 iulie, Warner
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
asupra sa efectul scontat și Jack reușește să scape de sub controlul Glorioșilor și să plece cu o navă în căutarea Planetarienilor. Pe această navă se întâlnește cu Derrel, reprezentant al unei alte facțiuni din viitor, numită Vrăjitorii din Bor. Istoria consemnează reușita revoltei conduse de Derrel, care aduce o perioadă de pace în sistemul solar. Astfel, Jack se trezește a fi o unealtă într-o intrigă mult mai complicată decât își imaginase. Norma scapă de sub controlul lui dr. Dell și reușește
Stăpânii timpului () [Corola-website/Science/328369_a_329698]
-
toate institutele de cultură și de educație publică să se înmulțească" și s-a stabilit data de începere a cursurilor la 3/15 noiembrie 1812. Episcopul Aradului, Pavel Avacumovici, a anunțat deschiderea cursurilor printr-o circulară consistorială. Inaugurarea școlii este consemnată de Dimitrie Țichindeal în broșura "Arătare despre starea acestor noao introduse sholasticești instituturi ale nației românești, sârbești și grecești", publicată la Buda în 1813: La "3 noiembrie 1812 cu mare solemnitate înaintea multor feațe Noble și cinstite", Țichindeal relevă "starea
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
lui Tzvi Tzuk. Această prospecțiune a dus la excavațiile din rezervorul antic de apă din anii 1993-1994. Majoritatea descoperirilor provin din epoca romană și cea bizantină. Între edificiile și structurile arhitectonice descoperite se pot menționa: O inscripție în limba greacă consemnează că clădirea a fost zidită "de Glasios, skolastikonul și comesul cel vestit fiul lui Aetius Comes, de Yehuda, conducătorul comunității (rosh hakneset),de conducătorul comunității Sidonios, zidurile au fost clădite în cinstea faimosului conducător al comunității din Tyr, Afrodisios" Sistemul
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
se comporte astfel.” În ianuarie 2010, liderii creștini, staful , personalități ale municipalității Ierusalimului și comunitatea Haredi s-au întâlnit pentru a discuta despre toleranța inter-religioasă. Tribunalul de Justiție al comunității Haredi a publicat o declarație de codamnare a hărțuirii creștinilor, consemnând că este o „profanare a numelui lui Dumnezeu”. Mai multe evenimente au fost planificate în 2010 de către congregația Yedidya pentru a arăta solidaritatea cu creștinii și a îmbunătății relațiile dintre Haredi și comunitățile creștine din Ierusalim. În iulie 2012, un
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
de mii de turiști, pe perioada iernii fiind închisă. În anul 1752, în jurnalul său de călătorie, episcopul Pococke, care călătorise în jurul insulei, a dedicat o mare parte din paginile jurnalului său, descriind "Valorile Irlandei", iar vizita la Powerscourt era consemnată asfel: „Powerscourt, care aparține Domnului Powerscourt ... În parc, la două mile de casă, se află celebra cădere de apă, o cascadă ale cărei ape cad necontenit într-o groapă săpată în piatră, iar groapa este înconjurată de capetele ieșite din
Cascada Powerscourt () [Corola-website/Science/327729_a_329058]