57,527 matches
-
în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită după o rețetă a prințului - ah, cât îi va lipsi și cafeaua asta cremoasă, densă, atât de parfumată! -, se ridică în picioare și porni spre trăsură. Intermezzo meditativ: Despre insolita călătorie în timp a unei simple hărți. În cadrul unei licitații care a avut loc într-o zi de miercuri, 4 decembrie 1991, printre multe alte obiecte importante aparținând împăratului Napoleon I, a figurat și o hartă detaliată a celor patru provincii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai singular și prețios, mai stăruie să-mi ardă inima. Cuget iar la zilele copilăriei, când teama de el mă făcea să-l doresc plecat departe în lungă și nesfârșită călătorie. Mai cu seamă, când, din pricina lui, mi se scoteau perinile din pătuc în fiecare dimineață și eram lăsat descoperit pe salteaua de fier, unde rămâneam înghemuit până ce mătușa Sarina venea să mă ia pe sus și să mă ducă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-ți spun adevăru’, nu mai pot suporta s-ascult în seara asta istoria aia cu autobuzu’. Mi-ai spus-o deja de patru ori de când am intrat aici. Ignatius păru jignit. — Nu bănuiam deloc că te plictisesc. La urma urmei, călătoria aceea cu autobuzul a fost una dintre cele mai instructive experiențe din viața mea. Ca mamă, ar trebui să te intereseze traumele care mi-au format concepția despre lume. — Ce-i cu autobuzu’? întrebă blonda, mutându-și scaunul lângă Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
au format concepția despre lume. — Ce-i cu autobuzu’? întrebă blonda, mutându-și scaunul lângă Ignatius. Mă numesc Darlene. Îmi plac povestirile bune. Știi vreuna piperată? Barmanul trânti berea și paharul cu daiquiri în fața lor, tocmai când autobuzul își începea călătoria către mijlocul abisului. — Uite, un pahar curat, rânji barmanul spre doamna Reilly. — Ce drăguț! Uite, Ignatius, mi-a dat pahar curat. Dar fiul ei era prea preocupat de sosirea la Baton Rouge ca să o audă. — Știi, drăguțule, îi spuse doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
foarte usturătoare femeii care conducea departamentul respectiv. Mi-au retras chiar și legitimația de împrumut. Trebuie să-ți dai seama câtă teamă și ură stârnește în oameni weltanschauung-ul* meu. Ignatius râgâi. Nu voi mai aminti de acea prost inspirată călătorie la Baton Rouge. Este, cred, incidentul care mi-a iscat un blocaj mintal împotriva ideii de a merge la muncă. — Au fost foarte drăguți cu tine la colegiu, Ignatius. Să spunem adevăru’. Te-au lăsat să stai acolo o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dorință să-l văd. Unica mea excursie în afara orașului New Orleans m-a dus într-un vârtej până în vâltoarea disperării: Baton Rouge. Într-unul dintre fasciculele viitoare, ca secvență retrospectivă, am să vă povestesc poate acel pelerinaj printre mlaștini, o călătorie în deșert din care m-am întors distrus fizic, mintal și spiritual. New Orleans este, pe de altă parte, o metropolă confortabilă, având o anumită apatie și stagnare pe care eu le găsesc inofensive. Cel puțin clima este blândă; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
este blândă; în plus aici, în Orașul Semilună, mi se asigură un acoperiș deasupra capului și un Dr. Nut în stomac, deși anumite părți ale Africii de Nord (Tangerul etc.) mi-au stârnit din când în când interesul. Oricum, o călătorie cu vaporul m-ar enerva, probabil, și nu sunt, firește, destul de pervers să încerc să zbor cu avionul, chiar dacă mi-aș putea permite. În ceea ce mă privește, autobuzul Greyhound înseamnă o amenințare suficientă ca să mă facă să-mi accept actualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
secundară a scrisorilor este îndemnul de-a veni în Manhattan, astfel încât ea și cu mine să ne putem înălța steagul confuziei îngemănate, în centrul ororilor mecanizate. Dacă mă voi simți vreodată într-adevăr bine, s-ar putea să fac propusa călătorie. În momentul de față, această mică flușturatică cu miros de mosc se află probabil în vreun tunel de sub străzile Bronx-ului, alergând cu metroul de la un miting de protest social la o orgie de cântece populare sau chiar mai rău. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit ale Sălii Gallier, ca să mai înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului, înainte de a străbate ultima etapă a călătoriei. După ce mai făcu o cotitură și văzu firma pe care scria Paradisul Vânzătorilor atârnând deasupra trotuarului într-un colț al străzii Poydras, începu să pășească ceva mai vioi și ajunse gâfâind în ușa garajului. — Ajutor! strigă el respirând din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din oraș o singură dată. Apropo, ți-am povestit despre acel pelerinaj făcut de mine la Baton Rouge? În afara limitelor orașului, încep să existe tot felul de orori. — Nu. Nu vreau să-ți mai ascult balivernele. — Greșești. Ascultând istorisirea acestei călătorii traumatizante, ai fi tras câteva concluzii prețioase. Totuși sunt bucuros că nu vrei să o asculți. Subtilitățile psihologice și simbolice ale călătoriei nu ar fi probabil înțelese de cineva cu mentalitatea celor din Paradisul Vânzătorilor. Din fericire, am scris tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să existe tot felul de orori. — Nu. Nu vreau să-ți mai ascult balivernele. — Greșești. Ascultând istorisirea acestei călătorii traumatizante, ai fi tras câteva concluzii prețioase. Totuși sunt bucuros că nu vrei să o asculți. Subtilitățile psihologice și simbolice ale călătoriei nu ar fi probabil înțelese de cineva cu mentalitatea celor din Paradisul Vânzătorilor. Din fericire, am scris tot ce mi s-a întâmplat. Cândva, în viitor, se vor găsi niște cititori inteligenți care să beneficieze de relatarea acestui sejur nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de apă prin fereastra deschisă din dreptul pasagerului. Stația pocni, revenind la viață. Quebec Trei Unu era pe poziții. Era timpul să se miște. Logan se chinui să treacă prin parcarea alunecoasă. Agenta Watson fu prima care duse la capăt călătoria de la mașină la Turf ’n Track, lipindu-se lângă ușă, cu bastonul la-ndemână, exact ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de dincolo așteaptă un răspuns. “Tare mi se pare că am mai văzut acest chip cândva. Unde și când?” Ca un fior cald, amintirea începe să mă poarte pe drumuri bătute odinioară... “E țiganca pe care am întâlnit-o în călătoriile mele și care de multe ori mi-a adus vești de la bătrânul și bunul meu prieten - călugărul - care m-a așteptat de atâtea ori în prag de chilie... Cred că nici de astă dată nu a venit fără vești... Am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
găsit! --Fii bine venit, fiule! S-a oprit să mă aștepte cu brațele desfăcute - ca aripile unei păsări trecute prin cine știe câte furtuni - să mă îmbrățișeze... Când ajung în fața lui, îi cad în brațe ca un fiu întors dintr-o lungă călătorie... În îmbrățișare i-am simțit neputința bătrâneții din tremurul brațelor și dorul de a mă revedea din lacrima prelinsă pe obraz... --Te-am așteptat îndelungă vreme, fiule, și când am văzut că toamna își scutură rugina peste fire am trimis olăcar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un om lihnit de foame? --Privește la biserica Sfântul Sava. --Care-i pricina, cumetre? --Mă gândeam la spusele lui Paul de Alep... --Întâi te-aș întreba când ne-a călcat meleagurile acest prelat? --Dacă am să-ți spun că în descrierea călătoriei lui în Moldova există un capitol intitulat “ Întâlnirea Patriarhului Antiohie cu Vasile, Domnul Moldovei” sper să pricepi în vremea cărui voievod a călcat pe aceste meleaguri. --Eu am să-ți precizez și anotimpul când l-au vizitat pe Vasile Lupu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
zicea Bandura, „nici o altă domnișoară de familie bună n-a fost mai duios jelită și n-a avut o Înmormîntare mai cu pompă decît tine“. ENCICLOPEDIA MORȚILOR (O viață de om) Lui M. Anul trecut, după cum știți, am făcut o călătorie În Suedia, la invitația Institutului de cercetări teatrale. O oarecare doamnă Johanson, Cristina Johanson, mi-a fost călăuză și mentor. Am văzut cinci-șase spectacole, dintre care cel mai interesant de reținut a fost succesul lui Așteptîndu-l pe Godot de Beckett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
demult și că am fost foarte legată de el și Încă de foarte mică. Numai că nu despre asta e vorba. Demn de reținut era faptul că el murise cu nici două luni Înainte de vizita mea În Suedia. Făcusem acea călătorie tocmai În intenția de a mai uita de suferința care mă copleșise. GÎndeam și eu, ca toată lumea, că schimbarea locului m-ar putea ajuta să-mi uit durerea, ca și cum n-am purta-o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de informație pe care o Înglobau În Enciclopedia morților toți acei care se Înhămaseră la misiunea atît de dificilă și demnă de tot respectul de a Înregistra - obiectiv și nepărtinitor - tot ce era de consemnat despre cei care-și Încheiaseră călătoria lumească și acum se Îndreptau spre cea veșnică. (Fiindcă ei cred În minunea reînvierii biblice, iar prin imensa cartotecă vin În Întîmpinarea acelei clipe. Astfel Încît fiecare Își putea regăsi apropiații, și chiar propriul trecut dat uitării. Acel registru ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
totul alt om. În acel plîns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cît de mult mi-ar lipsi cînd ar muri.) Iată-l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim lîngă afișierul din piața Jelačić unde privește afișele proaspăt lipite, pe unul dintre ele - și ofer acest detaliu ca o simplă curiozitate - un anunț despre conferințele lui Krleža. Numele Anei Eremija, mătușa lui după mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
poștale, mai la bătrînețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata-i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic-burghez care i-a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gîndului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic-burghez care i-a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gîndului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ceea ce văzuse un om școlit și bogat. Fiindcă voiajul lui la Triest se Încheiase la fel de jalnic ca și vacanța de la Rovinj. În cei șaizeci și șase de ani ai săi Însemna prima lui trecere peste graniță. Numai că și la călătoria asta s-a ajuns după multe insistențe și chiar presiuni. Se apăra cu tot felul de argumente care nu erau ușor de Înlăturat: că un om cu cap nu se duce Într-o țară dacă nu-i știe limba, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cînepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu-l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde arta și morala se confruntau la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gînduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică pînă și la Dostoievski, sper că sînteți de acord cu mine. Dar dacă Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris („schimbarea viziunii, suflețelul meu“) o va alege pe cea de-a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sa. Despre bucuria creației și despre criza creației, despre stări sufletești, despre orașe, despre hemoroizi, despre peisaje, despre motivațiile scrisului, despre deosebirile dintre proză și poezie. Scrisorile sale Îmbină suspine de dragoste și aluzii erotice cu teorii literare, impresii de călătorie cu poezii. Îmi amintesc ca acum descrierea unui trandafir, a unei treziri În zori, apoi acele variații asupra ploșnițelor, ca și unele considerații asupra posibilității existenței de dincolo de mormînt. Apoi, comparația dintre țîrÎitul greierilor de sub fereastra camerei sale de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]